Titlu: „Cum să crești un copil sigur de sine”

Autor: Kent Hoffman, Glen Cooper și Bert Powell


 

A trecut ceva vreme de când nu v-am mai recomandat nicio carte și asta pentru că ultima carte citită, cea despre care vreau să vă povestesc astăzi, mi-a consumat mai multe resurse de timp decât am anticipat.

„Cum să crești un copil sigur de sine” îi are ca autori pe Kent Hoffman, Glen Cooper și Bert Powell, trei renumiți psihoterapeuți care au pus bazele conceptului de parentaj axat pe Cercul Siguranței. Este o carte pe care am citit-o destul de greu, pentru că, seara, după o zi plină este greu să te concentrezi asupra unui volum plin de informații, să reflectezi cu adevărat asupra celor scrise. Cartea se bazează pe știință, fiind un fel de ghid practic explicat, dar nu este o carte cu „rețete” care trebuie aplicate în niște pași preciși.

 

„În ultimii treizeci de ani, noi am devenit din ce în ce mai convinși că un atașament securizant este cea mai importantă bază pe care o putem oferi unui copil. E la fel de important ca hrana, sănătatea și educația.”

 

Nu aș putea să vă dau prea multe detalii din carte pentru că ar fi multe scris pe care nu știu în ce măsură le-ați putea înțelege din două vorbe, însă pot să vă spun să vă așteptați la o carte ca un soi de terapie. Presiunea pe care o resimțim din familie și/sau din societate ne subjugă la o perfecțiune utopică: vrem să fim părinți perfecți pentru copiii noștri, iar perfecțiunea știm cu toții că nu există. Mai mult de atât, copiii noștri nu au nevoie de părinți perfecți. Ei au nevoie să fim „mai mari, mai puternici, înțelepți și blânzi”, să aibă încredere că suntem acolo, o bază de siguranță în procesul lor de explorare, dar și un refugiu sigur atunci când au nevoie de protecție și alinare.

Autorii încurajează reflecția, cu înțelegere și empatie, întărind faptul că suntem cu toții oameni, supuși greșelii, dar că avem nevoie de multă reflecție, conștientizare și muncă cu propria noastră persoană pentru a repara rupturile care, uneori, în mod inevitabil, se produc în relații, în special în relațiile cu copiii, oamenii noștri cei mai dragi.

Mi-a plăcut mult întrebarea pe care autorii ne îndeamnă să ne-o adresăm mai des, pe care copiii o vor ridica în mod inconștient: „Oare acest lucru se referă la nevoia ta de a fi un părinte bun sau la nevoia copilului din acest moment?” De asemenea, pe lângă ideea de a fi „mai mare, mai puternic, înțelept și blând”, mi-au mai plăcut și îndemnurile:

 

„De câte ori e posibil: Urmează nevoile copilului.
De câte ori e necesar: Preia controlul.”

 

 

Structura cărții

Cartea este structurată în două părți. Prima este despre Cercul Siguranței, despre atașamentul securizant, despre ce înseamnă „A fi conectat” cu copilul. Tot aici este explicată această idee de a fi „mai mare, mai puternic, înțelept și blând” pe care am menționat-o mai sus. În a doua partea a cărții, autorii se axează pe așa numita „muzică a rechinilor”, declanșată de gânduri dureroase și amintiri, concentrate adesea asupra unei teme esențiale care ne-a afectat în perioada de creștere. Se consideră că putem avea mai multe momente dureroase, dar este destul de tipic de a avea o anumită temă în jurul căreia să ne concentrăm apărările împotriva durerii. În abordarea Cercului Siguranței, această temă specifică este numită sensibilitate centrală. Aceste sensibilități se încadrează în 3 categorii:

  • sensibilitatea legată de separare
  • sensibilitatea legată de stima de sine
  • sensibilitatea legată de apropiere

 

Autorii ne explică cum fiecare sensibilitate centrală are propria sa muzică a rechinilor, adică fiecare dintre noi va auzi o anumită temă muzicală atunci când, la nivelul relațiilor, simte, corect sau incorect, pericolul abandonului (sensibilitatea legata de separare), al criticii și respingerii (sensibilitatea legată de stima de sine) sau al intruziunii (sensibilitatea legată de apropiere).

A doua parte a cărții a fost secțiunea care mi s-a potrivit cel mai mult în perioada în care mă aflu, cunoscând deja conceptul de Cercul Siguranței, însă să nu credeți că nu am descoperit lucruri noi și utile și în prima parte a cărții.

În încheiere, v-aș recomanda să citiți această carte. Din punctul meu de vedere, ea se află în top 3 al cărților de parenting pe care ar trebui să le citim … De fapt, nu știu dacă este corect să spun „ar trebui” sau, mai degrabă, „ne-ar fi util”. Așadar, pentru a ne înțelege mai bine pe noi, nevoile copiilor noștri și pentru a clădi relații sănătoase, „Cum să crești un copil sigur de sine” este o carte utilă, pe care o recomand cu drag indiferent de vârsta pe care o are copilul vostru.

 

 


Alte cărți pe care vi le recomand: 

 


Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.