Educația financiară se formează în timp și ea începe de la o vârstă fragedă, cu noțiuni simple, pe înțelesul celor mici. Și cum facem asta? Ce le spunem copiilor despre bani? Ce nu le spunem copiilor despre bani?
Trebuie să fim conștienți de faptul că, în educarea copiilor noștri, comportamentul nostru este un factor primordial. Copiii aplică din ceea ce văd. O mare parte din educația pe care le-o oferim se bazează pe comportamentul pe care îl afișăm. Mesajele pe care noi le transmitem copiilor noștri le influențează viața, Atunci când cuvintele și acțiunile noastre sunt aliniate, mesajul este puternic și dă naștere unui sistem de valori.
De ce să le oferim copiilor o educație financiară?
Trebuie să recunoaștem că majoritatea dintre noi n-am avut parte de educație financiară. Părinții noștri au făcut cum au știut ei mai bine, cu informațiile pe care le aveau la vremea respectivă. Din fericire, noi avem acces la foarte multă informație. Trebuie doar să avem motivația necesară și să alegem ceea ce considerăm că se potrivește dinamicii și valorilor familiei noastre.
Care este scopul educației financiare?
Cred că ne dorim cu toții copii independenți, autonomi din punct de vedere financiar, care să își gestioneze banii în mod înțelept.
Și cum facem asta dacă noi nu am avut parte de educație financiară? Din experiența mea, îndrăznesc să spun că nu este ușor deloc, dar știu că învățăm pe tot parcursul vieții noastre, așa că urmăm, noi la rândul nostru, un proces educațional în această privință. Nu degeaba am început această serie de articole cu conținut dedicat adulților. Ne educăm pe noi pentru a-i putea educa pe cei mici.
Îmi place definiția dată de Adrian Asoltanie educației financiare:
„Educația financiară este despre viață, nu despre bani.”
Și ce le spunem copiilor despre bani? Sau ce nu le spunem?
„Nu avem bani”/„Nu ne permitem”
Este absolut firesc să avem un buget limitat pentru anumite achiziții, însă acest „nu avem bani” le setează copiilor o mentalitate greșită și le transmite ideea că nu suntem noi cei care ne controlăm finanțele. De aici, pot porni stări de anxietate ale copilului, de îngrijorare, iar, la vârstă adultă, această mentalitate îi poate pune diverse piedici sau dezvolta comportamente impulsive: „nu o să-mi permit niciodată x lucru”, „nu visez eu să am y lucru”, etc.
Conform unor oameni mai pricepuți decât mine, „Nu avem bani” îl putem înlocui cu:
⇒ „Alegem să nu cheltuim banii pe x lucru, pentru că prioritatea noastră este să economisim bani pentru vacanță/să cumpărăm y lucru.”
⇒ „Consider că produsul este prea scump”.
⇒ „Pentru calitatea pe care o are, produsul nu își merită banii”.
„Banii nu reprezintă un subiect de discuție pe care să-l abordăm cu tine. Tu ești copil!”
Cum a fost când voi erați copii? Vă aduceți aminte ca părinții voștri să fi discutat cu voi despre bani? În România, subiectul bani încă intră la categoria tabu, subiecte de nediscutat cu copiii. Și, totuși, le vorbim copiilor despre bani în mod indirect sau fără intenție:
- le spunem că muncim/mergem la muncă pentru a câștiga bani.
- le spunem că trebuie să plătim pentru x lucru.
- poate aud chiar și discuții aprinse, între adulți, care pornesc de la bani.
Nu uitați că cei mici internalizează din discuțiile, emoțiile și atitudinile noastre.
Este important să le vorbim copiilor despre bani, cu intenție, să le explicăm, pe înțelesul lor, pentru ce economisim, ce facem cu banii, cum luăm deciziile legate de bani, că și nouă ni se întâmplă să facem alegeri nepotrivite, să ne dorim să ne satisfacem o dorință, etc.
„Mama/tata îți cumpără tot ce îți dorești”
Studiile arată că până la vârsta de 7 ani ne setăm obișnuințele legate de bani. Sunt mulți părinții care le oferă copiilor tot ce își doresc, le îndeplinesc dorințele abia rostite sau înainte chiar de a fi formulate cap-coadă. Adesea, acest comportament este o compensare a absenței părinților (părinți care petrec zile lungi la muncă ori care sunt divorțați).
Dacă le oferim copiilor totul pe tavă, atunci este posibil să nu mai facă diferența dintre nevoie și dorință, să considere că totul li se cuvine. Refuzurile fac parte din viață. Este sănătos să spunem „Nu”, cu argumentele aferente și să ne învățăm copiii să accepte și să formuleze, la rândul lor, un refuz.
„Eu pot să fac asta, pentru că sunt adult și câștig bani. Tu nu!”
Cum spuneam mai sus, practica de zi cu zi completează partea teoretică. Degeaba vrem să-i învățăm pe copii să aibă răbdare înainte de a face achiziții dacă noi, părinții, ne lăsăm pradă impulsurilor de moment.
„Sunt banii tăi, dar eu decid pe ce îi vei cheltui”
Copiii primesc bani în dar sau câștigă bani prin diferite munci pe care le fac, conform vârstei lor, însă nu au puterea de a decide pe ce să își cheltuie banii. Părinții decid în locul lor, iar acest lucru le generează frustrări copiilor. Este în regulă să-i ajutăm pe copii să ia o decizie, să le oferim perspectiva noastră de adulți, dar să le permitem să aibă ei ultimul cuvânt, ei să decidă ce-și cumpără din banii pe care îi au în pușculiță.
„Ești în încurcătură! Te salvează mama/tata.”
Bineînțeles că ne ajutăm copiii atunci când au nevoie de noi, dar depinde în ce context o facem. Dacă își cheltuie banii în mod nechibzuit și copilul îi cere mamei o sumă extra, iar mama îi dă banii fără probleme, acest lucru nu-l ajută pe copil să fie responsabil, să învețe să ia decizii și să își asume consecințele propriilor acțiuni.
„Banii se câștigă”
Nu este greșit ca cei mici să aibă sarcini pentru care să fie răsplătiți (în mod realist). Copiii trebuie să învețe că banii vin atunci când ajuți pe cineva, când îți oferi serviciile, când aduci altora un plus de valoare.
Sarcinile îndeplinite de copil îl ajută să facă legătura între muncă și bani și va cheltui mai chibzuit. De asemenea, acest lucru ne permite nouă, părinților, să ne descoperim copiii și dintr-un alt punct de vedere, cât sunt de harnici, motivați, perseverenți, implicați, etc.
„Banii nu sunt nelimitați”
Bancomatul, acea cutie mare din plastic, nu este un sac fără fund, disponibil tuturor și oricând. Copiii trebuie să învețe că muncim pentru bani, că avem un buget săptămânal/lunar, iar banii nu pică din cer și nici nu-i culegem din pom. Din aceste motive este important să le explicăm copiilor diferența dintre nevoi și dorințe. De multe ori, copiii nu înțeleg că “am nevoie de x jucărie” nu reprezintă o nevoie, ci o dorință. Banii pe care mama și tata îi câștigă într-o lună sunt folosiți, în mare parte, pentru nevoi. O altă parte alegem să-i economisim pentru a ne îndeplini dorințe mai mari (vacanțe, de exemplu), iar o parte mică din banii câștigați sunt cheltuiți pentru îndeplinirea unor dorințe mai mici (o ieșire în oraș, de exemplu). Pe scurt, mare parte din salarii este cheltuită pentru nevoi, iar pentru dorințe trebuie să economisim.
Sper ca informațiile de mai sus să vă ajute să abordați cu cei mici primele discuții legate de educația financiară ori să vă ajute în modelarea perspectivei pe care o aveți despre acest subiect.
În articolul următor, vin cu alte informații interesante, cu principii de educație financiară pe înțelesul copiilor și în funcție de vârsta pe care aceștia o au.
Surse consultate în scrierea acestui articol:
- KEN Academy
- Adrian Asoltanie – consultant financiar
- SageVest Kids
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.