În mod ideal, sărbătorile sunt despre familie, despre puterea magică a lui împreună. În realitate, sărbătorilor li se fură din farmec cu toată agitația care există în preajma lor. Agitația vine cu stres și iritabilitate, cu o continuă alergătură, cu lucruri pe care nu ni le dorim, dar ele se întâmplă pentru că suntem prea prinși în multitudinea de task-uri pe care le avem de bifat. Pentru a avea sărbători liniștite, cu bucurie și împliniri, atât noi, cât și copiii, cred că ar bine dacă am reuși să facem un pas în spate în mijlocul acestui tumult cotidian și să ne concentrăm poate ceva mai mult pe ceea ce ne dorim cu adevărat, însă să privim cu lucrurile cu o doză generoasă de realism. Știți voi că niște așteptări neîmplinite pot da naștere unor frustrări greu de gestionat în această perioadă. Cum facem oare să ne fie bine tuturor, mici și mari?
Așteptările noastre să fie aliniate
În această perioadă (și nu numai), investim timp, energie și facem eforturi pe toate planurile pentru ca sărbătorile să fie așa cum ni le dorim. Ne așteptăm ca cei mici să fie fericiți și recunoscători pentru tot ceea ce au și pierdem din vedere faptul că ei nu pot înțelege pe deplin eforturile noastre. Experiența și perspectivele lor sunt limitate pentru a putea face asta. Ei trăiesc în momentul prezent 100%. Pentru a evita frustrările, ar trebui să ne pregătim pentru tot ce e mai bun, dar și pentru momente mai puțin frumoase și să le luăm pe rând, fix așa cum vin … Știu că e greu de făcut acest lucru atunci când abia aștepți să ai câteva zile libere, în tihnă. Dar poate că nu ne strică să ne ancorăm mai bine în realitate. Copiii rămân copii și în perioada sărbătorilor. 🙂
Timp împreună
Timp împreună, în tihnă. Înainte de orice cadou, timpul pe care îl avem cu copiii noștri este cel mai prețios lucru, cel care dă naștere amintirilor care vor dăinui peste ani. Totuși, cred că noțiunile de „timp împreună” sau de „timp de calitate” pun adesea o prea mare presiune pe noi, părinții. Timpul împreună nu înseamnă să fim lipiți de copii nonstop (nici nu s-ar putea), ci, în viziunea mea, presupune activități potrivite pentru întreaga familie, pe o durată de timp limitată: să jucăm un joc, să vedem un film, să facem biscuiți, să decorăm casa împreună, etc.
Să ne implicăm copiii în ceea ce facem
Copiii vor să fie implicați în ceea ce facem. Această perioadă este una foarte aglomerată, uneori plină de stres. A petrece timp împreună înseamnă și a implica copiii în ceea ce facem. Să le dăm șansa să ne ajute cu decorarea casei, cu gătitul, cu alegerea și împachetarea cadourilor, etc. Este important ca ei să primească sarcini potrivite vârstei lor și să fie incluși în întregul proces care are loc în perioada sărbătorilor.
Păstrarea rutinelor
O adevărată provocare în perioada Crăciunului este păstrarea rutinelor. Nu tuturor ni se potrivește aceeași măsură, așa că pentru unii copii ieșirea din rutină poate fi un lucru greu de gestionat. Ei au nevoie în continuare de joacă, de momente de conectare cu părinții, de a fi înțeleși atunci când se simt obosiți. Excepțiile nu pot fi înțelese și gestionate de toți copiii în același mod. Este important ca rutinele lor să fie respectate pentru ca vibe-ul întregii familii să fie cel dorit.
Punem bazele unor tradiții de familie
Toți copiii așteaptă să vină Moș Crăciun, dar Crăciunul este ocazia perfectă pentru a ne învăța copiii nu doar să primească, ci și să dăruiască, ocazia ideală pentru a pune bazele unor tradiții de familie: cumpărăm sau confecționăm daruri pentru cei dragi, donăm din ceea ce avem sau cumpărăm lucruri pentru oamenii nevoiași. Tradițiile de familie transmit și sedimentează valorile pe care le avem ca și familie, dar oferă și o oarecare predictibilitate (de care copiii au nevoie) în fiecare an în această perioadă.
Nu practicăm șantajul și nici mită nu oferim
Cum v-ați simți dacă soțul sau soția v-ar spune că dacă nu faceți x lucru, nu primiți nimic de Crăciun? Să încetăm să-l folosim pe Moș Crăciun ca monedă de schimb, ca o unealtă de recompensă sau pedeapsă. Dacă noi îi conferim Moșului aceste „atribuții”, cum rămâne cu magia pe care vrem să o creăm în jurul sărbătorilor de iarnă?
„Cuminte” și „rău” – 2 etichete care mi-aș dori să nu existe
Etichetele au mesaje puternice. Cu cât îi repetăm unui copil mai mult un lucru, cu atât el se va comporta în acord cu ceea ce îi spunem. Acest „ești” (bun, rău, cuminte, obraznic, etc.) devine identitar, adică cel mic se va comporta în acord cu eticheta (lucru care a fost supus cercetării). S-a demonstrat că, cel puțin până la o vârstă la care confirmările sunt importante și cântăresc mult pentru stima de sine, devenim ceea ce cred ceilalți despre noi. De exemplu, un „copil rău” se va percepe exact așa. Asta fac etichetele, îi schimbă copilului percepția despre sine. Și, până la urmă, ce înseamnă „copil cuminte” și „copil rău”?!
Le respectăm copiilor limitele
Sărbătorile de iarnă nu sunt un motiv pentru care ar trebui să încălcăm limitele copiilor noștri. Când spun acest lucru mă refer la „încurajările” de a sta în poala moșului ori de a o pupa pe mătușa x, de a recita poezii ori de a da reprezentații de tot soiul în fața familiei extinse cu scopul de a distra audiența atunci când copiii refuză vehement acest lucru. Pentru a ne putea bucura cu toții de sărbători este important să ne respectăm limitele personale. Copiii noștri nu sunt responsabili să-i distreze pe cei din jur. Au dreptul să spună „nu” și au dreptul să fie ascultați atunci când nu se simt confortabili într-o anumită situație.
Mai presus de toate, să avem cu toții sănătate pentru a ne bucura de sărbătorile care ne bat la ușă, de timpul pe care îl avem împreună.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.