Ce ziceţi dacă v-aţi lua un an sabatic pentru a călători prin lumea asta mare? Mi-aţi spune că poate aţi reuşi să vă luaţi un an liber, dar aveţi copii mici şi e imposibil să vă lansaţi cu ei într-o asemenea aventură. Ei bine, nu este imposibil. Alina şi Andrei, un cuplu din Cluj-Napoca, au făcut-o. Timp de un an, au călătorit cu un băieţel de 2 ani (atât avea Eric atunci când au plecat), în jurul lumii. Povestea lor este fascinantă, aşa că trebuia să o împărtăşesc cu voi.
Am ieşit cu Alina la o cafea şi am descoperit un om minunat. Aceeaşi impresie mi-au lăsat-o cei doi bărbaţi din viaţa ei, Andrei şi Eric. Alina mi-a dat sentimentul că parcă o ştiu dintotdeauna. Nu m-am sfiit în a-i pune întrebări despre călătoria lor prin lume, despre motivele care au stat la baza plecării lor şi despre provocările pe care le-au avut de înfruntat.
Cine sunteţi şi ce făceaţi înainte să vă lansaţi în această aventură? (să vă cunoască şi oamenii din comunitatea mea)
Suntem Alina şi Andrei, o familie obișnuită din Cluj… puțin peste 30 de ani. Până anul trecut, aveam joburi bune, viață stabilă și previzibilă, traseul considerat “normal” în societatea în care trăim. Eu, Alina, eram manager financiar într-o multinațională, iar Andrei, soțul meu, lucra ca stomatolog în propriul cabinet. Eric, fiul nostru, are aproape 3 ani și jumătate și el a fost, practic, cel care ne-a schimbat parcursul vieții.
Ce v-a determinat să luaţi decizia de a renunţa la joburile voastre, la stabilitate, pentru a porni în aventură şi nu oricum, ci cu un copil mic?
Tocmai copilul mic ne-a determinat să facem asta. 🙂 Ne-am dat seama că joburile, planurile de carieră, lucrurile pentru care am muncit ani de zile ne acaparaseră de fapt viața și nu mai aveam loc de altceva… timp cu piticul, familie etc. Andrei era sătul să-și vadă copilul mai mult dormind, iar eu simțeam că nu mă mai pot împărți în toate direcțiile, că vreau să fac multe, dar nu reușesc să fac nimic bine.
Andrei a venit cu ideea să spunem stop și să luăm o “pauză”. Eu sunt partea conservatoare a familiei, deci a durat ceva timp să accept această variantă. În final, am realizat că nu avem absolut nimic de pierdut. Uitându-mă înapoi, îmi dau seama că e cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată!
V-aţi făcut un plan de la bun început pentru întreg anul, pe trimestru sau pe durate mai scurte?
Când am plecat de acasă, am vrut, în primul rând, să ne deconectăm de stilul de viață anterior. Planul nu era făcut neaparat în funcție de o listă de destinații. Aveam bilete one-way spre Bonaire, știam că putem sta acolo 90 de zile și cam atât. Apoi, treptat, am pus cap la cap un itinerariu aproximativ… ce țări vrem să vedem și cam în ce ordine s-ar potrivi. Planul exact ni-l făceam cu 4-6 săptămâni în avans, uneori chiar mai puțin. Am încercat să avem un echilibru între flexibilitate și dorința de a avea totul stabilit în prealabil.
Au fost locuri/ţări pe care v-aţi dorit neapărat să le vedeţi ? În funcţie de ce anume v-aţi ales destinaţiile?
Au fost destinații care erau în “bucket list-ul” nostru de ceva vreme, gen Sri Lanka sau Bali, sau altele pe care nu le puteam rata fiind în regiunea respectivă, cum ar fi triunghiul cafelei din Columbia sau Machu Picchu în Peru.
Criteriile principale de selecție au fost cele legate de siguranță (stabilitate politică și militară, risc redus de boli tropicale etc). Călătorind pe termen lung, ne-am orientat spre locații unde costul vieții este relativ redus, însă aici am avut câteva excepții destul de bine planificate. Un alt criteriu important a fost clima, și nu doar pentru că eram în căutare de soare și vreme bună. Am avut un bagaj extrem de redus, unde încăpeau doar articole de vară, cu câteva mici alternative pentru situații neprevăzute.
Povesteşte-ne, pe scurt, experienţa voastră şi ce concluzii aţi tras în urma ei. Care sunt ţările pe care le-aţi văzut? Cum v-aţi descurcat cu mâncarea şi cu cazarea în condiţiile în care aţi călătorit cu un copil mic? Care a fost cea mai mare provocare pe care aţi avut-o de înfruntat în acest an ? Care este sentimentul vostru şi ce concluzii aţi tras după această experienţă?
În ceva mai puțin de un an am vizitat 17 țări; sunt locuri unde am stat mai mult (3 luni în Bonaire, 1 lună în Bali), iar altele în care am stat doar câteva zile (4 zile în Singapore, 9 zile în Chile). Am stat în sute de hoteluri și am mâncat la restaurant cât să ne ajungă pentru o vreme!
Faptul că am călătorit cu un copil atât de mic a fost dificil doar din perspectiva faptului că mereu trebuia să avem un program, să ne asigurăm că are activitate, să ne ocupăm constant de el… deci cam aceleași probleme pe care le ai și acasă, dacă ai singur grijă de cel mic. În rest, în foarte multe situații a fost chiar mai adaptabil decât noi. Cu siguranță copii au nevoie de mult mai puține lucruri decât crede lumea. Pentru el orice hotel era “acasă” și în foarte puține cazuri, mai spre finalul aventurii, și-a exprimat dorința de a sta mai mult într-un loc.
Bineînțeles, călătorind cu el am fost mult mai atenți la locurile unde stăm, unde mâncam, la curățenie în general sau să nu avem un program exagerat de aglomerat.
Cel mai mare stres al nostru a fost să nu se îmbolnăvească Eric sau să nu ne îmbolnăvim noi amândoi, că nu mai ar fi avut cine să aibă grijă de el. Din fericire, ne-au expirat medicamentele în trusa de prim ajutor; s-a dovedit că avem toți o imunitate foarte bună. Cu excepția unei vizite la urgență în Vietnam, după o căzătură a lui Eric pe terasa hotelului, n-am avut probleme medicale semnificative.
Ce planuri aveţi în viitor? Vă întoarceţi la joburile voastre sau plănuiţi o nouă călătorie pe termen lung?
Încă suntem la stadiul de planuri pentru viitor. 🙂 Cel puțin în perioada imediat următoare, nu avem de gând să ne întoarcem la vechile job-uri. În materie de călătorii, avem în vedere câteva destinații pentru finalul de an, însă nu o escapadă atât de lungă. Și noi, și juniorul, avem nevoie de puțină stabilitate pentru o vreme.
Pe blogul Alinei, The Happy Kid, puteţi citi despre călătoriile lor prin lume, ce locuri au văzut, ce destinaţii recomandă pentru călătoriile cu copiii şi ce provocări au avut de înfruntat.
Ce spuneţi? Aţi prins mai mult curaj să vă lansaţi şi voi într-o astfel de aventură? 🙂
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.