Reluarea activităţii profesionale, una dintre cele mai mari provocări pentru (mine) mame

Am fost întrebată cum a fost, pentru mine, reîntoarcerea la job. Ce am simţit că s-a schimbat acolo? Cum am făcut faţă reintegrării şi provocărilor de natură profesională şi personală? Răspunsul meu este unul destul de amplu şi mi-am zis că poate ar fi mai util să scriu un articol despre acest subiect.

În primul rând, cazul meu a fost unul special, pentru că am născut în Luxembourg. Aş fi putut sta acasă, cu Antonia, până când ar fi împlinit 9 luni. Pe scurt, angoasele mele legate de reluarea activităţii profesionale au început încă din primele luni după naştere. La un moment dat, v-am povestit aici despre ele. În cele din urmă, nu m-am întors la job şi planurile noastre s-au schimbat radical. Am decis să ne întoarcem în România mai repede decât ne-am plănuit iniţial. În primă fază, planul era să ne întoarcem înainte ca Antonia să meargă la şcoală. Cumva, lucrurile s-au aşezat în aşa fel încât ne împingeau de la spate să luăm decizia asta mult aşteptată.

După aproximativ un an de maternitate, m-am relaxat şi mi-am spus că timpul ăsta este un dar şi am de gând să profit de el. Munca mi-a lipsit şi nu prea. În Luxembourg, lucram ca Communications and Events Coordinator într-o multinaţională. Am învăţat foarte multe acolo, am primit multă încredere, dar şi multe sarcini, aşa că a ajuns să fie un job destul de stresant, cu multe ore petrecute la birou şi în afara lui, la diferite evenimente. Cu un bebeluş acasă, nu prea mai poţi munci în aceleaşi condiţii. De aici şi angoasele mele. Totuşi, după ce, pe plan profesional, am fost foarte activă, cu un job plin de provocări, maternitatea mă forţa să fiu într-o rutină permanentă, ceva neobişnuit pentru mine. Îmi doream să muncesc, să mă simt utilă şi altcuiva, dar şi să rămân acasă lângă copilul meu. Poate cunoaşteţi sentimentul. Aşa a apărut şi blogul, după câteva luni de la naşterea Antoniei. Mă scotea din rutina de zi cu zi, îmi permitea să socializez (din spatele unui ecran), să mă simt utilă, să schimb idei cu alte mame ş.a.m.d.

Antonia împlinise doi ani şi, în câteva luni, urma să ne întoarcem în România. Voiam să îmi reiau activitatea profesională, dar nu ştiam ce vreau, în ce domeniu, în ce condiţii. Voiam să fiu, în continuare, cât mai prezentă, să mă pot ocupa de casă, de mâncare, de blog, dar şi să am un job care să îmi aducă împlinire sufletească şi financiară. Asta în condiţiile în care eu sunt one (wo)man show. 🙂 Acasă, la Cluj, am avut câteva discuţii/interviuri şi mi s-a confirmat (ştiam deja undeva în sufletul meu) că nu m-aş mai putea regăsi, chiar readapta, la viaţa de multinaţională. Deja programul îmi punea mari piedici, pentru că ar fi însemnat să plec de acasă pe la 7:30-8:00 şi să mă întorc undeva pe la 19:00. Mă întrebam unde o să mai strecor timpul cu copilul, cu bărbatul, curăţenia, mâncarea, blogul, spălatul … ştiţi voi. În tot acest timp, deşi nu mai lucrasem de aproape 3 ani, eram mai conştientă de valoarea mea ca angajat şi de plusul care puteam să îl aduc unei companii prin experienţa şi skill-urile mele. Nu vreau să sune a autosuficienţă, dar cred că iubirea şi aprecierea de sine, conştientizarea plusurilor şi minusurilor noastre sunt nişte lucruri extrem de importante atunci când vrem să ne „vindem”, să ne promovăm propria persoană.

Până la urmă, am primit un telefon de la o firmă de recrutare din Bucureşti şi mi-au propus un job remote, la Amazon, unde lucrez şi acum, după un an şi jumătate de la acel telefon. Lucrez în limba franceză, aşa cum mi-am dorit, pentru un device de inteligenţă artificială (Alexa, pentru cei care sunteţi familiari cu domeniul). Nu pot să vă dau mai multe detalii, pentru că nu îmi permite contractul. Cert este că lucrez de acasă, cu un program fix, de la 7:00 la 16:00, dar cu oameni care respectă angajatul şi îi oferă o anumită flexibilitate. Ca în orice multinaţională, fac parte dintr-o echipă, am un manager direct, reguli şi proceduri de respectat. Este un domeniu complet nou pentru mine sau, mai bine zis, era la vremea respectivă. Jobul meu implică o mare atenţie la detalii şi multă autonomie în ceea ce priveşte informaţia, organizarea, prioritizarea ş.a.m.d. De la angajare şi până acum, am lucrat pe diferite ramuri, lucru care mi-a permis să învăţ mai mult şi să capăt mai multă experienţă. Spre deosebire de jobul anterior, acesta este unul static dar, în momentul de faţă, mi se potriveşte, pentru că sunt acasă când copila vine de la grădiniţă şi am posibilitatea să mă ocup şi de celelalte lucruri la care ţin. Mai mult decât atât, jobul acesta a presupus o continuă învăţare. Să nu credeţi că un job de acasă îţi permite să faci ce vrei şi când vrei, chiar necesită multă disciplină şi organizare. Până la urmă, un gigant ca Amazonul nu şi-ar permite să ţină angajaţi care nu sunt productivi. Aici am povestit de ce consider eu că munca de acasă nu este pentru toată lumea.

Dorinţa mea este să am propria mea afacere, într-un domeniu care să aibă legătură cu copiii, cu mâncarea sau cu blogul. Încă nu sunt sigură de ceea ce aş vrea să fac, poate că puţin îmi lipseşte şi curajul să mă lansez. De la întoarcerea noastră în România, soţul meu a fost cel care a luat-o pe drumul antreprenoriatului. Nu puteam fi doi oameni care să se lanseze pe cont propriu, în acelaşi timp, în două domenii diferite. Eu am fost cea care puteam să mai aştept schimbarea statutului de angajat în cel de om pe cont propriu. Pe de altă parte, nu ştiu cum vedeţi voi antreprenoriatul sau freelancing-ul, dar nu-s chiar aşa de simple precum par.

Astăzi sunt mulţumită de alegerile pe care le-am făcut şi sunt recunoscătoare pentru felul în care s-au aşezat lucrurile. Dacă aveţi întrebări pe acest subiect (şi nu numai), scrieţi-mi şi vă răspund cu drag. 🙂

Pentru voi cum a fost reîntoarcerea la job sau, dacă nu aţi trecut încă prin asta, care sunt gândurile vostre vis-à-vis de reluarea activităţii profesionale?

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.