Vreau să cred că românii îşi iubesc ţara şi îşi apără moştenirea culturală, că ştiu să se mândrească cu ce are bun şi frumos ţara asta, nu doar să plece capul atunci când Occidentul ne bagă în oala cu generalizări mai puţin flatante ori când statisticile ne oferă generos primul loc de la coadă. Mi se umple sufletul de mândrie şi de bucurie atunci când românii se unesc pentru a-şi apăra valorile. Dacă ar fi să vorbim despre valori, bineînţeles că există şi o categorie de români care habar n-au cum arată portul popular ori că insulina a fost descoperită de un român. Nu mă pot abţine să nu mă întreb cum s-ar simţi Miss Pisi dacă ar defila în mediul ei select cu o vestă cu etichetă Dior, care, de fapt, este o copie fidelă a unui cojoc binşenesc din judeţul Bihor. Da, da, se poate! Să nu mă acuzaţi că aş avea o imaginaţie prea bogată, ci deschideţi-l pe domnu’ Goagăl. Vă spune care este legătură în ultimele zile dintre România şi industria grea de fashion.
Se pare că marii designeri întâlnesc piedici într-ale inspiraţiei ori le-au murit muzele. Sau, mai bine zis, muzele li s-au mutat tocmai în România. Dar cum nu e fancy, trendy şi nici nu dă prea bine pe sticlă să zici că România are şi lucruri bune, îţi asumi nişte haine ca fiind creaţii proprii, bazate pe inspiraţii nemaivăzute şi nemaiîntâlnite ori zici că inspiraţia ţi-a venit de pe un alt continent pentru că sună mai exotic. Exact asta au făcut Dior şi Tory Burch. Tory Burch a copiat o haină românească expusă la Muzeul de Artă Metropolitan din New York şi a indicat că sursa de inspiraţie este africană. Personal, am prieteni africani, m-am mai uitat şi la 2-3 documentare, dar zău că nu l-am văzut pe niciun african cu şubă.
Poză preluată de pe pagina de Facebook a comunităţii La Blouse Romaine
În plus, echipa de PR a lui Tory Burch a dat dovadă de extrem de mult „profesionalism” în urma cererilor românilor de a credita corect inspiraţia. N-au dat niciun răspuns oficial, nu au reacţionat decât prin ştergerea sutelor de comentarii lăsate pe pagina lor de Facebook. În 13 iunie, când au văzut că nu îi pot opri pe oameni, că există români mai mulţi decât au crezut sau au ştiut ei vreodată, când s-au săturat de şters comentariile, au admis că una dintre creaţii a fost realizată după o haină românească. Bineînţeles, scuzele li s-au părut de prisos. Au schimbat descrierea generală a colecţiei „Resort 2018” de pe platforma de e-commerce unde poate fi rezervată momentan. Au menţionat că una dintre temele colecţiei, „Global vibe”, onorează cusăturile manuale tradiţionale româneşti.
Dacă nu aţi auzit de Tory Burch, sigur numele Dior vă sună cunoscut. Dior s-a înfrăţit cu Bihorul, dar Bihorul nu ştia şi tot La Blouse Roumaine a făcut lumină. Sună a telenovelă ori a banc prost, dar chiar nu-i de glumă. Dior s-a inspirat, pardon, a copiat cojocul binşenesc din Ţara Binşului (Beiuş, judeţul Bihor). Poza de mai jos vorbeşte de la sine. Dior vinde acest cojoc cu 35,000 de dolari.
Poză preluată de pe pagina de Facebook a comunităţii La Blouse Romaine
Cojocul binşenesc expus la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca. Poza este preluată de pe pagina de Facebook a comunităţii La Blouse Romaine.
Încă din 2015 când a fost scandalul dintre franţuzoaica Isabel Marant şi bluzele ei mexicane copiate din regiunea Oaxaca, lumea cred că a înţeles că moda nu aduce sufluri prea noi şi nici nu are inspiraţii novatoare, ci se învârte într-o spirală a reinterpretărilor, imitaţiilor şi copiilor fidele. Şi uite aşa se pierd moşteniri şi identităţi culturale. Problema nu-i neapărat că ăştia mari copiază. Problema este că se fură, dom’le! Ei, ăştia mari din fashion, fură! Ce-i costă oare să fie fair play şi să aibă respect faţă de valoarea muncii artizanilor? Ce-i costă să-şi menţioneze sursa de zisă inspiraţie? Nu găsesc răspuns. Nu ştiu. Nu pot. Dar aş vrea!
Îmi veţi spune că plouă în Obor şi la Dragon cu ii chinezeşti la preţuri de nimic. De ce nu se sesizează nimeni? Nu ştiu de ce nu se sesizează cine ar trebui să o facă, dar ştiu că chinezii sunt sinonimi cu replicile de orice fel. Prin urmare, te aştepţi ca ei să vină cu imitaţii şi tu nu îi încurajezi cumpărându-le fake-urile. Însă, când eşti dispus să scoţi sutele de euro din buzunar, nu te aştepţi să-i dai pe o copie că doar vorbim de Dior ori de Tory Burch. Au renume, nume fancy, accent american ori sunt parfumaţi cu fineţuri franţuzeşti.
Din păcate, la ora actuală, în România nu există un cadru legislativ pentru protejarea proprietăţii culturale. Există doar un demers oficial iniţiat de Asociaţia La Blouse Roumaine. Prin „Legea Iei” se doreşte ca statul să recunoască ia ca simbol naţional, recunoaştere care să dobândească putere de lege, lucru care i-ar aduce securizarea pe plan juridic.
Există şi exemplul de „Aşa DA”. În 2012 designerul Philippe Guilet a pus la loc de cinste motivele culturale româneşti în cel mai ambiţios proiect de haute couture. Nu s-a temut să spună de unde i-a venit inspiraţia şi nici să lucreze pe pământ românesc cu meşteri populari ori chiar să îi aducă pe scena prezentării de modă.
În 24 iunie este Ziua Universală a Iei, ocazie cu care se sărbătoresc şi se promovează valorile româneşti, moştenirea culturală, implicit motivele tradiţionale româneşti şi meşterii populari. Ziua Universală a Iei vrea să aducă în lumina reflectoarelor valoarea muncii artiştilor populari români, aprecierea acestor haine aproape uitate şi frumuseţea culturii româneşti.
Vă las mai jos apelul deschis al Asociaţiei La Blouse Roumaine privind protejarea patrimoniului textil. Poate vreţi şi puteţi să vă implicaţi.
„Campania #GiveCredit promovată de comunitatea La blouse roumaine, în urma copierii de către Tory Burch unei haine românești de la Muzeul de Artă Metropolitan din New York, indicându-se o sursă de inspirație eronată, are un imediat impact internațional.
Reacțiile social media au fost preluate de Pro TV, Digi 24, Antena 1, Elle Romania, Associated Press, New York Times, Washington Post etc., știrea fiind menționată de anumite publicații în asociere cu recenta Conferință Internațională a Organizației Mondiale a Drepturilor de Proprietate Intelectuală, ce are loc la Geneva în aceste zile. Mai mult decât atât Impacto, o organizație neguvernamentală din Mexic, susținută de Ministerul Patrimoniului mexican, s-a alăturat demersului La blouse roumaine prin comunitatea Viernes Tradicionales care va celebra pentru prima dată, pe 24 iunie, in solidaritate cu România, Ziua Iei și a Modei Culturale, cerând brandurilor internaționale creditatea sursei de inspirație în cazul preluării elementelor de identitate culturală în colecțiile vestimentare comerciale.
În lumina evenimentelor, vă propunem următorul demers: inițierea unui grup de lucru interdisciplinar cu scopul formării unui cadru legislativ care să protejeze și să valorizeze patrimoniul textil din România.
Apelul este deschis atât specialiștilor din domeniul patrimonial, al drepturilor de proprietate intelectuală, cât și iubitorilor de autentic, pentru a crea o strategie unitară și integrată în contextul actual al influențelor culturale.
Vă invităm să veniți cu cât mai multe viziuni şi abordări despre tema inițiată și să ne fiți alături în acest demers, scriindu-ne pe pagina de facebook La blouse roumaine sau pe email la adresa lablouseroumaine10@gmail.com până la data de 22 iunie 2017. Aceste propuneri se vor prezenta într-o dezbatere publică, organizată de comunitatea La blouse roumaine cu ocazia Zilei Universale a Iei, pe de 24 iunie 2017.
Vom reveni cu detalii legate de locul şi ora la care va avea loc acest eveniment.
Vă mulţumim!
Andreea Tănăsescu,
fondator La blouse roumaine”
Voi câte sute de euro aţi plăti pentru o copie, aşa zisă creaţie nouă a unei mari case de modă, ori câte sute de lei aţi da pentru o creaţie cu motive româneşti, scoasă din mâinile unui designer ori meşter popular român?
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram