Mama îmi spunea că, de la o vârstă, timpul zboară. Îmi spunea că a simțit asta în special de când am apărut eu în viața ei, că o să înțeleg atunci când voi deveni mamă.
Astăzi împlinesc 7 ani de când sunt mamă, de când timpul trece cu o viteză amețitoare.
Parcă ieri îmi țineam copila la sânul meu și mă rugam să crească, să vorbească, să o înțeleg și mă înțeleagă. Cât de puține știam!
Parcă ieri s-a ridicat în picioare și căuta să-și mențină echilibrul, să descopere lumea de la o mai mare înălțime. Îmi doream să mai crească puțin, să capete mai multă stabilitate, să nu o mai plimb ținându-mi corpul îndoit la 90 de grade.
Tot ieri parcă a început să alerge și să exploreze lumea de pe 2 picioare.
Ieri parcă a fost și când a început să vorbească … mai mult, și mai mult, și mai bine.
Îmi amintesc perfect prima oră de creșă, prima mini vacanță împreună, gângurelile ei, privirea nevinovată, mirosul ei delicat …
Ieri parcă îi vegheam somnul și mă asiguram că respiră corect …
Tot ieri a început grădinița și unul dintre oamenii buni care i-a călăzit pașii acolo îi spunea păpădie pe câmpie. Era un pui de om blond, cu ochii albaștri ca cerul senin, curios să descopere din ce în ce mai mult lumea.
Parcă ieri a început să pună cele mai curioase întrebări și să aștepte cele mai complexe răspunsuri. Tot ieri a început să povestească, cu detalii din ce în ce mai multe, despre tot ce o înconjoară.
Parcă ieri a trecut pragul școlii și, în curând, peste câteva zile, se încheie primul ei an de școală.
Îi dau dreptate mamei: timpul zboară extrem de repede atunci când avem copii. M-aș întoarce cu câțiva ani în trecut și i-aș spune Flaviei de atunci să nu fie nerăbdătoare, să nu aștepte ca puiul mic și dependent de ea să devină un pui mai mare care să se descurce singur. Timpul va grăbi oricum lucrurile, independent de voința ei.
Primii 6 ani ai Antoniei se încheie astăzi. Deschidem al 7-lea an împreună. Ce mi-aș putea dori?! Poate că i-aș cere timpului să aibă răbdare, să nu se scurgă cu aceeași viteză amețitoare, să ne lase să profităm de anul acesta și de următorii … cu iubire, înțelepciune, încredere, experiențe noi, cu clipe de pus în ramă, mână în mână, suflet lângă suflet.
Oricât aș încerca, timpul nu-l pot opri și nici nu-l pot întoarce. Recunosc că, din când în când, l-aș întoarce pentru a-i simți copilei mele mirosul de bebeluș, a-i gusta obrajii pufoși, a-i veghea somnul de pui mic. Pe de altă parte, mă uit în urmă și sunt mândră de ea, de mine, de noi. Sufletul îmi e plin de tot ceea ce am construit, de toate amintirile frumoase pe care le-am adunat … Nu știu dacă aș schimba ceva din ce am trăit împreună până acum, pentru că din toate am avut câte ceva de învățat. Fiecare experiență ne-a modelat, ne-a adus în punctul în care suntem astăzi.
În al 7-lea ei an, îmi doresc să fie sănătoasă, la fel de povestitoare, de curioasă. Îmi doresc ca sufletul să-i rămână curat pentru totdeauna, să fie la fel de blândă și empatică, la fel de puternică și încrezătoare că poate face tot ceea ce-și dorește. Îmi doresc să știe să se ridice de câte ori viața o îngenunchează, să se scuture de tot ce-i rău și să pășească înainte privind binele pe care orice situație i-l are de oferit. Îmi doresc să ne creștem relația la fel de frumos, să avem experiențe minunate împreună, să învățăm una de la alta așa cum am făcut-o și până acum.
În al 7-lea meu an de mamă, îmi doresc să am sănătate și înțelepciune cât de multă. Trecerea timpului vine cu provocări din ce în ce mai mari atunci când ești părinte. Părințeala asta nu vine doar cu nuanțe de roz, praf de stele și magie. Ar fi nedrept pentru viitoarele mame să încurajez o astfel de idee. Părințeala vine și cu greutăți, cu frământări, cu greșeli, cu „nu mai pot”, cu lacrimi, cu îngrijorare și anxietăți. Și, Doamne, de câtă înțelepciune avem nevoie pentru a le gestiona pe toate!
Dar astăzi lăsăm în urmă orice greutate, orice sentiment negativ, orice frământare. Astăzi este zi de sărbătoare! Astăzi este despre ea, despre puiul meu de om, despre Antonia Maria a mea (și puțin despre mine … și încă puțin despre tatăl ei, cel mai bun pe care putea să-l aibă)! 😊
La mulți ani minunați, minunea mea cu ochi albaștri!
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.