Clasa 0

Mai sunt câteva zile și începe un nou an școlar. Antonia intră în clasa a 2-a și, fix așa ca și voi, nu știu unde a zburat timpul, nu știu când puiul meu mic s-a făcut atât de mare.

În urmă cu vreo 3 ani, când am citit prima oară cartea „Conni merge la școală”, n-am știut că voi porni o adevărată tradiție de familie la început de an școlar. Citind cartea, am descoperit că, în Germania, la început de an școlar, copiii primesc Schultüte, un cornet din hârtie umplut cu dulciuri, jucării și orice altceva aleg părinții să adauge în el. Antonia mi-a spus că i-ar plăcea și ei să avem acest obicei în România (cărui copil nu i-ar plăcea?”) și m-a întrebat, înainte să înceapă clasa 0, dacă ar putea și ea să aibă un astfel de cornet. I-am răspuns cu un „Nu știu!” sec, pentru că … chiar nu știam cum să procedez. Cert este că a încolțit în mine ideea de a-i „îndulci” începutul anului școlar cu un astfel de cornet. Știam că nu vreau să i-l îndulcesc la propriu, ci să îl umplu altceva, cu obiecte care să îi aducă bucurie, dar și cu unele care să îi fie utile ori să-i aducă aminte de noi pe parcursul anului școlar.

Originea Schultüte

Schultüte a apărut în 1810, în Germania. Inițial, era oferit copiilor înstăriți care aveau acces la educație pentru a sărbători prima zi de școală. Din momentul în care copiii din toate mediile socio-economice au avut acces la educație, Schultüte a devenit un obicei tot mai răspândit.

Dacă în trecut Schultüte era confecționat manual, cu timpul, cornetul a devenit un produs industrial, realizat în fabrici. Astăzi, în Germania, se estimează că se vând anual peste 700.000 de astfel de cornete.

Ca și simbolistică, Schultüte face parte dintr-un ritual care onorează rutina întoarcerii la școală sau marchează începutul vieții de elev. Este văzut ca un soi de încurajare pe care copilul o primește la început de an școlar.

Tradiția noastră la început de an școlar

Cornetul cu suprize, așa cum am ales eu să-l numesc, a adus foarte multă bucurie la începutul clasei 0. Acea bucurie m-a determinat să transform cornetul cu surprize într-o tradiție de familie. În acești 2 ani, am ales să pun în cornet chițibușuri care știam că îi vor face plăcere Antoniei, dar și unele care urmau să-i fie utile în anul școlar pe care urma să îl înceapă. Vă dau câteva exemple:

  • creioane
  • carioci și/sau markere (cu forme simpatice, parfumate, în culori deosebite)
  • brelocuri (îi place să și le atârne de ghiozdan)
  • cărți (cu coperta necartonată, care să încapă în cornet)
  • figurine
  • radiere (colorate, cu forme simpatice)
  • ascuțitori
  • penare (ceva mai interesante, pe care să nu le folosească neapărat la școală)
  • dulciuri (puține)
  • carnețele (Antonia este pasionată de tot ce ține de papetărie)
  • pix „magic” (cu cerneală invizibilă care se poate vedea doar acționând lanterna de la capătul pixului)
  • abțibilduri
  • sticky notes
  • jucării mici
  • accesorii pentru păr

În fiecare an, cornetul l-am făcut singură, dintr-o coală cartonată, înfrumusețată cu hârtie de mătase.

Cornetul este însoțit de un afiș colorat pe care i-l fac Antoniei în prima zi de școală a fiecărui an, pe care scriu „Prima zi de școală”, clasa și data. Bineînțeles, fac poze pentru a imortaliza momentul. Fotografiile vreau să le înrămez și să le agăț pe peretele nostru cu fotografii, în ordine cronologică.

Clasa întâi

Cornetul cu surprize la început de clasa a 2-a

Așa cum vă spuneam la începutul acestui articol, în câteva zile, Antonia va începe clasa a 2-a. Pentru mine, fiecare început și final de an școlar este cu emoții (uneori, se lasă și cu lacrimi). Mă emoționează momentul când pregătesc cornetul, afișul, când facem poza de început de an, când pornim spre școală, festivitățile … Știu cât este de important ca startul anului școlar să fie cu bucurie și asta îmi doresc să îi transmit Antoniei, așa că nu văd nimic greșit în a prelua un obicei străin pentru a-l transforma într-o tradiție de familie care să aducă bucurie.

Anul acesta, îmi calc oarecum pe principii (nu voiam cornetul să fie costisitor) și am ales să-i cumpărăm Antoniei un ceas inteligent, cu funcții de localizare, apelare, SOS și geo-fencing. Este un obiect pe care îl consider necesar în momentul de față, util din foarte multe privințe. Acum, că Antonia știe să citească, vreau să includ în cornet și câteva cuvinte de încurajare. Bineînțeles, nu vor lipsi câteva obiecte mici de papetărie care îi plac atât de mult.

Îmi doresc ca readaptarea la școală să fie lină și blândă atât pentru noi, cât și pentru voi!

Aveți vreo tradiție de familie la început de an școlar?

Alte articole legate de școală:

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *