Am început să vorbim cu Antonia (5 ani și 11 luni) despre bani în urmă cu ceva vreme (cred că de mai bine de 2 ani). Nu știu exact să vă spun momentul în care am deschis discuțiile despre acest subiect dar, în ultimele luni, a devenit din ce în ce mai interesată să afle cum se câștigă banii și când ar putea ea să câștige bani. Și credeți-mă că au fost multe întrebări pe acest subiect. Am încercat să formulăm răspunsuri pe înțelesul ei despre cum câștigăm bani, cum alegem să îi cheltuim și la ce trebuie să fim atenți, nivelurile financiare diferite ale familiilor, etc. Știți voi … copiii pun multe întrebări.
În urmă cu vreo 2 ani, Antonia a început să primească bani cu diverse ocazii (de ziua ei, de Crăciun, etc.). Acela a fost momentul în care am înființat pușculița. Am considerat că cel mai corect este să-și cheltuie proprii bani, primiți cadou, așa cum consideră de cuviință.
În ultima vreme, mă gândesc din ce în ce mai des la ce am putea face pentru a-i împlini această dorință/cerere de a câștiga bani dar, în același timp, și de a o responsabiliza ceva mai mult din punct de vedere financiar. Am început să caut păreri pe acest subiect (v-am întrebat și pe voi la rubrica Întrebarea Săptămânii, pe pagina de Facebook a blogului) și să văd ce ni se potrivește în acest sens, cu ce rezonăm, ce model am putea aplica.
Mai jos, vă redau din informațiile pe care le-am găsit și vă împărtășesc din optica noastră. Sper să vă fie de folos. În același timp, mi-ar plăcea să-mi împărtășiți perspectiva voastră, cum vedeți voi lucrurile în această privință.
Valoarea banilor
Important este să ne învățăm copiii valoarea banilor. Copiii tind să creadă că un obiect de mari dimensiuni este mai scump decât unul de mici dimensiuni. În acest sens, am început să jucăm un joc inventat de noi, „Ieftin vs. scump”, cu obiecte pe care le avem în casă. Îi prezint Antoniei 2 obiecte și ea trebuie să spună care este mai scump/ieftin și de ce crede acest lucru.
Copiii trebuie să aibă parte de experiențe, alegeri, greșeli și consecințe pentru a învăța valoarea banilor și pentru a deveni responsabili. Din experiența noastră, am văzut că Antonia a fost mai responsabilă din punct de vedere financiar atunci când a avut posibilitatea să-și gestioneze banii. Adică, au fost dăți când i-a cheltuit imediat, pe nimicuri și apoi a început să se gândească mai mult la economisire, la ce și-ar dori cu adevărat să-și cumpere.
Specialiștii în domeniul financiar ne recomandă să nu ne axăm doar pe lucruri materiale, ci să-i încurajăm pe copii să ne spună ce alte lucruri își doresc, dar să fie lucruri care să nu necesite bani. Scopul este să reașezăm în centrul intereselor oamenii și experiențele.
De ce copilul ar trebui să aibă o sumă de bani pe care să o gestioneze?
Dacă mai sus spuneam că este important ca cei mici să învețe valoarea banilor, practica este cea mai bună profesoară. Având o sumă de bani pe care să o gestioneze, copiii vor dobândi un sentiment de independență, vor reuși să înțeleagă mai bine valoarea banilor, să-și planifice achizițiile, să facă alegeri, să economisească, etc.
Când vine vorba de pușculiță, de exemplu, aceasta imită, la o scară mai mică, procesul pe care îl urmează adulții cu banii câștigați:
- Banii ajung în pușculiță pe rând (în urma unor sarcini remunerate, sub forma unei alocații, etc.) → copilul trebuie să aștepte dacă își dorește ceva.
- Banii se cheltuie → nu sunt nelimitați. Copiii vor învăța să își stabilească priorități, să facă alegeri.
Alocație săptămânală/lunară vs. sarcini remunerate
Ce alegem? Le oferim copiilor o alocație, îi plătim pentru anumite sarcini pe care le fac ori le combinăm pe cele două? Se pare că nu există un răspuns considerat corect, universal valabil la aceste întrebări. Acesta ține mai mult de valorile pe care le avem fiecare dintre noi. Important este ca banii oferiți să fie legați de responsabilități financiare, deci să stabilim anumite reguli atunci când copiii primesc bani (detaliez mai jos).
Adrian Asoltanie, trainer în educație financiară, spune că „banii vin atunci când faci ceva util, valoros, productiv pentru altcineva (părinți, bunici, vecini). Munca este cea care dă valoare banilor. Această legătură nu se formează atunci când portofelul părinților pare un izvor nesecat de împlinire a dorințelor. Atunci când copiii au câteva sarcini pe care și le-au ales, banii sunt munciți și, în consecință, vor fi cheltuiți cu mai multă grijă”.
Din punctul meu de vedere, este greu de ales o metodă pe care să o considerăm ideală. Alocația nu pune accent pe muncă, nu se creează acea conexiune între munca depusă și valoarea ei din punct de vedere financiar. Pe de altă parte, treburile casnice presupun muncă în echipă pentru care noi, părinții, nu suntem remunerați. Treburile casnice plătite nu încurajează motivația fără interes și pun accentul pe recompensă. Dacă este să ne referim la experiențe și timp împreună, treburile casnice făcute în echipă ne ajută să economisim timp pentru noi, în familie, timp care privilegiază experiențele.
Câteva perspective care merită luate în considerare:
- Indiferent de metoda pe care o alegem, trebuie să fim realiști și să oferim sume realiste, mici, în funcție de vârsta copilului, de exemplu o alocație de 50 lei/lună la 5-6 ani ori 4-5 lei/sarcină îndeplinită.
- Sumele ar trebui ajustate anual, în funcție de răspunsurile la anumite întrebări: Cât ne permite bugetul? Cât de responsabil, din punct de vedere financiar, a fost copilul în ultimul an? Poate să primească mai multe responsabilități?
- Să discutăm cu copiii despre comportamentul lor financiar și să le oferim feedback constructiv. Subiecte pe care le putem aborda: cum și-au gestionat banii și cum ar putea îmbunătăți acest lucru, să ne oferim ajutorul pe partea de stabilire a obiectivelor, planificare, etc.
- Banii se oferă cash pentru o vizibilitate concretă asupra lor.
- Nu este recomandat ca sumele stabilite să se ajusteze în funcție de comportamentul copilului, ca o măsură de pedeapsă. Eventual, în cazul copiilor mai mari, sumele sunt reduse dacă banii sunt cheltuiți pe lucruri considerate periculoase/neadecvate.
Care sunt activitățile pentru care ne putem remunera copiii?
Atunci când decidem să ne remunerăm copiii pentru anumite sarcini trebuie să le explicăm acestora diferențele între sarcini și responsabilități. Nu plătim copiii pentru că sunt cuminți, ascultători, mănâncă legume, se spală pe dinți, citesc, adună jucăriile, etc. Lucrurile care țin de propriul lor corp, de învățare și de spațiul personal (camera lor) intră în sfera lor de responsabilitate. În schimb, copiii pot fi remunerați pentru alte treburi casnice, care nu intră în sfera lor de responsabilitate, cum ar fi: spălatul vaselor, ștersul prafului, datul cu aspiratorul, dusul gunoiului, întinsul rufelor. Copiii mai pot fi remunerați și pentru ajutorul pe care îl oferă părinților, bunicilor ori vecinilor la spălarea mașinii, tunsul copacilor, plivirea buruienilor, organizarea/curățarea unui anumit spațiu, task-uri care țin de jobul persoanei respective (de exemplu, împachetarea produselor/coletelor – dacă este vorba de cineva care are un magazin online, aranjarea hârtiilor în dosare, etc.). De asemenea, îi putem încuraja pe copii să-și dezvolte gândirea antreprenorială, să găsească soluții prin care își pot oferi servicile, talentul și abilitățile pentru a câștiga bani.
Care sunt criteriile după care ne ghidăm atunci când le oferim copiilor bani
- Bugetul și valorile familiei – oferim sume de bani în raport cu bugetul familiei și cu valorile pe care ne dorim să le insuflăm copiilor. De exemplu, putem aplica principiul plicurilor/pușculițelor cu destinații diferite, sugerat de Adrian Asoltanie: 50% din sumă merge în borcanul cu economii, 40% din sumă este dedicată micilor cheltuieli și 10% va fi axată pe fapte bune/donații.
- Vârsta copilului – cu cât copilul este mai mare, cu atât suma de bani oferită crește. Unii specialiști estimează că în jurul vârstei de 7 ani copiii sunt pregătiți să înceapă să gestioneze sume mici de bani. Alții consideră că această etapă poate începe sub această vârstă.
- Așteptările noastre – suma de bani este oferită în raport cu cheltuielile pe care ne dorim să le acopere. Pentru ce vor cheltui copiii din banii lor și care sunt cheltuielile pe care le acoperim noi, părinții?
Voi cum procedați? Ați optat pentru a le oferi copiilor bani sub forma unei alocații sau îi încurajați să aibă sarcini pe care le remunerați?
În următorul articol, îmi doresc să vin cu câteva posibile modele de aplicat, cu exemple concrete care sper să vă inspire. Până atunci sunt curioasă să știu cum procedați voi ori care este viziunea voastră asupra acestui subiect.
Articolele anterioare din seria „Organizare financiară pentru părinți și copii”:
♦ Ce le spunem copiilor despre bani?
♦ Principii și activități de educație financiară pe înțelesul copiilor cu vârste între 3 și 7 ani
♦ Principii și activități de educație financiară pe înțelesul copiilor cu vârste între 8 și 13 ani
Surse consultate pentru scrierea acestui articol:
- SageVest Kids
- KEN Academy
- Teaching children money management (PDF) – Utah State University
- Financial management in children: today need, tomorrow necessity (PDF) – International Journal of Pediatrics
- Copiii și banii – 7 lecții vitale
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.