Titlu: „Când corpul spune nu: costul stresului ascuns”

Autor: Gabor Maté


Gabor Maté este un cunoscut medic canadian de origine maghiară, specilizat în îngrijirea paliativă. Activitatea sa din domeniul medical a fost recompensată cu premii importante în Canada, iar aparițile lui în mediul online, precum și cărțile sale sunt prezente în toată lumea.

Trag de cartea aceasta de ceva vreme și nu pentru că nu ar fi interesantă, ci din lipsă de timp. În mod paradoxal, am citit-o într-o perioadă stresantă. O pură coincidență care m-a provocat și mai mult la introspecție. Cred că principalul lucru pe care îl face această carte este fix acesta: ne provoacă la introspecție (cu adevărat). De ce? Pentru că în ea se împletesc povești emoționante cu cercetări din domeniul medical care scot la iveală concluzia conform căreia emoțiile și stresul joacă un rol extrem de important în apariția bolilor cronice (cancer, scleroză, sindromul intestinului iritabil, etc.).

Primul meu gând a mers către introspecție, iar al doilea către oamenii din domeniul medical. Cum ar fi dacă medicii ar evalua starea de sănătate a pacienților ca un tot, corp și minte împreună? Cum ar fi și, mai important, ce s-ar schimba în domeniul medical dacă la pachet cu boala ar fi analizate experiențele pacientului și contextul emoțional în care se află?

Știm cu toții că stresul nu ne aduce niciun beneficiu, însă el poate fi prezent sub mai multe forme. În această carte, Gabor Maté a adunat poveștile pacienților săi, dar și pe cele ale unor oameni celebri și detaliază mecanismele biologice care se activează atunci când ne confruntăm cu perioade stresante ori cu episoade traumatice. Autorul ne împărtășește o concluzie importantă: toți pacienții săi cu boli cronice își reprimau sentimentele și, în cele mai multe cazuri, avuseseră o relație nesănătoasă cu părinții.

„Stresul constă în modificările interne – vizibile sau nu – care apar atunci când organismul percepe o amenințare la adresa existenței sau a stării de bine. Deși tensiunea nervoasă este o componentă a stresului, cineva poate fi stresat fără să simtă tensiune. Pe de altă parte, este posibil să simți tensiune fără să activezi mecanismul fiziologic al stresului. (…) Factorii de stres din viața majorității oamenilor de astăzi sunt emoționali. (…) Oamenii rămân prinși în stiluri de viață și în modele emoționale dăunătoare sănătății lor. (…) Factorii psihici precum incertitudinea, conflictul, lipsa controlului, lipsa informațiilor sunt considerați stimulii cei mai stresanți.”

Structura cărții

Cartea este împărțită în 19 capitole. Primele 17 capitole împletesc, cum spuneam mai sus, poveștile cu știința. Ultimele 2 capitole, „Puterea gândirii negative” și „Cei șapte A ai vindecării” se axează pe partea practică și ne oferă un soi de direcție spre vindecare. Cei 7 A ai vindecării ne ajută să ne dezvoltăm competența emoțională și se referă la: acceptare, acuitate, amărăciune, autonomie, atașament, aserțiune și afirmare.

Boala este un puternic semnal de alarmă atunci când semnalele emoționale au fost ignorate. Semnalele fizice sunt ultimatumul pe care ni-l oferă corpul, modul prin care ne spune că ceva nu funcționează bine, că trebuie schimbat.

Cartea aceasta nu le este utilă doar celor care suferă de boli cronice, ci este important să ajungă în mâinile celor sănătoși pentru a ști cum să-și maximizeze șansele de a fi sănătoși pe termen lung. Aș mai sublinia faptul că nu este cea mai blândă carte și nu știu dacă aș recomanda-o celor care sunt ipohondri ori extrem de anxioși, pentru că s-ar putea să aibă prea multe triggere de-a lungul cărții. Totuși, dacă citiți cartea, păstrați-vă în minte gândul că două situații similare nu trebuie să aibă același rezultat. Suntem atât de diferiți!

Dacă ar fi să rezum într-o propoziție mesajul pe care l-am extras pentru mine din această carte, acesta ar fi: să-mi dau voie să simt, să spun „Nu”, am dreptul să fiu furioasă și să-mi exprim sentimentele oricât de „inacceptabilă” mă va face acest lucru să par/fiu.

Vă recomand cu drag să citiți această carte! Mie mi-a oferit o perspectivă mai aprofundată asupra unor idei pe care le aveam. Nu știu dacă am să-i reproșez ceva acestei cărți (mie îmi place scrierea care combină poveștile oamenilor cu știința) … Poate numărul de pagini. Cred că are părți și idei care puteau fi mai puțin lungite. 🙂

Până veți citi cartea, vă mai las câteva paragrafe, idei pe care cred că e bine să le avem în vedere:

♥ „Practica tradițională de excludere a părinților a ignorat importanța relațiilor de atașament ca reglatori ai emoțiilor, comportamentului și fiziologiei copilului. Starea biologică a copilului este foarte diferită în cazul prezenței parentale și a absenței acesteia. Producția neurochimică, activitatea electrică în centrii emoționali ai creierului, ritmul cardiac, presiunea sangvină și nivelurile serice ale diferiților hormoni legați de stres variază semnificativ.”

♥ „Copiii și puii de animale nu au practic nicio capacitate de autoreglare biologică; stările lor biologice interne – ritmurile cardiace, nivelurile hormonale, activitatea sistemului nervos – depind în totalitate de relațiile lor cu adulții îngrijitori.”

♥ „Partenerul mai puțin puternic din orice relație absoarbe o cantitate disproporționată de neliniște comună, motiv pentru care femeile sunt tratate într-un număr mai mare decât bărbații de depresie sau anxietate. Nu este vorba despre faptul că aceste femei sunt mai dezechilibrate din punct de vedere psihic decât soții lor, ci dezechilibrată este relația, astfel încât femeile absorb stresul și neliniștile soților, trebuind să și le limiteze pe ale lor.”

♥ „Partenerul care trebuie să înăbușe mai mult propriile nevoi de dragul relației probabil va dezvolta și boala fizică.”

♥ „Persoanele cu o bună autoreglare sunt cele capabile să interacționeze în mod fructuos  cu alți membri dintr-o comunitate și să își educe copiii care se vor transforma și ei în adulți capabili de autoreglare.”

♥ „Sprijinul social contribuie la ameliorarea stresului fiziologic. Legăturile strânse dintre sănătate și mediul social au fost demonstrate amplu.”

Alte cărți pe care vi le recomand: 


Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.