Din primele pagini ale cărții, durerea este palpabilă. Aceasta izvorăște din abandonul experimentat încă de la cea mai fragedă vârstă. Matthew Perry s-a simțit abandonat de toți oamenii dragi, de cei de la care avea nevoie de atenție și afecțiune ori de cei cu care a fost capabil să lege o legătură afectivă: tata, mama, bone …
„Nu sunt destul de bun. Nimănui nu-i pasă de mine. Cerșesc prea mult atenție și afecțiune, iar gândurile astea mă strânjenesc, mă fac să nu mă simt în largul meu. Am nevoie de dragoste, însă nu am încredere în ea.”
Îi era teamă că cineva îi va frânge inima. Așa cum povestește în carte, prefera să părăsească decât să fie părăsit.
Din primii ani ai adolescenței, și-a găsit fericirea în alcool. De-a lungul anilor, a sperat că alcoolul va umple acele goluri care, de fapt, se adânceau din ce în ce mai mult. Speranța l-a costat peste 7 milioane de dolari și vreo 6.000 de întruniri ale Alcoolicilor Anonimi, 15 internări la dezalcoolizare, vizite la psihiatrie și câte 2 ședințe de terapie pe săptămână timp de 30 de ani.
„Îl vedem pe tata bând câte șase pahare și ducând o viață perfect normală, așa că am crezut că este posibil. Mi-am imaginat că la fel pot să fac și eu. Însă ceva din mine mă pândea asemenea unui monstru oribil, ascuns în beznă, un monstru pe care eu îl aveam, dar tata nu. Și va mai trece încă un deceniu până să ne dăm seama despre ce era vorba. Alcoolism, dependență, spune-i cum vrei. Eu îi zic Marele Lucru Teribil.”
Matthew Perry, în ciuda personajului emblematic pe care l-a reprezentat în serialul „Friends”, mi-a dat impresia că nu și-a găsit niciodată locul, că a trecut prin viață fără a avea vreo busolă, că dependențele i-au anesteziat orice durere provocată de eșecuri, dar i-au răpit și bucuria reușitelor. Mereu nesigur, mereu în căutare de altceva, actorul mi-a dat impresia unui om arogant (unele frânturi din carte nu își au locul), imatur, o victimă a vieții care, în ciuda reușitelor, nu găsește motivația și puterea de a-și combate adicțiile. Toată viața lui s-a învârtit în jurul acestora. Pe de altă parte, aș fi nedreaptă dacă nu i-aș recunoaște curajul de a-și expune viața tumultoasă, incluzând momentele jenante prin care a trecut.
„Boala asta e marele lucru teribil din viața mea. Dependența mi-a distrus aproape întreaga viață și nu-i de glumă cu ea. Mi-a distrus relațiile. M-a împiedicat să evoluez. Am un prieten care nu are deloc bani și care stă într-o locuință socială. N-a avut succes ca actor, s-a îmbolnăvit de diabet, nu lucrează și își face în permanență griji în privința banilor, dar tot mi-aș schimba viața cu a lui. De fapt, aș renunța la toți banii, la toată faima, la absolut tot, ca să locuiesc într-o locuință socială, și aș accepta să-mi fac griji mereu în privința banilor, doar ca să nu mai sufăr de boala asta, de dependența asta.”
În concluzie, a fost cea mai tristă autobiografie pe care am citit-o vreodată, o antiteză între omul de pe ecran, personajul care l-a consacrat, Chandler, și omul din spatele lui. Citind cartea, am încercat să nu judec și mi-am spus, încă o dată, că mintea umană este extrem de complexă, indiferent de statutul social ori de banii din cont. Îi admir curajul de a-și scrie povestea în cele mai mici detalii, îl compătimesc pentru viața duplicitară pe care a dus-o, pentru faptul că și-a irosit cei mai frumoși ani din viață … și, în cele din urmă, citindu-i povestea, mă mir că încă este în viață.
Nu este o carte care aș zice că este musai de citit, dar cred că poate fi un bun reminder pentru noi toți, unul care să ne îndemne să ne apreciem viața mai mult, fix așa cum este ea. Cred că poate fi o poveste utilă pentru toți cei care cred că viața din lumina reflectoarelor este poleită cu aur și în nuanțe de roz și, aș merge și mai departe … Cred că poate deveni un material de studiu pentru tineri, să le arate ce înseamnă, în practică, dintr-o poziție privilegiată, abuzul de substanțe.
Ați citit „Friends, iubiri și marele lucru teribil”? Cum vi s-a părut?
Alte biografii/autobiografii pe care vi le recomand:
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.