Când locuiam în Luxembourg, nu făceam dulcețuri din mai multe motive:

  • nu găseam materia primă așa cum o găsesc acasă.
  • prețul materiei prime mă făcea să mă gândesc de 2 ori dacă merită să mă apuc de făcut dulcețuri sau alte bunătăți de pus pe iarnă.
  • aveam senzația că timpul nu îmi era de ajuns pentru tot procesul (acum știu mai bine decât atunci ce înseamnă ca timpul să îți fie limitat).
  • nu acordam aceeași importanță alimentației, cel puțin nu așa cum am învățat să o fac de când sunt mamă.

În ultimele 2 veri, de când sunt acasă, nu m-am mobilizat suficient de repede și, de fiecare dată când mă gândeam că aș face dulceață de căpșuni, nu mai găseam materia primă în piețe, pentru că îi trecea sezonul. Și anul acesta am fost la limită, ce-i drept.

Dulceața de căpșuni este printre preferatele mele. Îmi aduce aminte de copilărie. Mama făcea dulceață de căpșuni în fiecare an. O felie de pâine cu unt și dulceață de căpșuni mergea perfect cu o cană de lapte cald la micul dejun.

Aleg să fac dulcețuri pentru simplul fapt că rar găsesc în comerț dulceața aia care să îmi placă 100%, să nu fie exagerat de dulce, să nu aibă o textură ca jeleul și să nu dau pe borcan cât aș da pe 2kg de căpșuni proaspete.

Dulceața făcută în casă pare a fi un proces laborios și complicat, dar nu este deloc așa. Da, necesită o investiție de vreo 4 ore în total, dar, când tragi linie, merită această investiție de timp.

Eu am ales să fac o dulceață de căpșuni cu vanilie, fără zahăr și fără conservanți. Am înlocuit zahărul cu sucul de mere și cu vreo 60-70g de îndulcitor pe bază de ștevie. Sucul de mere conține și pectină naturală, iar aceasta ajută la îngroșare. Bineînțeles, o dulceață cu suc de mere nu va avea textura uneia care este făcută cu zahăr. Dulceața mea mi s-a părut că ar fi prea lichidă (soțul o preferă mai închegată), așa că am adăugat și o lingură de agar-agar, un gelifiant natural obținut din alge marine.

 

 

 

 

Ingrediente: 

  • 2l suc de mere
  • 4,8-5kg căpșuni
  • 60-70g îndulcitor pe bază de ștevie
  • esență de vanilie
  • 2 lg zeamă de lămâie

 

 

Mod de preparare: 

 

 

Pasul 1

Într-o oală mare (în care urma să fierb dulceața), am pus la fiert sucul de mere, la foc mediu, până i-a scăzut volumul aproape de jumătate (cam cât timp m-am ocupat de căpșuni).

Puteți folosi cam orice suc de mere din comerț, ideal fără adaos de zahăr, sau un suc de mere proaspăt, făcut în casă.

Pasul 2

Cât sucul de mere a stat la fiert, m-am ocupat de căpșuni. Nu cumpărați fix cantitatea indicată în rețetă. Eu am cumpărat 7 kg de căpșuni din care am păstrat vreo jumătate de kilogram și restul cantității până la cele 5 kg folosite au fost pierderi (codițe, căpșuni stricate).

Căpșunile le-am spălat bine, le-am îndepărtat codițele și le-am tăiat în jumătăți sau în mai multe bucăți, în funcție de mărimea lor.

Ca o paranteză, nu ezitați să-i implicați și pe cei mici în acest proces, în funcție de vârsta pe care o au. Antonia s-a oferit să mă ajute, așa că i-am dat un cuțit cu care știam că nu există riscul să se taie și m-a ajutat, timp de vreo 15 minute, să curăț și să tai fructele. Apoi, cum era de așteptat, s-a cerut la joacă. Important este că a încercat. Toate lucrurile au un început. 🙂 Aici am povestit despre beneficiile gătitului împreună cu copiii.

Pasul 3

Când sucul de mere și-a diminuat volumul (aproape de jumătate), am adăugat căpșunile spălate, curățate și tăiate. Le-am lăsat la fiert, la foc mediu spre mic (aș zice la foc mediu dacă aveți plită electrică și la foc mic dacă aveți aragaz cu flacără), fără capac.

Din când în când amestecăm. Veți vedea că, în urma fierberii, dulceața va face o spumă albicioasă. Eu o îndepărtez, pentru că, dacă nu este îndepărtată, dulceața va avea o culoare mai puțin frumoasă și există riscul să se zaharisească (din câte știu eu).

Pasul 4

Spre finalul procesului de fierbere (a fiert timp de 2 ore, 2 ore și jumătate), am adăugat îndulcitorul pe bază de ștevie, pentru că dulceața nu mi s-a părut suficient de dulce. Puteți înlocui îndulcitorul cu zahăr.

Am tot scos eu din dulceață să se răcească și să văd cât este de închegată (nu prea aveți cum să vă dați seama ce textură are atunci când este caldă). Nu m-a mulțumit textura, așa că am adăugat 1 lingură de pudră de agar-agar. Pentru că sunt pățită, am dizolvat agar-agar-ul în puțină apă rece și apoi l-am turnat în oala cu dulceață. Am adăugat și 2 linguri de zeamă de lămâie. Am mai ținut oala pe foc cât să dea vreo 2 clocote, timp în care am amestecat încontinuu. Am adăugat esență de vanilie (puteți folosi și pudră de vanilie). Cantitatea acesteia depinde de gustul vostru. Eu nu am pus prea multă, pentru că mi-am dorit să-i dau dulceții doar o aromă subtilă.

Pasul 5

Când dulceața a fost spre finalul procesului de fierbere, am pus borcanele la sterilizat în cuptor, la 120-130° Celsius, timp de aproximativ 10-15 minute. Am turnat dulceața fierbinte în borcane, le-am închis bine și le-am pus din nou în cuptor, la sterilizat pentru încă vreo 15-20 de minute.

Din cantitățile de mai sus, mie mi-au ieșit 13 borcane de dulceață. Gustul este minunat și acum îmi pare rău că nu am făcut o cantitate mai mare. Nu că am mânca noi multă dulceață de felul nostru, dar am niște prieteni cu care aș fi împărțit producția. 🙂

 

 

Alte dulcețuri și provizii de pus pe iarnă: 

 

 

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *