Când nu o aveam pe Antonia, cea mai mare parte a timpului o investeam în muncă. Ajungeam acasă de la birou, frântă, stoarsă … Găteam ceva rapid sau încropeam o cină cu ce aveam prin frigider și mă pierdeam cu telecomanda în mână.
Apoi, a apărut ea. Puiul de om care mi-a dat lumea peste cap. Când pântecul mea îi era casă, îmi imaginam cum va fi viața în 3 … Și, Doamne, cât de puține știam! Planurile mele s-au dovedit a fi departe de realitate. Nu intru în detalii că știți voi cum e viața cu un pui de om proaspăt. Adăugați și un soț absent (la muncă, nu că nu și-ar fi dorit să fie mai prezent) + 0 ajutor într-o țară care nu-i a ta și obțineți rezultatul … o mamă obosită, nervoasă uneori, la capătul puterilor, fără prea mari șanse să-și încarce bateriile. Frustrarea mea era de multe ori la cote maxime, acolo unde simțeam că nu o mai pot gestiona. Am fost și acolo, așa cum am fost și pe alei însorite, cu voie bună.
Și, totuși, cum am ajuns să mă conducă frustrarea? Simplu! Aveam atâtea nevoi neîmplinite. Nu făceam altceva decât să le bag sub preș. Nu-mi dădeam voie să văd, să simt, să fiu o prioritate … Voiam să fiu mama prezentă, atentă, dedicată … și copila urla de mama focului. Și nu mă simțeam bună de mare lucru. Mai târziu am învățat că un copil nu poate fi fericit dacă mama este nefericită.
Cu toții avem nevoie de pauză
„Ce, dragă?! Ești mamă! Mamele nu au pauză!” Ba da! Mamele au dreptul la pauză. Au dreptul să-și încarce bateriile. Să aibă 10 minute doar pentru ele ori un weekend doar cu bărbatul. Pauza aia nu-i neapărat atât cât ne-o dorim, dar ea trebuie să fie.
O pauză nu înseamnă iubire mai puțină pentru copil, egoism sau o formă de abandon, dimpotrivă. Pauza mamei e prilej de a-și limpezi mintea, de a-și auzi gândurile, de a avea mai mult de 4-5 ore legate de somn, de a purta o conversație cap-coadă cu un adult, de a bea o cafea caldă, de a citi, în liniște, 10 pagini dintr-o carte. Pauza este prilej de încărcare.
Cum ar putea pauza unei mame să fie un act de egoism când ea hrănește întreaga familie? Să ne imaginăm rezervorul emoțional al unei mame (el nu-i nesecat, să știți) ca pe un pahar mare. Când el este gol sau aproape gol, nu poate umple sau nu suficient niște pahare mai mici, rezervoarele emoționale ale copiilor. Ce se întâmplă atunci? Nefericire. Epuizare. Lipsă de răbdare. Supărare. Ce aduc pauzele? Mai mult calm. Împlinire. Un rezervor emoțional (mai) plin. Mai multă prezență 100%. Mai multă implicare. Fericire. Nu uitați! Copiii vor să ne știe fericiți! Ei sunt fericiți atunci când noi transmitem fericire.
Am învățat să fiu o prioritate
Nu cred că a fost un moment anume în care am decis să fac mai multe eforturi pentru mine. Cred că a fost un proces întreg în care am conștientizat că am nevoie să-mi împlinesc unele nevoi. A fost extrem de greu la început! Am trecut prin toate procesele de conștiință posibile și prin toate sentimentele de vinovăție pe care o mamă le poate avea față de copilul ei. Astăzi, s-au dus … Astăzi, știu să fiu o prioritate pentru mine și să-mi respect mai mult nevoile.
Dacă vreau timp pentru mine, fără copil, asta nu mă face o mamă mai puțin bună, egoistă sau cu mai puțină iubire pentru puiul meu. Asta mă face OM! Pentru că fix asta sunt … un om ca toți ceilalți, cu nevoi și dorințe. Și dacă ar fi să mă refer în continuare la copil, orice copil de pe lumea asta are nevoie de o mamă sănătoasă din toate punctele de vedere.
Probabil voi relua acest subiect cu detalii mai concrete: cum îmi acord pauze, cum am început să spun „Nu!”, la ce și când spun „Nu!”, ce înseamnă timp pentru mine, etc. Până atunci, sfatul meu (necerut) pentru voi este să vă acordați timp și grijă, așa cum simțiți nevoia să o faceți, așa cum știți și cum puteți voi mai bine, fără regrete și vinovății. Grija pentru voi vă încarcă bateriile, vă umplu acel pahar de care vorbeam mai sus, iar paharul vostru umple alte pahare mai mici, dar care depind de „apa” aia magică pe care doar mama o poate revărsa.
Vă invit să citiți și articolele:
- Copilul – între iubire nemărginită și sens al vieții
- Mama (lui) de sacrificiu
- Mom shaming-ul nu ajută pe nimeni, dimpotrivă
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.