Cu ce ziceți voi că merge sosul de vanilie? Exact! Cu tot ce-i dulce (și nu numai). Merge mâncat cu lingura, ca supa (întrebați-o pe Antonia dacă nu mă credeți), cu orice fel de brioșă, prăjitură, clătită, vafă ori plăcintă. Dacă vreți să fiu mai specifică, vă dau câteva exemple (nu, nu cu intenția să vă fac poftă): sos de vanilie + lava cake, brownie + sos de vanilie, clătite cu ciocolată (sau fără) + sos de vanilie, plăcintă cu mere + sos de vanilie … Și lista de combinații poate continua.
De această dată, sosul de vanilie l-am pregătit pentru un ștrudel cu mere, dar am hotărât să-i dau pe blog un loc numai al lui. Urmează și rețeta pentru ștrudelul cu mere. Spuneam că am hotărât ca sosul de vanilie să aibă un articol numai al lui, pentru că, de-a lungul timpului, l-am văzut preparat în mai multe moduri și chiar și cu ingrediente diferite. Vreau să vă spun cum îl pregătesc eu, după rețeta bucătarului șef Damien Duquesne.
În general, sosul de vanilie, numit custard cream la englezi și crème anglaise la francezi, se realizează pe bază de gălbenușuri, zahăr, vanilie și lapte. El se poate aromatiza cu coajă/esență de portocală sau lămâie și textura lui poate fi mai fermă cu ajutorul amidonului sau a gelatinei. În unele rețete, o parte din lapte este înlocuită cu smântână pentru frișcă.
Sosul de vanilie nu este complicat de făcut, dar nici foarte simplu, pentru că el se poate arde sau se poate tăia. Adesea, este gătit la bain marie tocmai pentru a nu se arde, dar eu îl fac în oală, pe foc și, până acum, mi-a reușit de fiecare dată.
Ingrediente:
- 3 gălbenușuri
- 350 ml lapte
- 1 păstaie de vanilie
- 30-40g zahăr (zahăr bun am folosit eu)
- 1 plic de zahăr vanilat Bourbon (opțional)
Mod de preparare:
Pasul 1
Punem laptele la fiert cu puțin zahăr și cu păstaia de vanilie. Din cantitatea totală de zahăr, am pus 10g. Păstaia de vanilie am crestat-o cu un cuțit, i-am scos semințele (le-am adăugat în lapte) și am pus și păstaia întreagă în oala cu lapte. Eu am adăugat și un plic de zahăr vanilat Bourbon, dar acesta nu este un ingredient indispensabil.
Eu am folosit o oală cu fundul gros.
Pasul 2
Cât laptele a stat pe foc, am amestecat gălbenușurile cu restul cantității de zahăr până când acestea s-au albit.
Pasul 3
După ce laptele a fiert, l-am turnat peste gălbenușuri, treptat, amestecând încontinuu.
Aici veți vedea că zahărul pus împreună cu laptele la fiert a împiedicat formarea unei pelicule de lapte pe fundul oalei.
Pasul 4
Compoziția se transferă înapoi în oală. Dacă nu ați pus zahăr de la început ori dacă aveți o peliculă fină de lapte pe fundul oalei, vă sfătuiesc să o curățați sau să folosiți o altă oală pentru ca sosul să nu vi se ardă.
Sunt mai multe metode prin care se poate găti sosul de vanilie:
- La foc mic, amestecând lent, dar constant până când sosul începe să se coaguleze. Este o metodă care necesită destul de mult timp.
- La foc mediu spre mare, amestecând constant și energic cu un tel. Este o metodă care nu necesită la fel de mult timp ca și prima, dar trebuie să fiți atenți pentru ca sosul să nu se prindă sau să nu fiarbă.
Eu am ales cea de-a doua variantă. Știm că sosul de vanilie este gătit atunci când atinge o temperatură de 83° Celsius. Acest lucru se poate verifica cu un termometru adaptat, însă eu nu am unul. Așadar, am gătit sosul pe treapta 6 (plită cu inducție), amestecând încontinuu cu un tel. Când sosul a început să scoată aburi (după vreo 5 minute în care l-am ținut pe foc), am tras oala de pe foc și am continuat să amestec timp de aproximativ un minut.
Există un mic secret, un indicator vizual prin care putem verifica dacă sosul este gătit. Amestecăm viguros și atunci când ne oprim, crema se „întoarce”, adică vârtejul creat nu se oprește în direcția în care am amestecat, ci face turul după care se întoarce puțin. E greu de explicat în cuvinte, dar sper că m-ați înțeles. 🙂
De asemenea, un alt indicator prin care ne dăm seama dacă sosul este gătit este să acoperim o lingură cu sos și să trasăm pe ea o linie cu degetul. Dacă sosul rămâne pe lingură (nu curge în totalitate), atunci sosul este gătit.
Pasul 5
Sosul de vanilie l-am trecut printr-o sită deasă și l-am lăsat să se răcească la temperatura camerei, după care l-am transferat în frigider. Să știți că are un gust mai dulce atunci când este cald. Bine, nu a poposit prea mult în frigider pentru că a fost servit cu un ștrudel cu mere delicios. Revin cu rețeta. Până atunci, vă las câteva bunătăți care se potrivesc perfect cu sosul de vanilie.
- Brownie fără gluten și fără zahăr
- Prăjitură cu portocale și ciocolată
- Clafoutis cu mere
- Crumble cu mere și smochine
- Galette cu prune și migdale
- Prăjitură pufoasă cu fructe
- Chec cu mere
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.