Antonia a crescut și crește în continuare cu reguli pe care noi le considerăm de bun simț. Însă, din păcate, trăim într-o lume în care copiii empatici, cu bun simț, crescuți cu reguli, să fie OAMENI atât acasă, cât și în societate nu sunt foarte apreciați, ba chiar sunt luați de fraieri. Când spun asta, mă exprim cât de frumos posibil. Probabil le câștigă aprecierea câtorva adulți, dar sunt mai puțin apreciați printre copii, iar acest lucru nu le face viața deloc ușoară. Nouă nu ni s-a întâmplat nimic notabil în acest sens, dar cunosc câteva cazuri care sunt alarmante. Am prietene și cunoștințe cu băieți de vârsta Antoniei sau mai mari care deja resimt efectele acestei jungle urbane în care trăim, în care, cum spuneam, nu toți copiii sunt crescuți pentru a fi oameni între oameni, ci, mai degrabă, pentru a fi șmecheri, bărbați de pe la 6-7 ani, să dea cu pumnul și să fie masculi alfa ori, în cazul fetelor, să fie domnișoare (nu o spun în sensul pozitiv) înainte de vreme.

Ca părinte nu ai cum să nu îți pui întrebări: „Oare procedez corect cu copilul meu?”, „Ar fi fost bine să fac lucrurile diferit?”, „Oare cum se va descurca printre atâția oameni de toate felurile?”, etc. Răspunsurile poate că vor veni în câțiva ani … poate nu vor veni niciodată într-un mod clar, concret. Nu este realist și nici sănătos să ne protejăm excesiv copiii de pericolele care vin din exterior. Au și ele rolul lor. Tot ce pot să fac astăzi este să-i dezvolt fetei mele reziliența într-un context cât se poate de realist pentru vârsta ei. Așadar, nu-mi doresc să o învăț să fie șmecheră, pentru că, vezi Doamne, șmecheria ar avea de câștigat în zilele noastre, ci să fie rezilientă, să aibă abilitatea să facă față situațiilor dificile menținându-și o stare emoțională pozitivă. Pe scurt, dacă viața o dărâmă, să știe să se ridice și să o ia de la capăt.

 

Ce este reziliența? 

Conform Paginii de Psihologie, „reziliența se referă la abilitatea de a ne reveni după perioade de stres, după situaţii care ne pun la încercare sau ne provoacă, după tragedii sau traume. Termenul este preluat din fizică, unde reziliența se referă la proprietatea metalelor de a rezista la șoc şi de a-și reveni la starea iniţială.” Găsiți tot articolul aici. Tot în acest articol găsiți și câteva detalii despre perspectiva neuropsihologică a rezilienței.

 

Sursa foto: Pexels.com

 

Cum putem dezvolta reziliența copiilor? 

Este important de știut că nu ne naștem rezilienți, ci este o abilitate pe care o dobândim în timp în urma interacțiunii cu ceilalți și cu mediul. Studiile arată că fiecare copil are nevoie de cel puțin un adult cu care să creeze acea relație-cheie care să îl ajute să dezvolte strategii de adaptare.

În engleză, reziliența este definită de cei 4 C → connection, competency, control, commitment.

 

Connection = Conectare
  • Să fim părinți empatici. Să ne ascultăm cu adevărat copiii, să le înțelegem sentimentele, să-i ajutăm să-și recunoască emoțiile, să și le accepte, inclusiv emoțiile care le generează un oarecare disconfort. Prin empatia noastră, copiii vor simți că se pot întoarce la noi de câte ori au o problemă și știu că vom fi stâlpul lor de siguranță, omul care le aduce alinare și confort. Acest lucru îi va ajuta să-și dezvolta propria empatie, compasiunea, precum și să pună bazele unor relații sănătoase cu alte persoane.
  • Să le fim copiilor modele. Copiii sunt foarte atenți la comportamentele și reacțiile noastre în diferite situații. Învățarea prin imitare este una dintre modalitățile cele mai puternice de a dezvolta strategii de adaptare și soluționare a problemelor.
  • Să le oferim copiilor iubire necondiționată. Copiii noștri au nevoie să fie văzuți, iubiți și apreciați, să știe că sunt iubiți și prețuiți chiar și atunci când greșesc.

 

Competency = Competență
  • Să le identificăm și să le recunoaștem punctele pozitive. Copiii au nevoie să știe că se descurcă. De câte ori copiii se descurcă în anumite situații dficile este bine să scoatem în evidență acest lucru. Când le este întărit sentimentul de competență, atunci reactivitatea lor la stres scade și le crește capacitatea de a gestiona mai bine emoțiile și comportamentul.
  • Să ne încurajăm copiii să fie perseverenți, să mai încerce până x lucru le va reuși, să înțeleagă că unele lucruri au nevoie de timp pentru a fi realizate, că nu sunt ei în neregulă dacă încă nu au reușit să facă acel lucru.
  • Să le arătăm copiilor și partea plină a paharului. Pur și simplu, să îi ajutăm să vadă lucrurile din perspective diferite, de a se concentra pe părțile pozitive decât pe cele negative.
  • Greșeala este o oportunitate de învățare. Cât timp noi vom încuraja ideea că greșeala este o oportunitate de învățare, copiii vor fi mai dornici să încerce lucruri noi, să-și asume riscuri, să știe că pot face lucrurile în mod diferit după ce au experimentat un eșec.
  • Să încurajăm atitudinea „poți să o faci” în fața schimbării. Să le validăm copiilor emoțiile, să îi încurajăm cu acest „poți să o faci!” și să îi ghidăm spre acțiune, „Ce idei ai pentru a schimba situația?”, „Cum aș putea să te ajut?”, nu spre o atitudine negativistă în care să le plângem de milă. 
  • Să ne pregătim copiii pentru viață prin învățarea unor abilități, precum: să ia decizii (informate), să gândească critic și creativ, să comunice eficient, să fie empatici, etc. Toate acestea vor contribui la sentimentul de independență al copilului și îi vor da încredere că se poate descurca singur indiferent de situație. Pe blog, găsiți un articol despre cum putem încuraja independența copilului.

 

Sursa foto: Pexels.com

 

Control = Nevoia de control a copilului
  • Să ne disciplinăm copiii în așa fel încât să le creăm un mediu sigur în care să le creștem stima și controlul de sine. Să avem reguli, să fim fermi, consecvenți și respectuoși cu copiii noștri. Astfel, le vom spori copiilor simțul responsabilității pentru propriul lor comportament. Pe blog, găsiți un articol despre impunerea limitelor, de ce copiii au nevoie de limite impuse cu blândețe.
  • Atunci când copiii se comportă urât sau fac ceva greșit, să ne întrebăm de ce au nevoie să învețe sau ce nevoi le sunt neîmplinite. Învinovățirea și rușinarea copilului nu vor aduce nimic bun. De exemplu, un copil care își uită constant tema acasă nu se va îmbunătăți dacă va fi pus la zid, ci are nevoie de ajutor pentru a se organiza mai bine.
  • Să le dăm copiilor oportunitatea de a își rezolva problemele și de a lua propriile decizii. Este tentant să le rezolvăm copiilor problemele, însă, pe termen lung, le facem o mare defavoare. Ei au nevoie să creadă în ei înșiși, să se simtă capabili și în control asupra propriilor vieți.
  • Să ne ajutăm copiii să facă față schimbărilor. Schimbarea este inevitabilă și poate fi o sursă de stres, însă copiii pot beneficia de pe urma gestionării tranzițiilor. Să le dăm oportunitatea de a gestiona schimbări mici în vremuri calme. Totodată, să le reamintim că pot gestiona schimbarea chiar dacă ea pare dificilă.

 

Commitment = Angajament
  • Să ne ajutăm copiii să-și seteze obiective de care să se țină. Să-i încurajăm să vadă mai multe căi prin care își pot atinge obiectivele propuse și, în ciuda obstacolelor, să le încurajăm perseverența.
  • Să le vorbim copiilor despre responsabilități și consecințe, fără să aplicăm pedepse și recompense.

 

Nu cred că există o rețetă perfectă, de urmat ad litteram pentru a ne asigura că cei mici vor fi adulții de mâine pe care ni-i dorim, însă avem informații la un click distanță care ne dau posibilitatea de a le oferi copiilor instrumente și tehnici care să-i pregătească pentru „luptele” cotidiene, pentru ca în viața lor de adult să devină rezilienți în fața situațiilor stresante cu care se vor confrunta. Reziliența nu se clădește peste noapte, ci cu pași mici, pe termen lung, începând din copilărie.

 
 
Surse consultate pentru scrierea acestui articol:

 
Alte articole care ți-ar putea fi utile: 

Etichetele ucid stima de sine a copilului

Copiii învață din ceea ce văd

Cum încurajăm independența copilului

Ne lăsăm copiii să facă alegeri? 

Ce putem face pentru a avea copii mai cooperanți? 


Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

2 Comments on Reziliența – „arma” cu care copiii noștri vor înfrunta situațiile dificile

  1. Este greu. Se spune că cei mici sunt oglinda parintilor. Sunt foarte multe momente in care suntem fericiti ca am reusit, altele in care ne intrebam ce am facut gresit. Dar informatia ne ajuta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.