Sunt convinsă că fiecare părinte își dorește să aibă copii sănătoși din toate punctele de vedere. Astăzi, haideți să povestim despre mâncare! Știm cu toții că mâncarea este foarte importantă și obiceiurile deprinse în copilărie ne însoțesc, în mare parte, pe tot parcursul vieții.
Cum procedăm pentru ca cei mici să dezvolte o relație sănătoasă cu mâncarea? Totul începe cu ceea ce le spunem despre mâncare, diete și corpurile noastre.
Să nu mai catalogăm mâncarea ca fiind „bună” și „rea”!
În loc de „Nu mai mânca porcăriile astea!”
Am putea încerca: „Chips-urile le vom include în categoria „Uneori”, pentru că ar fi bine să le mâncăm din când în când. Fructele și legumele sunt din categoria „Întotdeauna”, pentru că ne aduc mulți nutrienți, așa că le putem mânca oricând ne dorim!”.
Specialiștii spun că etichetările de tipul „junk food”, „rea”, „nesănătoasă” vin cu restricții, cu sentimentul că mâncarea astfel etichetată este interzisă (dar rămâne gustoasă) și este posibil să le creeze copiilor dorința de a o consuma pe ascuns (să nu fie certați, de exemplu, ori pentru că se simt vinovați dacă o consumă). În schimb, putem discuta despre mâncare, despre beneficiile pe care le au alimentele și să găsim o viziune echilibrată: care sunt mâncărurile/alimentele pe care le consumăm uneori (cu moderație) și care sunt cele pe care le putem consuma întotdeauna, cu beneficii multiple pentru corpul nostru.
Nu insistăm ca cei mici să termine tot din farfurie
În loc de „Termină tot din farfurie!”
Am putea încerca: „Ascultă-ți corpul. Te poți opri atunci când simți că ai burtica plină.”
Prima noastră intenție este să ne știm copiii sătui, cu un aport optim de nutrienți. Însă, atunci când le spunem să-și termine toată mâncarea din farfurie, deși nu își doresc asta, avem mari șanse ca aceștia să asocieze mesele cu ceva neplăcut și să nu se mai poată bucura de ceea ce au în farfurie ori de conexiunea care ar trebui să existe între oamenii dragi în timpul mesei. Mai mult, nu își vor putea identifica în mod eficient nevoile.
Copiii au dreptul să le placă sau să nu le placă un aliment
În loc de „Este bun(ă) pentru tine. Ia și mănâncă!”
Am putea încerca: „Ia o bucățică și vezi dacă îți place. Este ok ca unele alimente să îți placă și altele nu, dar nu poți spune că un aliment nu îți place până nu-l guști.”
Le suntem modele copiilor noștri. Și noi, la rândul nostru, avem preferințe alimentare și alimente ori mâncăruri care nu ne plac. Apoi, dacă noi nu consumăm legume, de exemplu, ar fi cam complicat (dacă nu chiar ironic) să le cerem copiilor să o facă, nu? Ce putem face pentru a-i face pe copii curioși să guste un aliment nou?
- Le putem propune un aliment de mai multe ori, la anumite intervale de timp.
- Alimentul mai puțin iubit îl putem asocia cu unul pe care copilul îl preferă.
- Alimentul refuzat îl putem propune gătit sub diverse forme.
Dulcele nu este un instrument prin care ne recompensăm, pedepsim sau mituim copiii
În loc de „Nu primești desert până nu-ți termini mâncarea din farfurie!”
Am putea încerca: „Întâi, mâncăm mâncare bogată în nutrienți, care îi oferă corpului ce are nevoie pentru a fi puternic. Apoi, dacă mai este loc în burtică, putem mânca și desert.”
Să nu folosim mâncarea ca pe un instrument de recompensă, mită sau pedeapsă! Ce se întâmplă atunci când mâncarea, dulcele adesea, este oferit ca recompensă pentru un comportament exemplar („Dacă ești cuminte, mergem să mâncăm o prăjitură!”) sau ca pedeapsă pentru acele momente în care copilul nu este „cuminte” („Dacă nu încetezi, nu mai primești nimic dulce!”)? Mâncarea primește un set de emoții suplimentar și, în jurul ei, se vor construi anumite comportamente nesănătoase legate de restricții și/sau răsfățuri alimentare.
Le suntem modele copiilor noștri
În loc de „Offf … ce gras(ă) sunt! Ar trebui să nu mai mănânc atâta/prostii și să mă apuc de slăbit.”
Am putea încerca: „Voi face un efort să aleg mâncăruri/alimente care îmi vor ajuta corpul să fie puternic și sănătos.”
Din nou, le suntem modele copiilor noștri. Noi le arătăm ce mâncăm, cum mâncăm, ce obiceiuri alimentare avem și inclusiv cum vorbim despre corpul nostru, cum ne raportăm la el. Din păcate, standardele societății în care încercăm să ne încadrăm și care, de multe ori, nu au legătură cu sănătatea și multitudinea de diete existente pe piață vin cu consecințe la nivel fizic și psihic atât în rândul adulților, cât și al copiilor. Ar fi bine dacă am putea reformula expresii precum „Azi am fost rea/rău, pentru că am mâncat …” sau „Astăzi am cheat day”.
Să ne îmbrățișăm imperfecțiunile, să nu ne mai lăsăm pradă standardelor nerealiste și să nu mai demonizăm mâncarea!
Cum ne mai putem ajuta copiii să dezvolte o relație cât mai sănătoasă cu mâncarea?
♦ Îi implicăm în planificarea meniului, întocmirea listei de cumpărături și în procesul de gătire. Atunci când copiii sunt implicați în aceste activități, au tendința să fie mai curioși și mai deschiși să încerce alimente noi/variate. De asemenea, aceste activități ne oferă oportunități de a discuta cu copiii despre alimente și obiceiuri alimentare. De exemplu, când pregătim masa împreună, de la o anumită vârstă, putem discuta despre macronutrienți, cu ce ne ajută fiecare, implicit de ce este important să avem o farfurie echilibrată. Când sunt mai mici, putem să le explicăm, pe înțelesul lor, cu ce îi ajută fiecare aliment în parte și de ce este important să avem o farfurie cât mai colorată.
♦ Ne încurajăm copiii să înțeleagă diferența între foame și poftă. Vor deveni mult mai conștienți de nevoile corpului lor.
♦ În loc să interzicem anumite alimente (dulciurile, de exemplu), limităm porțiile și consumul, explicând de ce (alimente de consumat uneori vs. alimente pe care ne dorim să le consumăm întotdeauna). Mai mult, avem oportunitatea de a le explica celor mici de ce un fruct dulce are mai multe beneficii decât un dulce procesat sau de ce să alegem un desert făcut în casă în detrimentul unuia din magazin.
♦ Ne învățăm copiii să mănânce porții corecte, fără le încărcăm farfuria. În acest sens, pumnul și palma țin loc de „porțiometru”. Pe de altă parte, ținem cont de nevoile copiilor (nu au aceleași nevoi) și nu ne limităm la porțiile standard, ci avem în vedere greutatea pe care o au, activitatea pe care o depun, etc.
Atunci când facem pace cu mâncarea (încetăm să o demonizăm, să o etichetăm), nu ne mai pedepsim corpul și căutăm să avem un echilibru, calitatea vieții noastre crește. În plus, le transmitem copiilor noștri mesaje sănătoase legate de alimentație și le formăm obiceiuri bune. Le cresc considerabil șansele de a dezvolta o relație sănătoasă cu mâncarea, echilibrată și flexibilă.
Ce v-a influențat relația cu mâncarea în copilărie?
Care sunt lucrurile după care vă ghidați pentru ca ai voștri copii să aibă o relație sănătoasă cu mâncarea?
Alte articole care s-ar putea să vă aducă informații interesante:
- Cum gestionăm consumul de dulciuri al copiilor în perioada sărbătorilor (și nu numai)?
- De ce zahărul nu le face bine copiilor noştri?
- Alimentele bune pentru creier
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.