Titlu: „Măștile fricii”
Autor: Camelia Cavadia
Editura Trei
Nr. de pagini: 233
Este prima carte a Cameliei Cavadia pe care o citesc. „Măștile fricii” este al doilea roman al autoarei, dar primul despre care am auzit, care mi-a fost recomandat.
Povestea începe dramatic, cu moartea tatălui. Încă de la primele pagini, povestea intrigă, pentru că moartea acestuia este văzută ca un soi de sărbătoare pentru copiii familiei, Ema, protagonista și sora cea mică, Sofia, sora mijlocie și David, fratele cel mare. Nu simțeau niciun fel de părere de rău la moartea tatălui, acesta fiindu-le cel mai aspru călău, cel care le aplica niște corecții teribile pe motive banale. Mama nu este nici ea văzută cu ochi mai buni de copii, fiind considerată în egală măsură vinovată pentru copilăria lor de coșmar prin impasivitatea de care a dat dovadă.
Anii trec și, după moartea tatălui, viețile lor iau turnuri diferite, cumva în acord cu dramele trăite: Ema își ia un soi de revanșă asupra propriului corp, experimentând seducția și schimbând frecvent partenerii … până când rămâne însărcinată și se mărită cu Victor; David își ia rolul de protector al fetelor, iar Sofia cunoaște iubirea sinceră, însă, în cele din urmă, fericirea ei nu va putea fi completă. Trecutul lor nu poate rămâne în urmă și îi zdruncină în prezent în diverse moduri.
„Așa cum copiii se împrieteni au unii cu ceilalți, noi eram prieteni cu frica. Ca s-o îmblânzim, încercasem s-o înțelegem, s-o stăpânim, iar în cele din urmă să ne învățăm cu ea și să o acceptăm. Ea era cea care ne ținuse departe de lume, dar tot ea era cea care ne adunase pe noi, frații, laolaltă. Frica ne-a unit mai mult ca orice altceva și nu știu dacă am fi ajuns să ne iubim atât de mult dacă nu am fi avut sentimentul că TREBUIE să o facem. (…)
Mi-e frică de când mă știu. Mi-e frică de tot și de toate și mi-e frică să recunosc asta în gura mare. Dacă aș face-o ar însemna că e adevărat. Și ar mai însemna și că ea a învins.”
Narațiunea este presărată cu amintiri îngrozitoare din copilăria celor 3 frați, cu scene de violență și pline umilință. Sperând să-și găsească fericirea, Ema se concentrează pe o căsnicie perfectă în aparență și se dedică copiilor săi, însă rănile din trecut nu-i dau pace, o transformă într-o femeie rece, o mamă aspră și o aruncă în întunericul depresiei. Situațiile fraților săi se adâncesc și mai mult din cauza traumelor suferite în copilărie. Fiecare dintre cei 3 frați ajunge să poarte o mască, să se îndepărteze unul de celălalt din cauza propriilor suferințe.
„Măștile fricii” pune în cuvinte dramele multor oameni, traume care marchează o întreagă generație, care merg și mai departe de atât. Romanul scoate la lumină comportamente toxice, abuzuri fizice și psihice, portretizează familia disfuncțională și tipare comportamentale nesănătoase transmise din generație în generație. Nu este un roman ușor de citit ori de digerat în special dacă povestea ta seamănă cu poveștile personajelor creionate în carte. Este o lectură care răscolește, pune degetul pe rană, cutremură, captivează și transmite multă emoție.
„Știi vreodată ce vei deveni? Știi vreodată că nu te vei transforma în ceea ce ai urât mai mult la alții? Nu, nu îți oferă nimeni garanții. Certitudinile sunt pentru proști. Sunt pentru cei care se cred deasupra slăbiciunilor, a ceea ce ne face vulnerabili. Sunt pentru infatuații care se cred puternici și disprețuiesc omenescul din noi. A spune că tu nu vei face niciodată una sau alta e ca și cum ți-ai provoca destinul. A băga mâna în foc pentru asta nu înseamnă altceva decât că ești dispus să renunți de la bun început. Eu una nu am avut niciodată certitudini. Am avut doar îndoieli, frici, nesiguranțe. N-a fost bine nici așa. Nu mă dau exemplu. Spun doar că am trăit mereu cu frica de a nu deveni ca ei.”
Într-o lume în care realitatea este adesea negată, pusă sub măști de toate felurile, îndesată bine sub preș, cred că avem nevoie de astfel de cărți care să deschidă minți și inimi, care să îndemne spre vindecare pentru ca finalul poveștii să fie unul diferit. Dacă uneori trauma nu poate fi evitată, poveștile celor care o trăiesc pot fi scrise în mod diferit, cu o doză mai mare de conștientizare, cu demersuri orientate spre vindecare.
Recunosc că „Măștile fricii” m-a răscolit, a trezit în mine furie și empatie în același timp. Dacă ar fi să extrag o concluzie scurtă în urma citirii acestui roman, aș spune că am citit o carte care a adunat poveștile de viață ale unor oameni care fac parte din aceeași familie, povești cât se poate de reale pe care le poți regăsi în viața ascunsă a oamenilor din anturajul tău. Știu că învățăm cel mai bine pe propria piele, dar uneori nu strică să învățăm din greșelile altora, să căutăm ajutor atunci când viața și/sau trecutul ne copleșesc.
„De obicei crezi că ai timp, că ceea ce ai stricat azi ai timp să repari mâine, că tot ceea ce nu ai spus azi, vei avea timp să zici mâine, poimâine, cândva. Dar adevărul e că n-ai. „ Am timp, am timp”, îți repeți ca o moară stricată, iar la un moment dat constați că timpul e singurul care îți lipsește. „O să spun”, „O să fac”, „ o să …”, mereu „o să”, mereu la viitor, de parcă ăsta e singurul timp pe care îl știi. Însă el, mârșavul, „n-o să” te aștepte niciodată. E singurul care își vede de treaba lui și trece la timpul lui, fără să încetinească.
Acum îmi dau seama că tot ceea ce am avut mai de preț a fost întotdeauna lângă mine și că nu nu mi-a lipsit nimic pentru a fi fericită. Dumnezeu mi-a dat, dar eu nu am știut ce să fac cu tot ce mi-a dat. Ceea ce tot timpul am considerat că e o capcană, a fost de fapt … viața mea. Care ar fi putut fi frumoasă dacă aș fi putut trăi în prezent.”
Per total, „Măștile fricii” este o carte pe care o recomand. Dacă alegeți să o citiți, țineți cont de faptul că nu este o lectură tocmai relaxantă și poate nu vă face cel mai mare bine dacă sunteți într-o perioadă dificilă a vieții. Singurul minus pe care i-l găsesc cărții, pur subiectiv, este faptul că mi-ar fi plăcut să-i descopăr mai mult pe Sofia și pe David, să „văd” mai mult trăirile lor din viața adultă, dar să înțeleg mai bine și modul lor de a se raporta și/sau de a funcționa în fața abuzurilor trăite în copilărie.
Alte lecturi pe care vi le recomand:
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.