Recomandă o carte (#8/2018): „Juniper. Fetiţa născută prea devreme”

Îmi plac biografiile şi cărţile care ilustrează poveşti adevărate. Întotdeauna am ales doza de realism în locul ficţiunii. Dar această carte este mai mult decât atât. Este o poveste despre iubire, speranţă, disperare şi triumf. Cartea este scrisă în tandem, fiecare capitol fiind scris de unul dintre cei doi autori, Kelley şi Tom, părinţii lui Juniper. Cititorul înţelege mult mai bine perspectiva fiecăruia, pătrunde, pe rând, în mintea părinţilor lui Juniper.

Fătul este considerat viabil atunci când mama depăşeşte 25 de săptămâni de sarcină. Juniper s-a născut la 23 de săptămâni şi 6 zile. Cântărea 500 de grame. Nu putea fi considerată bebeluş, dar nici avorton. Nu putea fi lăsată să moară, dar medicii erau neîncrezători în privinţa şanselor ei la viaţă, la o viaţă normală. Era un microprematur care a avut şansa să fie mai mult decât dorit, să se nască în spitalul potrivit şi să ajungă pe mâinile unor oameni dedicaţi muncii lor.

„A venit pe lume la graniţa dintre ce este posibil şi ce este corect, pe tărâmul umbrit dintre viaţă şi moarte, sfidare şi speranţă. Ochii erau închişi, lipiţi. Oasele craniului erau formate doar pe jumătate şi, din acest motiv, capul era mai degrabă moale decât solid. Pielea era atât de transparentă încât îi puteam vedea inima pulsându-i ca un  pumn încleştat”. 

Juniper s-a născut undeva între reguli, protocoale şi umanitate. Asta i-a permis să fie tratată. Dacă se năştea câteva zile mai devreme, nu avea nici măcar o şansă să supravieţuiască. Acum, născută la nici 25 de săptămâni, Juniper avea doar 20% şanse să aibă o viaţă normală. Restul statisticilor oscilau între deces (50%), dizabilităţi severe (peste 65% şanse) şi dizabilităţi moderate. Decizia asupra vieţii ei era în mâna părinţilor. Să respire sau nu cu ajutorul aparatelor? Să facă medicii tot ceea ce pot pentru a o salva sau să renunţe pe ideea că niciun efort nu o va ajuta să fie om? Părinţii ei se confruntau cu cea mai dură dilemă: care este cea mai mare dovadă de iubire – să o salveze sau să o lase să se stingă? Au ales să lupte.

Lupta s-a dat la spital. A început într-un incubator, cu un plexiglas ca scut, printre ventilatoare, tuburi, drenuri, operaţii şi alte aparaturi sofisticate ca ajutoare. Toate erau mânuite de mâinile delicate ale unor oameni în halate albe. În faţa incubatorului, Tom îi citea lui Juniper din Harry Potter. Kelley încerca să stoarcă câteva picături de lapte matern care să îi servească micuţei ca lichid magic.

„Intestinele ei insuficient dezvoltate erau vulnerabile la infecţii şi perforări. Laptele meu putea să îi căptuşească mucoasa stomacului cu anticorpi protectori. Presiunea să produc lapte era imensă. Nu puteam să fac nimic ca să o ajut, nici măcar să mă afirm ca mamă, cu excepţia producerii acestui lapte.”

Lupta a durat 196 de zile. Şi Juniper era să moară cam tot de atâtea ori. Tot parcursul ei, toate trăirile părinţilor şi toate deciziile medicale posibile şi imposibile le veţi găsi în această carte emoţionantă şi plină de speranţă. După 196 de zile, soţii French şi-au dus copilul acasă.

„-Iubirea este miracolul, a spus el. Miracolul este simplul fapt că suntem capabili să ne iubim unii pe alţii. Atât. 

Evident că asta era. Era un clişeu cap-coadă, un clişeu frumos şi adevărat. Fiecare zi alături de Juniper fusese un miracol. Ea ne reconstruise lumea. Acum eram mamă. Ştiam ce înseamnă asta. Nu mai era doar mirajul existenţei unui copil.”

Astăzi, Juniper este bine, sănătoasă şi nu suferă de niciun fel de dizabilitate. Vă recomand din suflet să citiţi această carte. Indiferent că aveţi copii născuţi prematur sau la termen, vă garantez că vă va pătrunde în suflet. Pe parcursul poveştii familiei French, veţi găsi nenumărate motive pentru care să fiţi recunoscători, veţi găsi putere să o luaţi de la capăt şi speranţă să luptaţi.

Vă recomand şi alte poveşti de viaţă:

„Drumul către libertate” – o poveste dureros de realistă

„Am fost sclava Daesh”

„Nojoud, divorţată la 10 ani” – o poveste despre curaj

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.