Titlu: „Will” 

Autori: Will Smith cu Mark Manson

Editura Lifestyle Publishing

Nr. de pagini: 388


Autobiografia lui Will Smith este scrisă de actor împreună cu Mark Manson, cunoscut pentru titluri, precum „Arta subtilă a nepăsării” sau „Arta subtilă a disperării”.

Will Smith își începe povestea cu părinții săi, cum tatăl i-a lăsat urme adânci, la propriu și la figurat, dar i-a fost și model, cum a îndurat mult bullying și cum l-a salvat imaginația debordantă pe care și-a păstrat-o și mai târziu. Povestea lui este una despre viață, evoluție, celebritate, performanță, perseverență, eșec, spiritualitate și familie. 

Mama sa își dorea să îl vadă absolvent de universitate, însă el a luat drumul muzicii. A făcut un pariu riscant, să aibă succes într-un an de zile, altfel muzica rămânea la stadiu de pasiune și focusul lui principal ar fi devenit școala. A câștigat pariul cu brio, luând primul Grammy și câștigând primul milion de dolari. În acest carusel al succesului a venit prima mare dezămăgire în dragoste și, cu tot succesul din lume, se simțea un om incomplet, nefericit.

„Pentru mine, dragostea era spectacol, ceea ce însemna că de fiecare dată când celălalt nu aplauda, eu eșuam. Pentru a avea succes în dragoste, cei dragi trebuiau să mă aplaude constant. Un pont: nu e tocmai calea către relații sănătoase.”

Din extazul succesului, Will ajunge în agonia eșecului, deprimat, falit și cu datorii la stat. 6 săptămâni mai târziu, printr-o conjunctură fericită, dar complet neașteptată, Will devine „Prințul din Bel-Air”, serialul care i-a arătat adevărata lui menire, actoria.

“Actoria cuprinde tot ceea ce sunt – povestitor, interpret, comediant, muzician, profesor. Nu mă înțelegeți greșit: îmi place enorm să fac muzică, dar iubesc să joc.”

Actoria ajunge să o îmbine cu muzica și să obțină un al 2-lea premiu Grammy. De aici, ascensiunea lui este fulminantă. Devine star de cinema jucând în „Ziua independenței” și în „Men in Black”. Succesul cinematografic este dublat de cel de pe scena muzicală cu cântecul „Men in Black” și single-ul „Gettin’ jiggy wit it”. A urmat întâlnirea cu Muhammad Ali care l-a convins pe Will Smith să-i spună povestea în „Ali”. A fost una dintre cele mai intense pregătiri pentru un film pe care actorul avea să le cunoască.

“Filosofia lui era următoarea (a celui care l-a pregătit fizic): visurile sunt construite pe disciplină; disciplina e construită pe obiceiuri; obiceiurile sunt construite pe antrenament. Iar antrenamentul are loc în fiecare secundă și în toate situațiile de viață.”

Will a ajuns pe culmile succesului și chiar mai sus și, totuși, ceva îi lipsea, dar nu știa ce. Relația cu Jada era pe punctul de a se destrăma. Timp de 14 zile, s-a restras în Utah, fără să aibă contact uman și acces la televizor sau telefon. Era singur, un lucru pe care îl detesta profund. 14 zile cu el l-au făcut să înțeleagă cât de greu îi era să fie el cu el. „Dacă eu nu pot fi cu mine, de ce naiba și-ar dori altcineva să fie cu mine?” Din acest punct, a început munca lui cu el însuși, cu ajutor specializat, demontarea personajelor construite încă din copilărie și construirea unui om independent de aprobarea sau dezaprobarea celorlalți, conștient de sine, care se bazează pe el însuși și se motivează pe sine, care știe cine este și ce vrea, cum să spună „nu” sau „da” atunci când le simte.

„Cu cât ai mai mult, cu atât vrei mai mult, asta e problema. E ca și cum ai bea apă sărată ca să-ți potolești setea. Dezvoltăm o toleranță care ne face să avem nevoie de mai mult pentru aceeași cantitate de plăcere.”

„Sensul și dorința pot părea similare, dar sunt forțe foarte diferite, uneori chiar opuse. Dorința e personală, îngustă și țintită și tinde spre autoconservare, autosatisfacere, câștiguri și plăceri de scurtă durată. Sensul ca țel este amplu, deschis, o viziune pe termen lung ce cuprinde beneficiul celorlalți – ceva din afara ta, pentru care ești dispus să lupți. Au existat multe momente în viața mea în care am acționat din dorință, convingându-mă pe deplin că o făceam pentru un sens.

Dorința e ceea ce vrei, sensul este înflorirea aceea ce ești. Dorințele se tocesc în timp, pe când, cu cât îl alimentezi mai mult, sensul devine tot mai puternic. Dorința poate fi epuizantă, pentru că nu ne hrănește, în timp ce sensul ne dă forță – ca un motor puternic. Sensul știe să contextualizeze suferințele inevitabile ale vieții pentru a le da un rost.”

Mă opresc aici cu detaliile și vă invit să descoperiți singuri întreaga poveste a lui Will Smith. S-ar putea să vă surprindă. 🙂

Alte biografii pe care vi le recomand: 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.