Zilele trecute, am primit de la o prietenă o pungă cu prune și una cu mere, fructe crescute cât de natural posibil. Mi-a fost musai să fac ceva bun cu aceste fructe de sezon, așa că i-am rugat pe ai mei să voteze, să-mi spună ce preferă: un desert cu prune sau unul cu mere. Antonia a zis că mai bine să fac unul cu prune, că mere găsim și la iarnă. Recunosc că nu m-am gândit la acest aspect. Am mers pe mâna ei. 🙂 

Mi-am zis că asta e ocazia perfectă să încerc o prăjitură nouă, dar care oare? Crumble cu prune am făcut, clafoutis și galette cu prune am încercat. Gomboți cu prune făcusem cu vreo 2 săptămâni în urmă. Bineînțeles că toate sunt gustoase, dar aveam chef de altceva … de o prăjitură răsturnată cu prune caramelizate. Și m-am pus pe treabă. 

Așa cum v-am obișnuit, rețeta pe care o veți găsi mai jos nu este deloc complicată și nici nu are nevoie de prea multe pregătiri ori de ingrediente sofisticate. Mai jos, găsiți ingredientele și modul de preparare, pas cu pas. 

 

Ingrediente: 

Pentru prunele caramelizate

  • 450g prune (cântărite cu sâmburi)
  • 70g zahăr brun
  • 50g unt
  • scorțișoară (opțional)

 

Pentru blat

  • 4 ouă
  • 120g făină
  • 70-80g zahăr brun
  • 1 lgță praf de copt
  • vanilie
  • un praf de sare

 

 

Mod de preparare: 

 

Pasul 1

Prunele le-am spălat bine, le-am uscat și le-am scos sâmburii. Prunele mele au fost mici, așa că le-am lăsat în jumătăți. Voi le puteți tăia în bucăți mai mici, depinde cum preferați. 

 

Pasul 2

După ce m-am ocupat de prune, am caramelizat zahărul. Eu am folosit zahăr brun nerafinat, dar voi puteți folosi zahăr tos, depinde ce aveți în casă. 

Zahărul l-am pus într-o cratiță cu fundul gros, la foc mediu (treapta 5 din 9 pe plita cu inducție). L-am amestecat ușor, din când în când, cu o spatulă din silicon până a devenit lichid. Nu l-am lăsat prea mult pe foc pentru că aș fi riscat să se ardă. Tot procesul a durat aproximativ 7-8 minute. Între timp, am încins cuptorul la 180°C (setat să difuzeze căldură sus-jos, fără ventilație). L-am turnat repede în tava în care urma să coc prăjitură și am încercat să-l distribui uniform pe fundul tăvii. M-am folosit și de spatulă. Trebuie să vă grăbiți când faceți asta, pentru că altfel zahăr se va întări. Eu am folosit o tavă din silicon, antiaderentă, cu diamentrul de 24 cm. Sfatul meu este să nu optați pentru o tavă cu inel, pentru că este posibil care zahărul și zeama lăsate de fructe să curgă. 

 

Pasul 3

Peste zahărul caramelizat am așezat jumătățile de prune și untul rece, tăiat cubulețe. Am băgat tava la cuptor pentru aproximativ 15 minute, la 180°C.

 

 

Pasul 4

Cât fructele se găteau puțin în cuptor, m-am ocupat de blatul prăjiturii. Am separat ouăle. De fapt, Antonia m-a ajutat la această etapă. 🙂 Peste albușuri am pus un praf de sare, 70g de zahăr și vanilie după gust. Spuma de albușuri trebuie să fie densă, tare și lucioasă. Peste spumă am adăugat gălbenușurile și am lăsat mixerul să le încorporeze. 

Am înlocuit mixerul cu spatula. Făina amestecată cu praful de copt am cernut-o și am încorporat-o în spumă cu ajutorul spatulei, cu mișcări lejere de sus în jos. Am obținut o compoziție cremoasă. 

 

Spuma de albușuri

 

Pasul 5

Când s-au scurs cele 15 minute în care fructele s-au gătit la cuptor, am scos tava și am turnat repede compoziția peste fructe. Am nivelat-o cu ajutorul spatulei și am pus tava din nou în cuptor, pe treapta din mijloc, la 180°C, setat să difuzeze căldură sus-jos, fără ventilație. 

Am lăsat prăjitura la copt timp de 25 de minute, până a devenit aurie deasupra. Înainte de a o scoate din cuptor, am testat-o cu o scobitoare să mă asigur că este coaptă. 

 

Când scoateți prăjitura din cuptor să aveți pregătit un platou. Desprindeți prăjitura de marginile tăvii cu ajutorul unui cuțit, acoperiți tava cu platoul și, cu o mișcare hotărâtă, răsturnați prăjitura. Bateți ușor fundul tăvii și ridicați-o cu grijă. Prăjitura mea s-a desprins perfect, fără ca vreo prună să rămână lipită de fundul ei. 

 

 

Înainte de a tăia prăjitura, lăsați-o vreo 20-30 de minute să se răcească. Știu că e greu să avem răbdare. În acest timp, copiii vor fi puși la grea încercare. 🙂 Antonia abia aștepta să guste. Răsturnată pe platou, zeama de pe fundul tăvii va pătrunde acum în blat și îl va însiropa ușor. 

 

 

Prăjitura mea a ieșit pufoasă, aromată și dulce fix atât cât trebuie (după gustul nostru). Noi am servit-o, la cererea „publicului”, cu înghețată de vanilie. Puteți să adăugați peste ea și bucăți de nucă.

Mai are rost să vă spun cum a fost? 🙂 O bu-nă-ta-te! Neapărat să o încercați și să reveniți cu un feedback, să-mi spuneți dacă v-a plăcut. 

 


Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *