Acum 9 luni vă povesteam că ne vom întoarce în România după 5 ani ai mei de Luxembourg şi 14 ai soţului. Mi-am dorit să mă întorc de când am venit aici. Nu îmi doream să mă întorc de cât de rău îmi mergea, ci pentru că îmi era dor în permanenţă de casă, de familie, de […] Citește mai mult…
Din viața de zi cu zi
Sunt proastă! Permiteţi-mi să mă justific
Când am început să scriu pe blog, ştiam că nu toţi oamenii vor fi drăguţi şi amabili, că e posibil să apară câte un hater, pentru că, până la urmă, lumea-i plină de ei şi era culmea să mă ocolească chiar pe mine. Totuşi, am sperat că oamenii vor înţelege că blogul este pânza pe care […] Citește mai mult…
Există căsnicii cu adevărat fericite?
Ne-am cunoscut la sfârşitul lui iulie 2011. Când l-am văzut am simţit fiorul ăla care te fulgeră din creştet până în tălpi. Dacă aşa se simte dragostea la prima vedere, atunci asta a fost. Nu am dat relaţiei noastre nici măcar o şansă. El era stabilit în Luxemburg de 10 ani, eu […] Citește mai mult…
Soţul meu a fost confundat cu un pedofil
Cuvântul „pedofil” nu mă amuză absolut deloc, dar recunosc că m-am amuzat teribil pe seama soţului meu, care mi-a povestit nervos păţania. S-a întâmplat într-o zi de luni când el nu muceşte şi este tura lui de luat copilul de la creşă înainte de prânz. Creşa este în clădirea unei bănci, a uneia dintre […] Citește mai mult…
Aţi plătit vreodată taxă pentru deranj?
Aţi plătit vreodată taxă pentru deranj? Eu da. Mi s-a întâmplat de vreo 2-3 ori. Să vă explic. În Luxembourg, dacă mergi la farmacie după ora 19:00, plăteşti o taxă pentru deranj. Adică, plăteşti pentru că deranjezi farmacista să te servească în timpul orelor de muncă. Îmi veţi spune că n-are noimă ce zic. […] Citește mai mult…
Copilul atomic și urgența de sâmbătă seara
Am crezut că va fi o sâmbătă seară obişnuită, la fel ca celelalte, însă aproape de ora 20:00 am înţeles că nu avea să fie deloc aşa cum o ştiam. Îmi rezervase surprize şi plimbări neaşteptate. Ne jucam. În acelaşi timp, vorbeam cu tata la telefon, pe speaker, încât mâinile să-mi fie libere […] Citește mai mult…
Adevărul este că şi cei mari fură
Vreau să cred că românii îşi iubesc ţara şi îşi apără moştenirea culturală, că ştiu să se mândrească cu ce are bun şi frumos ţara asta, nu doar să plece capul atunci când Occidentul ne bagă în oala cu generalizări mai puţin flatante ori când statisticile ne oferă generos primul loc de la […] Citește mai mult…
Dacă nu eşti de acord cu mine, atunci eşti împotriva mea
Cred că noi, oamenii, putem evolua dacă ne permitem să auzim şi alte păreri, alte idei. Nu cred că s-a născut cineva învăţat ori cu titlul de „deţinător al adevărului absolut”. Mai cred şi că experienţele de tot felul ne îmbogăţesc, în mod sigur ale noastre, însă ne pot folosi şi experienţele celor […] Citește mai mult…
Doza de râs servită pe stomacul gol
Dimineţile cele mai faine încep cu râsete. Râsetele şi porţiile de iubăreală îmi dau energie pentru o zi întreagă. Bine, eu oricum mă trezesc relativ energică. Sunt foarte vioaie de dimineaţă. Dupămasa pe la 5 mi-ar trebui câte un shot de cofeină direct în venă, dar are grija fiica să mă menţină trează cu […] Citește mai mult…
Încă mai cred în oameni
Cu toții cred că am fost dezamăgiți măcar de o persoană care ne-a trecut prin viață. Cu toții am auzit măcar o dată, indiferent dacă credem sau nu, că trăim într-o societate bolnavă în care oamenii nu mai au cuvânt, principii, moralitate, bun simț, că acțiunile lor sunt mânate doar de […] Citește mai mult…