De când mă ştiu îmi plac dulciurile. De câţiva ani cafeaua nu o mai îndulcesc cu zahăr, ci cu miere, zahăr de cocos sau cu sirop de agave. Acasă nu folosesc zahăr în preparate şi nici nu fac dulciuri foarte des, dar îmi acord(am) câte o dezlegare la cele din comerţ. Şi dezlegările au devenit din ce în ce mai multe, ba de foame, ba de nervi, ba de fericire, ba de poftă, ba de stres, ba fără vreun motiv clar, numai că mă îmbiau dulciurile de pe rafturile magazinelor. Am ştiut că exagerez, dar mi-a luat o vreme să spun „STOP”. Până la urmă, eram ipocrită. Îi explicam Antoniei pe înţelesul ei că dulciurile nu sunt bune, nu i le-am oferit, ba chiar am făcut tot ce am putut să o feresc de ele, dar eu le consumam fără ştirea ei. Uneori seara, alteori când eram singură în maşină ori în timp ce ea îşi făcea somnul de frumuseţe.

Nu mi-am dorit să spun „STOP” ca să slăbesc aşa cum au unii impresia. După naştere am scăpat de aproape toate cele 38 de kilograme luate în 9 luni. Recunosc că aş renunţa bucuroasă la încă vreo 5, dar nu acesta a fost scopul atunci când mi-am lansat provocarea lunii trecute, #SeptembrieFărăZahăr, o lună întreagă fără zahăr sau îndulcitor adăugat, cu excepţia celui din cafea. Am citit suficient încât să înţeleg că zahărul nu e bun pentru nimeni, că dă dependenţă, că oboseşte. Şi eram deja suficient de obosită. Principiul că zahărul dă energie este eronat. De fapt, este parţial eronat. Dă un boost de energie pe moment, pentru ca apoi să scadă nivelul de energie sub cel avut iniţial. Ştiam că septembrie este luna mea de foc, cu oboseală, stres, împachetat, mutat, despachetat, iar împachetat şi iar mutat, plus toate drumurile ce aveam să le facem. Mi-am spus că acum e momentul să îmi depăşesc limitele, să îmi dovedesc că am suficientă ambiţie să controlez eu zahărul şi nu el pe mine, să mă conving că nu moare nimeni fără dulciuri în perioadele agitate. Şi mă bucur că am ales ca septembrie să îmi fie luna fără zahăr. Până la urmă, pentru asemenea decizii nu există o perioadă mai bună decât alta, nu există „de luni”, există „pot începând de acum şi voi face tot ce îmi stă în putinţă să reuşesc”. Eu zic că am reuşit. Vă spun mai jos de ce. Nu trebuie să mă credeţi pe mine pe cuvânt. Găsiţi la finalul articolul şi părerile altor oameni care s-au alăturat provocării #SeptembrieFărăZahăr.

 

Concluziile mele

Comenzile vin din computerul de bord. Trebuie să-l ascultăm pe el înaintea impulsurilor, automatismelor învăţate de-a lungul anilor. Poftele se controlează şi se astâmpără nu doar cu ciocolată, ci şi cu o banană bine coaptă, cu un pumn de struguri ori cu un mix de nuci şi fructe uscate.

Gustul dulce poate fi foarte dulce atunci când îţi acorzi privilegiul să-l simţi. Atunci când nu înfuleci pe apucate în faţa unui ecran, ci atunci când iei bucată cu bucată, simţi gustul, aroma, textura preparatului. Culmea este că acest exerciţiu stă la baza unui consum redus de dulciuri. N-am mai avut nevoie de o felie de tort întreagă după această lună. Câteva linguriţe mi-au adus senzaţia de saturaţie şi m-au făcut să descopăr că prăjiturile sunt mai dulci decât ştiam.

♣ Computerul de bord de care vă spuneam mai spus, creierul, a învăţat repede că dulciurile din comerţ au E-uri, coloranţi şi crocobauri care le-au făcut respingătoare în ciuda aspectului apetisant. Impulsurile au trecut pe locul 2.

Mi-e poftă de dulce atunci când îmi este foame. Am grijă să nu sar peste mese şi să am ceva sănătos de mâncat la îndemână. E obligatoriu să fiu sătulă atunci când merg la cumpărături. Altfel, iar mă iau la trântă cu impulsurile. Am umblat aproape 2 săptămâni în geantă cu un mix de nuci cu stafide. Câte o porţie mică s-a dovedit a fi suficientă în momentele critice.

Mi-e poftă de dulce atunci când îmi este sete. Şi tot nu beau suficientă apă, dar când mă cuprind poftele, încerc să le potolesc cu un pahar mare de apă. De cele mai multe ori funcţionează. Nu era cazul înainte de luna septembrie sau nu eram eu suficient de conştientă că ar putea funcţiona.

Am slăbit 2 kg. Nu ştiu dacă ar trebui să dau vina pe luna fără zahăr ori pe stresul din această lună.

♣ Mi-a fost frică să nu dau iama în dulciuri începând cu 1 octombrie. Şi chiar în 1 octombrie am mâncat o cantitate considerabilă de dulce, dar mai mult forţată de împrejurări decât dintr-o aprigă dorinţă. A fost ziua în care am stat în apartamentul nostru în construcţie timp de 5 ore. Am luat măsurătorile pentru mobilă cu cel care urmează să ne-o facă. Am mâncat la prânz ce am apucat şi ce am găsit în magazinele din împrejurimi. N-am mai simţit nevoia să mănânc dulce în zilele următoare. Mi-a fost de ajuns.

♣ Am învăţat să acord o şi mai mare atenţie etichetelor. Zahărul se ascunde peste tot. Astfel, multe produse le-am lăsat pe raftul magazinului.

Banana este un foarte bun îndulcitor pentru deserturile pregătite în casă. De-a lungul lunii septembrie v-am oferit peste 30 de reţete fără zahăr. Unele îmi aparţin, altele sunt ale unor doamne motivate de aceleaşi principii ca şi mine: 17 reţete dulci fără zahăr şi fără îndulcitori5 reţete fără zahăr de la cineva care nu-l mai consumă de mai bine de 2 luni5 reţete de gustări fără zahăr pentru copii şi părinţiDulciuri sănătoase pentru copilul tău.

♣ Nu sunt un om al extremelor şi asta nu s-a schimbat în luna septembrie. Nu mi-am propus să elimin zahărul definitiv din alimentaţie. Nici nu cred că aş putea şi, cum nu pot face lucruri în care nu cred, voi continua să consum zahăr (mai mult îndulcitori), dar în cantităţi mult mai mici şi cu o frecvenţă mult mai redusă.

Am avut mai multă energie în luna septembrie, deşi dormeam câte 4-5 ore pe noapte.

Am mâncat zahăr fără să îmi dau seama. Mai exact, guma de mestecat are zahăr, la fel şi siropul de tuse pentru copii.

 

La ce îmi foloseşte această provocare dacă a ţinut doar o lună şi nu îmi propun să renunţ definitiv la zahăr? 

Să nu credeţi că #SeptembrieFărăZahăr s-a încheiat şi o iau de la capăt cu vechile obiceiuri. În această lună am devenit mai conştientă de ceea ce mănânc şi cum mănânc, de limitele mele, de corpul meu, de impulsuri. Acum îmi este mai clar ce pot să fac şi ce nu pot, cum reacţionez când îmi este poftă de dulce şi cum o potolesc. Aşadar, continui pe drumul pe care am început să mi-l croiesc în urmă cu câţiva ani: fără zahăr în casă şi în preparatele pregătite în casă. Drumul început îl continui cu ceea ce am învăţat în ultima lună şi îmi doresc să consum cantităţi mici de zahăr şi cât mai rar cu putinţă. Îmi doresc să fiu primul exemplu al copilului meu, să o feresc de capcana asta dulce şi nesănătoasă în care am căzut de prea multe ori. Îmi doresc ca Gaşca fără zahăr, grupul de Facebook care a fost constituit la începutul provocării, să rămână şi chiar să crească, să continuăm să ne motivăm reciproc.

Ce spun alţii despre #SeptembrieFărăZahăr? 

 

M-au bucurat reacţiile pozitive cu care a fost primită această provocare. Sper că nu am uitat pe nimeni dintre cei care i-au dat curs. Şi dacă am făcut-o, îi rog să-şi lase articolul, concluziile şi părerile în comentariile de mai jos. Pe voi, cei care mă citiţi, vă rog acelaşi lucru, să-mi scrieţi ce a însemnat pentru voi luna septembrie, cât şi cum aţi reuşit să rezistaţi fără zahăr adăugat, care au fost motivaţiile voastre şi ce v-aţi propus după această lună. Încă vă aştept în Gaşca fără zahăr. 🙂

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

 

 

Surse foto: Pixabay

6 Comments on #SeptembrieFărăZahăr s-a încheiat. Rămânem o gaşcă?

  1. Eu sunt genul care gateste dupa reteta, altfel nu iese nimic bun. Un astfel de sumar cu toate articolele despre #SeptembrieFaraZahar ma ajuta, pentru ca am la indemana multe retete pe care sa le incerc. Iti multumesc ca ai amintit si de articolul meu. Te pup

  2. Sa stii ca de fiecare data cand am luat ceva dulce m-am gandit la #septembriefarazahar. Dar nu as fi reusit nicicum…
    Intr-adevar, cand mi-e foame am tendinta sa mananc dulce…

  3. eu am avut un iunie fara zahar si cu alimentatie low carb, apoi am revenit la alimentatia obisnuita si am observat diferentele in felul in care ma simt, asa ca urmeaza un #noiembriefarazahar pentru mine si familia mea :).
    Am folosit initial stevia ca indulcitor, dar nu ne-a placut. La sugestia unei prietene folosesc zaharul de mesteacan, care e foarte bun, si, din fericire, place tuturor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *