Sursa foto: Pexels.com

În cartea lui Jodi Gold, „Părinte în era digitală”, am găsit aceste 2 concepte, cetățenia digitală și amprenta virtuală. Am rezonat cu ele și mi-am zis că își au locul în această serie de articole despre copii în raport cu tehnologia digitală. Înainte de a scrie mai mult despre ele, aș vrea să vă întreb sau, mai bine zis, voi să vă întrebați ce fel de cetățeni digitali sunteți. Cum vă raportați voi, ca familie, la tehnologie? Aceste întrebări nu sunt întâmplătoare, pentru că modelul pe care noi îl oferim copiilor noștri le va influența practicile viitoare.

 

 

Cultura familială

 

„Călătoria începe acasă. Începe cu înțelegerea culturii din familia dumneavoastră și a habitatului digital al familiei.”

 

Fiecare familie este diferită, iar cultura fiecărei familii constă în cine este ea în comunitate și în afara ei. Cultura familială determină și valorile pe care le asociem tehnologiei. De exemplu, unele familii sunt pentru tehnologie, o văd ca pe un instrument util, altele o văd ca pe un „inamic” și ar mai fi familiile care se poziționează undeva între cele două. Conform psihiatrului Jodi Gold, pentru a ne înțelege habitatul digital al familiei, trebuie să explorăm 3 elemente ale culturii familiale: 

  1. Relația pe care partenerii o au cu tehnologia. 
  2. Identitatea parentală și stilul de parentaj. Aici merită să vă întoarceți în copilărie, să vă aduceți aminte cum se comportau părinții cu voi, dacă vă aplicau pedepse, dacă aveau multe reguli și așteptări, ce puncte forte și slabe aveau aceștia, etc. Experiențele din copilărie ne influențează modul în care suntem ca și părinți, dar asta nu însemnă că ne transformăm în părinții noștri. 
  3. Categoria de consumatori media în care ne încadrăm ca și familie. Cercetătorii au arătat că stilul parental se reflectă în modul în care abordăm și gestionăm tehnologia. Căldura și controlul parental sunt componentele care mediază stilurile parentale digitale. 

Există o serie de întrebări care ne ajută să înțelegem ce relație avem cu tehnologia. Vă las, mai jos, câteva exemple: 

  • Câte televizoare aveți în casă? 
  • Când sunteți plictisiți, citiți o carte sau o revistă ori jucați un joc pe telefon sau pe PC? 
  • Preferați cărțile clasice sau electronice? 
  • Sunteți un utilizator de tehnologie experimentat, moderat sau ocazional? 
  • Serviciul pe care îl aveți necesită să fiți conectați tot timpul? 
  • Preferați să ieșiți cu partenerul/partenera la film sau să jucați jocuri de societate? 

 

 

Cetățenia digitală

Cetățenia digitală cuprinde normele și etica folosirii responsabile și adecvate a tehnologiei. Aici sunt incluse bunătatea, responsabilitatea, autocontrolul, considerația și altruismul. Fără dubii, noi, părinții, trebuie să le oferim copiilor nu doar educația clasică, ci și pe cea digitală, să le cultivăm reziliența în mediul virtual, dar și să-i învățăm să fie niște buni cetățeni digitali. Călătoria în lumea reală, dar și în cea virtuală începe acasă. Modul în care părinții consumă și se raportează la tehnologie determină modul în care copiii o vor folosi la rândul lor. 

 

 

Câteva exemple cum putem susține reziliența online și cetățenia digitală:     

  • Discutăm cu copiii despre ce văd la TV, dacă televiziunea este „bună” sau „rea”. 
  • Îi ajutăm pe copiii să distingă între fantezia și realitatea de la TV și de pe internet. 
  • Îi învățăm să aibă măsură atunci când postează imagini sau mesaje. 
  • Îi ajutăm să devină consumatori cu spirit critic. 
  • Îi ghidăm pe rețelele sociale și în evaluarea credibilității și autenticității site-urilor web. 
  • Comentăm/dezbatem împreună, în privat, deciziile mai puțin bune pe care ei sau alții le iau pe rețelele sociale. 
  • Transformăm micile greșeli comise online în momente din care copiii pot învăța ceva, nu în pedepse. 
  • Îi încurajăm să-și ceară scuze și să-și îndrepte greșelile. 
  • Privilegiem un mediu deschis pentru ca cei mici să apeleze la noi atunci când nu se simt bine pe internet. 
Sursa foto: Pexels.com

 

 

Tehnologia digitală poate distruge familia? 

Cred că, în zilele noastre, trebuie să depunem mai multe eforturi pentru a ne conecta cu toții, ca familie, să avem timp împreună fără device-uri, dar și să acordăm o atenție mai sporită intereselor celorlalți membri ai familiei, inclusiv vieților lor online. De exemplu, să jucăm jocuri cu copiii pe consolă chiar dacă nu suntem buni la acest capitol sau să îi lăsăm să ne arate video-uri caraghioase pe YouTube. Pe scurt, să pătrundem în universul copiilor și să interacționăm pe acele teme care pentru ei prezintă interes. De asemenea, să avem reguli (voi scrie și despre asta), momente în care device-urile nu sunt prezente, la masă, de exemplu. Dacă mama și tata renunță la telefon și privilegiază timpul petrecut împreună, fără ecrane, copiii le vor urma exemplul. Dacă tata butonează telefonul la masă, atunci și copilul se va simți îndreptățit să o facă. 

 

 

Amprenta virtuală

Amprenta virtuală este urma pe care fiecare dintre noi o lăsăm pe internet. Amprenta activă constă în semnele pe care noi le lăsăm în mod deliberat. Există și o amprentă pasivă, reprezentată de informațiile pe care le adună alții despre noi. 

Amprenta virtuală începe încă din scutece, când părinții postează poze cu copiii pe internet și care se pot găsi când bebelușul ajuns adult aplică la un job, de exemplu, și angajatorul îl caută pe Google. Dacă generațiile care i-au precedat pe adolescenții din ziua de astăzi nu au acordat un interes aparte pentru cultivarea unei prezențe online, adolescenții din vremurile actuale caută să aibă atât o imagine de sine online, cât și una în viața reală. Ce le rămâne părinților de făcut? Să le înțeleagă copiilor această nevoie și să le verifice prezența pe internet, să știe ce apare la căutări atunci când caută numele copilului pe Google. 

Amprenta virtuală ne oferă avantajul de a ne prezenta creativ și elegant, de a ne reflecta dezvoltarea, realizările și maturizarea, dar asta nu înseamnă că avem nevoie de o amprentă virtuală perfectă. Aceasta trebuie să fie reală. În cartea ei, „Părinte în era digitală”, Jodi Gold îi sfătuiește pe părinți să nu le fie frică, ci să își seteze scopul de a-i ajuta pe copii să cultive o amprentă virtuală creativă, chibzuită, care să o reflecte pe cea reală, având totodată dreptul să exploreze, să se prostească și să comită greșeli. 

Un alt aspect important despre care trebuie să vorbim cu copiii este intimitatea, să înțeleagă că internetul nu este un jurnal cu cheiță cum aveam noi când eram copii. Pe internet nu există intimitate. Nu voi relua subiectul, pentru că am scris deja aici despre acest aspect. 

 

 

Cum marchează tehnologia dezvoltarea copilului?

Expunerea la media se desfășoară progresiv. La vârste mici, începe cu televizorul și cântecelele pentru copii, iar apoi avansează spre aplicații simple care nu necesită cunoștințe de citire. În primii ani de școală lucrurile se schimbă. Este perioada în care copiii manifestă interes pentru jocurile video și sunt mai puțin interesați de posturile pentru copii, îndreptându-și mai mult atenția spre posturi precum Disney sau Cartoon Network cu un conținut mai puțin blând. 

În gimnaziu, utilizarea tehnologiei ajunge la apogeu, pentru că jocurile video câștigă mai mult teren, precum și socializarea online, iar în această perioadă cei mai mulți copii primesc primul lor telefon. Tot acum sunt interesați să își deschidă cont pe Snapchat și Instagram. Acum apare și riscul hărțuirii online. La finalul gimnaziului, rețelele sociale devin din ce în ce mai importante în viața copilului și, tot acum, părinții se interesează din ce în ce mai puțin de ceea ce fac copiii lor pe internet. Specialiștii spun că este important ca regulile privind tehnologia să existe până la această vârstă, să se adapteze în timp și să existe o comunicare deschisă între părinți și copii.

În următoarele articole, voi lua, pe rând, universul digital al fiecărei grupe de vârstă. 

Sper ca aceste articole să vă fie de folos! 🙂

 

 

 

Puteți citi și articolele precedente din seria „Copiii și tehnologia digitală”:

 

 

 

Surse consultate pentru scrierea acestui articol: 

 

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *