Copiii și tehnologia digitală. Cum afectează tehnologia digitală dezvoltarea cognitivă, atenția și procesul de învățare al copiilor?

Acesta este al 2-lea articol din seria „Copiii și tehnologia digitală”. În primul articol, am scris, pe scurt, despre aspectele pozitive și negative ale tehnologiei digitale, am menționat dilemele părinților și am inserat statistici care ne arată cât timp petrec copiii în fața ecranelor. 

În contextul furnizat de statisticile prezentate în articolul anterior, în acest articol, voi atinge următoarele aspecte. Ele arată impactul mediei digitale asupra dezvoltării cognitive și efectele educaționale ale consumului de tehnologie digitală: 

• Dezvoltarea creierului.
• Cum este afectată atenția copiilor de ecrane?
• Există cu adevărat multitasking? 
• Cititul de pe ecran: avantaj sau dezavantaj al vremurilor digitale? 
• Ce risc prezintă, asupra dezvoltării copilului, televizoarele care merg în fundal? 

Un lucru important de precizat este faptul că studiile existente în acest domeniu, până în prezent, sunt destul de contradictorii.

Dezvoltarea creierului

Cea mai mare parte din dezvoltarea creierului are loc până la vârsta de 5 ani, principalele evoluții petrecându-se în primii 2 ani de viață ai copilului. Circuitele neurale se dezvoltă până la vârsta de 5 ani și apoi continuă să se reorganizeze. Ele sunt maleabile (conceptul de neuroplasticitate) și se modifică în funcție de experiențele la care suntem expuși. 

Cum funcționează atenția? 

În funcție de efortul depus și al gradului de conștientizare, există 3 tipuri de atenție: 

1. Atenția voluntară – este capacitatea de a ne concentra voit atenția spre ceva anume și de a ne controla acțiunile, o abilitate esențială. De exemplu, atunci când trebuie să realizăm un proiect la muncă, avem nevoie de concentrare continuă, de la punerea ideilor în ordine până la redactarea proiectului, predarea/implementarea lui. 
2. Atenția involuntară – atunci când, deși nu ne propunem, atenția noastră este captată de ceva anume. Rețeaua noastră senzorială ne scanează în permanență mediul în căutarea unor elemente de siguranță sau de oportunitate. Atenția involuntară ține de stimuli și nu de efortul voluntar. 
3. Rețeaua reveriei – îți intră în rol atunci când celelalte atenții nu sunt implicate, când creierul cântărește lucrurile, se reface, etc., adică în perioadele de pauză, de somn, chiar și atunci când citim și ne oprim pentru a medita la sensul textului. Practic, își intră în drepturi atunci când nu facem nimic, când ne plictisim. Știm deja că plictiseala este bună. Am scris aici despre acest subiect. 

După ce am lămurit cu ce tipuri de atenții suntem înzestrați, putem înțelege mai bine de ce copiii sunt mai atrași de jocurile video, de exemplu, decât de scrierea unui eseu. Pentru jocurile video, atenția voluntară este susținută de cea involuntară care este bazată pe stimuli și pe un efort mult mai redus. Scrierea unui eseu presupune un efort mult mai susținut, fără atracție senzorială. Așadar, atunci când un copil se plânge de o sarcină sau o evită cu orice preț, cel mai probabil, rețeaua lui voluntară este solicitată. 

În acest context, cu informațiile pe care le avem până acum, putem înțelege alte 2 aspecte care țin de timpul pe care copiii îl petrec în fața ecranului: tentația de a face mai multe lucruri în același timp și absența pauzelor. 

Există multitasking? 

Multitasking-ul ori, mai pe românește, multioperaționalitatea implică trecerea de la o activitatea la alta și înapoi pe principiul de a realiza cât mai multe lucruri în același timp. De fapt, sistemul nostru de atenție nu gestionează multitasking-ul, pentru că, oricât am încerca să ne convingem de contrariu, nu putem fi atenți 100% decât la un singur lucru pe moment. 

Conform studiilor, fiecare distragere de la munca pe care o facem implică foarte multă energie intelectuală și timp pentru a reveni acolo unde eram înainte de a fi întrerupți. Mai exact, dacă un copil scrie un eseu și se oprește pentru a răspunde la un mesaj, de exemplu, crede că face o pauză de câteva secunde, însă studiile arată că are nevoie între 1 și 25 de minute pentru a relua firul gândirii. Astfel, multitasking-ul este ineficient și ne „forțează” să pierdem din timpul pe care l-am putea aloca altor activități.  

Cititul de pe ecran: avantaj sau dezavantaj? 

Ne considerăm (și suntem) norocoși că avem device-uri inteligente care ne permit să stocăm mai multe cărți, de exemplu, într-un singur loc, însă cititul în format digital poate afecta învățarea profundă, pentru că:

• nu implică simțul tactil, iar cititul este o experiență polisenzorială.
• hipertextul distrage atenția și este mai greu navigabil.
• îngreunează orientarea în timpul lecturii, pentru că ecranul ne permite să schimbăm ceea ce vedem (să derulăm, să schimbăm mărimea textului, etc.) și nu ne putem face o imagine clară despre material.
• se dezvoltă cititul superficial, în special acolo unde există multe hiperlink-uri de accesat. Acesta poate afecta dezvoltarea unor abilități de lectură profundă, precum analiza critică și există temeri ale specialiștilor că unele legături neuronale necesare cititului aprofundat nu s-ar stabili la cei care învață preponderent prin citit superficial.
• pot exista distrageri digitale pe același dispozitiv și am explicat deja ce înseamnă atenția și multitasking-ul. 

Cititul în format digital se recomandă, mai degrabă, pentru textele scurte, iar textele lungi, care trebuie studiate, se recomandă a fi tipărite. Nu știm cu exactitate dacă cititul cărților electronice este mai bun sau mai puțin bun decât cititul cărților clasice. Unii specialiști sunt de părere că cei mici trebuie să citească și pe ecran, și din cărți și să fie capabili să facă tranziția de la un mijloc la celălalt în mod natural. Mai trebuie să avem în minte faptul că tehnologia nu stârnește pasiunea pentru citit, deci, din acest punct de vedere cărțile electronice nu pot egala cărțile tipărite. 

Ce risc prezintă televizoarele care merg în fundal? 

În foarte multe case, televizorul este deschis în permanență, în prezența copiilor. Ce se întâmplă atunci când televizorul merge pe fundal? 

• Copiii pot fi expuși la conținut nepotrivit (voi scrie și despre acest aspect în articolele viitoare). 
• Scade interacțiunea părinte-copil, care este foarte importantă în dezvoltarea copiilor, implicit poate fi afectată dezvoltarea limbajului în cazul celor mici. 
• Scade calitatea interacțiunii părinte-copil. 
• Scade timpul pe care cei mici îl alocă jocului liber, esențial pentru dezvoltarea creativității și dobândirii abilităților de rezolvare a problemelor. 

Pe scurt, consumul intens de media în cadrul familiei poate afecta dezvoltarea copilului. Bebelușii și copiii mici au nevoie de interacțiune și de voci reale pentru a se dezvolta. În plus, ei nu reușesc să transforme imaginile bidimensionale în imagini tridimensionale. Așadar, orice împiedică interacțiunea umană, lăsatul copilului singur în pătuț pentru mai mult timp sau privitul îndelungat pasiv la un ecran, duce la întârzieri cognitive.

Cât acces ar trebui să aibă copiii la ecrane, în funcție de vârstă, pentru ca acestea să nu le dăuneze?

Vă redau concluzia emisă de Lisa Guernsey, o cercetătoare în domeniul educației timpurii. Știm cu toții că sunt momente în care ecranele preiau rolul bonelor, pentru că, ca părinți, uneori nu avem alte opțiuni. Știm că recurgem la aceste soluții pentru a lua o pauză, o gură de aer ori pentru a îndeplini o sarcină urgentă. Părințeala are și zile grele. Un consum de media moderat, cu conținut calitativ, nu le va produce copiilor un rău ireparabil. Important este să înțelegem care este moderația și consumul de media să fie combinat cu atenția noastră, cu timpul pe care îl acordăm dialogului și jocului. 
Recomandarea Asociației Americane de Pediatrie, susținută de mulți specialiști în domeniu, este să nu expunem la ecrane copiii cu vârste sub 2 ani și cei cu vârste peste 2 ani să nu aibă acces la ele mai mult de 2 ore pe zi.
Există cărți, studii și specialiști care consideră că tehnologia digitală recentă poate cultiva abilititățile cognitive ale copiilor mici și chiar să aibă un impact pozitiv asupra performanțelor lor școlare de mai târziu. 
Concluzia specialiștilor este că, utilizată cu moderație, conștient, cu conținut adaptat vârstei, tehnologia digitală poate fi benefică dezvoltării cognitive. În exces, prezentă în dormitor, folosită fără reguli și supraveghere parentală, ea poate avea efecte negative asupra sănătății copilului, poate înlocui activitatea fizică, somnul și interacțiunea socială. Despre aceste aspecte, voi scrie în următorele articole. 

Sper ca informațiile de mai sus să vă fie de folos și să citiți următoarele articole pe care le voi scrie despre acest subiect. Lăsați-mi părerile, îngrijorările și întrebările voastre dacă credeți că vă doriți să ating un subiect specific, de mare importanță pentru voi. 

Surse consultate pentru scrierea acestui articol: 

• „Copiii erei digitale„
• AAP – Children and Adolescents and Digital Media
• Jodi Gold, „Părinte în era digitală. Învață-ți copilul cum să folosească adecvat rețelele sociale și aparatele digitale„, Editura Trei, București, 2016. 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.