Sursa foto: Pexels.com

Spuneți-mi voi ce credeți. Binele se face cu voce tare sau în tăcere? Adică, binele făcut să fie expus sau să fie făcut în liniște?

Sunt curioasă voi cum vedeți lucrurile, pentru că perspectiva mea a fost adesea primită cu o strâmbătură din nas.

În primul rând, lumea asta are nevoie să contribuim mai mult la binele ei. Trăim în vremuri în care avem puterea, la un click distanță, să ne unim forțele pentru a aduce fericire altora mai puțin norocoși … Și știți că lumea asta e plină de oameni vitregiți de soartă.

În al doilea rând, fiecare dintre noi putem ajuta cu un strop din puținul nostru. Voința și altruismul sunt cuvintele cheie. Să vrem să le facem altora un bine, din puținul nostru, dezinteresat, fără să obținem ceva în schimb … Și, totuși, obținem. Micile (sau marile) noastre contribuții în diverse cauze sociale ne mângâie sufletele. Ne aduc satisfacția că am făcut un lucru bun pentru altcineva, pentru cineva care avea nevoie de ajutorul nostru, că am făcut diferența pentru omul respectiv. Eu recunosc că mă hrănesc și cu ajutorul pe care îl ofer altora, cu binele pe care îl pot face altor oameni. Când acest lucru se întâmplă, mă pun seara în pat cu gândul că am lăsat ceva bun în urma mea, pe unde am trecut. Încerc să-i transmit asta și Antoniei, fetiței mele. 

De-a lungul timpului, sub o formă sau alta, atât în România, cât și în Luxemburg m-am implicat în diferite cauze sociale. M-am implicat în mici proiecte caritabile la nivel personal și am lucrat inclusiv pe parte de CSR (Corporate Social Responsibility), dar nu despre CSR vreau să vă vorbesc. Acolo este o altă discuție, detalii care sunt scrise în fișa postului. Nu vreau să mă dau pe mine exemplu când vine vorba de acest subiect, pentru că mă simt restantă la acest capitol și mereu am senzația că aș putea și că aș fi putut să fac mai multe decât am făcut până acum. Vreau doar să subliniez că, pentru mine, au o mai mare relevanță proiectele în care m-am implicat ca individ, nu ca om care lucrează în compania x. M-am simțit mai aproape de oameni și cumva mai autentică atunci când am dat din resursele mele personale: timp, bani, etc. 

Așadar, binele se face cu voce tare sau în tăcere?

Vreau să revin la întrebarea din titlu. Facem bine cu voce tare sau în tăcere? Eu aleg prima variantă și vă explic de ce.

Binele făcut doar de dragul că „dă bine” este fix ca nunta făcută pentru bani (nu am găsit o comparație mai bună) … se vede, se simte, așa că obiectivul nu este setat din start în mod sănătos.

Binele rostit atrage și mai mult bine, oameni care pot să se implice în aceeași cauză și dintr-un bine mic ajungi să faci unul mare.

Binele arătat poate deschide căi și contura perspectivele altor oameni. Poate că există oameni care vor să se implice în cauze sociale, dar nu știu exact cum și în ce. Postarea ta de pe Facebook s-ar putea să-i lumineze și, implicit, binele să se propage. Până la urmă, când alegi să te implici trebuie să și rezonezi cu cauza respectivă. 

Așa cum ne expunem în social media cu vacanțe, genți, creme, mașini, cărți și altele nu văd de ce să ne fie rușine să vorbim despre implicarea noastră în diverse cauze sociale, indiferent cât de mare sau de mică este această implicare. A vorbi despre acest lucru se confundă adesea cu laudă, că te lauzi cu binele făcut. Adesea, alegem să vedem doar ceea ce ne convine! Cele 50 de cărți citite de Xuleasca în 2021 și împărtășite online sunt văzute a fi tot o laudă? Nu cred. Cred că recenziile celor 50 de cărți sunt percepute ca inspirație. De ce implicarea noastră socială nu ar fi văzută ca o sursă de inspirație?!

Sursa foto: Pexels.com

Avem rețelele de socializare și pentru a face bine, pentru a intra în contact și a susține, din puținul nostru, oameni aflați în suferință. Putem crea comunități care au la bază aceleași valori … altruism, voluntariat, empatie. Să nu uitați că o voce poate da putere altei voci! În vremurile acestea tehnologizate, un om poate atrage susținerea altor 50. Cei 50 poate mai aduc măcar vreo 200 după ei. 200 de oameni pot să facă mult bine împreună. Așadar, până la urmă, de ce am ține binele făcut sub tăcere? Ba să fie auzit, să fie propagat, că rele se fac și se aud destule.


Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.