Titlu: „Diana. Povestea unei prințese spusă de ea însăși”
Autor: Andrew Morton
Editura Corint
Nr. de pagini: 473
Povestea prințesei Diana este una emoționantă, încărcată de tristețe dacă mă întrebați pe mine. Divorțul părinților și relația șubredă cu mama vitregă îi fuseseră două dintre aspectele care i-au marcat copilăria.
Nu a excelat în ceva anume, dar avea o înclinație pentru copii. A ajuns educatoare. Bineînțeles, după ce l-a cunoscut pe prințul Charles, nu a mai putut să se dedice meseriei ei.
Diana fusese crescută în mediu aristocratic. În acest mediu l-a cunoscut pe prințul Charles și s-a îndrăgostit de el sincer. Iubirea lui pentru ea rămâne sub semnul întrebării. Ba mai mult, Diana trebuia să i se adreseze cu Sir.
Mediul aristocratic în care a crescut nu a fost suficient pentru a o pregăti pentru viața de prințesă de Wales. Nimeni nu a considerat de cuviință să o pregătească pentru noul rol. Dimpotrivă, a fost lăsată în voia presiunii, a frământărilor și a singurătății.
Așa cum reiese din carte, Camilla Parker Bowles, actuala regină a Angliei, a fost un personaj prezent încă de la începutul relației dintre Charles și Diana, știind, se pare, toate detaliile pe care și le împărtășeau cei doi soți. Cu 2 zile înainte de nuntă, Diana a înțeles că între cei doi, între viitorul ei soț și Camilla este mai mult decât o relație de amiciție. Aceasta a fost perioada care a dat startul sentimentelor contradictorii. Prințesa se considera o norocoasă și avea credința că prințul Charles o va iubi și o va proteja de orice. Pe de altă parte, pe baza frământărilor care o măcinau, a început să se instaleze bulimia nervoasă, afecțiune care l-a lăsat adesea indiferent pe prințul Charles. Ba mai mult, de-a lungul timpului, a considerat stările de rău ale prințesei, inclusiv pe cele din perioada sarcinilor, ca fiind niște exagerări ori tertipuri prin care aceasta dorea să atragă atenția.
Nu vreau să vă povestesc prea multe, pentru că este o poveste pe care trebuie să o descoperiți singuri și să vă trageți propriile concluzii. Mai jos, las câteva idei și concluzii pe care eu le-am tras în urma citirii acestei cărți:
- Comportamentul lui Charles trăda o indiferență totală față de propria soție și, mai târziu, față de copii, indiferență însoțită de egoism, pe alocuri chiar și de răutate.
- Diana era un om vulnerabil, nesigur, anxios și, în același timp, simplu, uman, cu valori solide.
- Relația mai mult decât apropiată dintre Charles și Camilla, încă de la începuturile relației cu prințesa Diana, nu este un zvon întreținut de opinia publică. Nu a durat mult până când Diana și-a dat seama de ceea ce se întâmplă de fapt în viață soțului ei. Actuala căsătorie dintre Charles și Camilla este dovada că această relație a rezistat probei timpului și a făcut ca adulterul să facă oarecum parte din lucrurile acceptate de mornahia britanică, cunoscută în trecut ca fiind formală și rigidă.
„Reacția lui Charles (atunci când s-a născut prințul Harry) a ucis și ultima urmă de iubire pe care Diana ar fi putut să o simtă pentru el. „O, Doamne, este băiat”, a spus el. „Și mai are și părul roșcat” (o trăsătură comună în familia Spencer, familia Dianei, dar care a stârnit și speculații cum că Harry ar fi fost fiului iubitului Dianei, căpitanul James Hewitt). După ce a rostit aceste observații respingătoare, Charles a plecat la Palatul Kensington. A doua zi a jucat polo. Din acel moment, așa cum le-a mărturisit Diana prietenilor: „Ceva în interiorul meu s-a stins”. Această reacție a marcat începutul sfârșitului căsniciei lor”.
- Separarea spirituală dintre cei doi soți s-a produs în 1984, când s-a născut prințul Harry. După 3 ani, a survenit și separarea fizică. Imaginea unui cuplu unit exista doar în fața publicului.
- Diana ducea o luptă permanentă între datoria pe care o avea față de regină și de națiune și fericirea după care tânjea.
- De-a lungul timpului, prin diferite mijloace, Charles a încercat să-și aloce meritele Dianei, inclusiv să câștige simpatia oamenilor prin intermediul ei. Pe de o parte, era iubită de cetățenii obișnuiți, însă, pe de altă parte, era considerată o bătaie de cap în interiorul familiei regale.
„Când cuplul s-a întors dintr-o vizită comună în Canada, în 1991, prințesa a scris o serie de scrisori de mulțumire către diferitele organizații caritabile și organizații guvernamentale care aranjaseră călătoria. Când acestea au fost trimise la soțul ei pentru a completa cu propriile sale sentimente, Charles a parcurs fiecare scrisoare și a tăiat fiecare referință la „noi”, introducând pronumele „eu” înainte de a le semna.”
- Diana era conștientă de rolurile băieților ei, priviți de britanici drept „moștenitorul și rezerva”. Cu toate acestea, se străduia să le ofere o viață cât mai normală care să îmbine datoriile regale cu preferințele pe care le aveau, cu un oarecare soi de libertate și, foarte important pentru prințesă, să primească căldura și afecțiunea atât străine familiei regale.
- A existat un volum anterior acestei cărți, cu același titlu, care a declanșat un adevărat război între prinții de Wales. Pentru prințesă, a reprezentat o „barcă de salvare, cât și un pașaport”. Și-a dorit să aibă ocazia de a-și pleda cauza fără cenzură, de a le vorbi oamenilor peste capetele celor de la palatul regal. Efectul? „Palatul a fost îngrozit, presa, revoltată, iar publicul, profund șocat”. Firma (casa regală) și aliații săi din presă au ieșit la luptă.
- Indiferent de poziția pe care a avut-o în interiorul casei regale, prințesa Diana a fost un om dedicat oamenilor și cauzelor sociale pe care le-a reprezentat.
- Pe 28 august 1996, căsnicia prinților de Wales s-a încheiat în mod oficial, la 12 ani după despărțirea spirituală.
„Imaginea ei, care presupunea un farmec sofisticat și o sexualitate inabordabila, abia reușea să îi mascheze nevoia profundă de a găsi un bărbat care să o prețuiască, să o protejeze și să o iubească. Nedorită de copil, neiubită ca soție, Diana dorea, pur și simplu, un bărbat pe care să se poată baza, un tovarăș în care să aibă încredere. Totuși, tot ce știa Diana era o viață sentimentală marcată de trădări, fie circumstanțiale, fie bine gândite, și lipsă de loialitate. Când avusese încredere, fusese dezamăgită, când iubise, fusese expusă crunt. Era respinsă de prințul Charles pentru altă femeie; fostul ei bodyguard, Barry Mannakee, pe care îl adora, murise în împrejurări tragice; relația ei cu James Gilbey fusese expusă public și cu multă cruzime în așa-numitul scandal Squidgygate, în timp ce iubitul ei, căpitanul James Hewitt, le vânduse povestea. Prietenia ei cu fostul căpitan al echipei de rugby a Angliei, Will Carling, s a încheiat atunci când soția acestuia, Julia, o personalitate TV, a învinuit-o pentru destrămarea căsniciei lor, în timp ce relația cu negustorul de artă, Oliver Hoare s-a încheiat brusc, după o anchetă a poliției asupra unei serii de telefoane deranjante pe care acesta le primise acasă. Povestea ei de dragoste cu medicul Hasnat Khan, specializat în chirurgie cardiovasculară, s a încheiat pentru acesta nu se simțea confortabil în lumina reflectoarelor.”
- Diana începea să-și găsească echilibrul, deși presa și paparazzi o urmăreau în permanență. „Acest vas singuratic, vulnerabil și fără cârmă găsise în sfârșit o ancoră reconfortantă în viață, un port sigur în care să se refugieze din fața pericolelor din adâncuri”. La puțin timp după ce Diana a gustat cu nesaț din fericire, cerurile s-au deschis și au primit-o. Vânată de paparazzi, cu un șofer beat la volanul mașinii în care se afla, care gonea nebunește pe străzile Parisului, Diana și-a găsit sfârșitul alături de Dodi al-Fayed, noul bărbat din viața ei, omul care i-a făcut fericite ultimele zile pe care le-a trăit.
Cartea se încheie cu detalii legate de moartea prințesei, cum a acționat și reacționat casa regală britanică, valul de indignare care s-a iscat, dar și modurile în care oamenii de rând, apropiații și copiii ei au ales să-i aducă un omagiu.
Dacă vreți să aflați mai multe despre viața prințesei Diana, dar și despre casa regală britanică în general, vă recomand această carte. Este o lectură încărcată de emoție. Sunt curioasă dacă ați citit-o. Cum vi s-a părut?
Cartea de puteți cumpăra de aici → bit.ly/3R6Y0ae
Alte autobiografii/biografii pe care vi le recomand:
- „Friends, iubiri și marele lucru teribil”
- „Consimțământul”
- „În numele lui Gucci”
- „Will”
- „Undă verde”
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.