Foto: Pexels.com

În ultimul articol din seria „Organizare financiară pentru părinți și copii”, am scris despre banii pe care îi oferim copiiilor, când le dăm copiilor bani de buzunar/pușculiță și pentru ce fel de activități ne remunerăm copiii. Acolo am încercat să includ cât mai multe informații, precum: importanța de a-i învăța pe copii valoarea banilor, de ce copiii ar trebui să aibă o sumă de bani pe care să o gestioneze, idei generale despre alocația săptămânală/lunară vs. sarcinile remunerate, criteriile după care ne ghidăm atunci când le oferim bani copiilor.

Astăzi mi-ar plăcea să aprofundăm mai mult partea practică a conceptelor menționate. În mod concret, care sunt modelele pe care le-am putea aplica? Ce facem? Le oferim bani sub forma unei alocații? Cât? Ce le spunem despre acești bani? Îmbinăm alocația cu sarcinile remunerate? Ne axăm doar pe activități remunerate?

Alocația

De ce? Cum? Cât? Când? Provocări?

Unii spun că nu este de dorit să le oferim copiilor bani sub formă de alocație, pentru că ar fi ca și cum le-am oferi bani pentru că există, fără ca aceștia să poată înțelege valoarea pe care munca o implică, fără să poată face conexiunea între muncă și bani. Alții spun că o alocație îi ajută pe copii să intre în lumea educației financiare și să-și gestioneze primii bani.

Cât ar trebui să fie alocația unui copil? Suma depinde de câțiva factori:

  1. Vârsta copilului – cu cât crește cu atât și suma este mai mare. Ideal este ca suma să fie revizuită anual.
  2. Frecvența – dacă primește o alocație zilnică, săptămânală sau lunară.
  3. Destinația banilor – ce reguli stabilim de la început, pentru ce își folosește copilul alocația. Pentru mici plăceri sau pentru mici plăceri, pachet la școală, ieșit la film, etc.?

Alocația nu trebuie să fie un premiu sau o măsură de pedeapsă, condiționată de comportamentul copilului, de notele pe care le ia sau de câte cărți citește. Alocația nu se dorește a fi un instrument disciplinar, ci unul de învățare.

Principala provocare a acestui model

Cum spuneam mai sus, principala provocare a acestui model este imposibilitatea copilului de a face legătura între muncă și bani. Eu cred că atunci când decidem să-i oferim copilului o sumă de bani sub formă de alocație, o discuție complexă, cu explicații clare, este foarte necesară. De ce îi oferim acei bani? Ce așteptări avem?

Pe lângă cele menționate, copiii primesc deja o alocație din partea statului. Dacă intenția noastră este să le spunem că nu le putem da bani pentru că există, ei pot veni cu întrebarea „De ce primesc de la stat atunci o sumă de bani?”.

Sursa foto: Pexels.com

Sarcinile remunerate

De ce? Cum? Cât? Când? Provocări?

Sarcinile efectuate de copil presupun un efort. Dacă acestea sunt recompensate, copilului va înțelege că efortul lui este răsplătit, dar nu este indicat să răsplătim copilul pentru sarcinile care țin de învățare, igienă ori de spațiul personal. Este important să diferențiem sarcinile remunerate (servicii, ajutor oferit altora, părinți, bunici, vecini) de responsabilități.

Mulți părinți se sperie atunci când sunt asociate cuvintele copii și muncă. Nu este vorba despre munci grele, care să îi doboare și să nu le mai lase timp de joacă ori de alte activități, ci de activități scurte, simple, pe care copiii le pot efectua, care să le dea sentimentul lucrului dus la bun sfârșit. Ele se aleg în funcție de vârsta copilului. Pentru o altă perspectivă asupra sarcinilor casnice, am scris, pe blog, cum activitățile zilnice se pot transforma în jocuri amuzante pentru copii, „Sarcinile pot fi distractive. Să-i implicăm și pe copii”.

Pentru un copil, micile sarcini nu sunt o povară, ci le oferă un sentiment de împlinire, de mândrie că pot duce sarcina respectivă la bun sfârșit. Banii fiind câștigați prin muncă, cei mici vor fi mai atenți pe ce îi vor cheltui. De asemenea, copiii vor percepe banii ca pe o realizare, nu ca pe ceva ce li se cuvine.

Pentru ce fel de sarcini remunerăm copiii? 

Veți spune că nu vi se pare normal ca un copil să fie răsplătit pentru treburile casnice, că voi le efectuați fără ca cineva să vă plătească pentru ele. Și vă dau dreptate. Dar ce ar fi dacă, pe lângă treburile casnice obișnuite, faceți o categorie de treburi casnice speciale: tunsul ierbii, udatul gazonului, îngrijirea florilor, strânsul frunzelor, etc.?

Copiii pot primi bani pentru:

  • diferite sarcini în casă, curte – să șteargă praful în casă, să dea cu aspiratorul, să spele vasele, să ducă gunoiul, să întindă rufele, să spele mașina, să ude gazonul;
  • sarcini pe care, în mod obișnuit, le externalizăm;
  • ajută la bunul mers al afacerii părinților – organizează dosare, împachetează colete, etc.;
  • își oferă serviciile altora (părinți, bunici, vecini).

Suma pe care copiii o primesc trebuie să fie realistă. Nu-i vom oferi unui copil 50 de lei să ștergă praful și nici 30 de lei să ducă gunoiul. Ne limităm la 3-5 lei/sarcină.

Adrian Asoltanie a dezvoltat jocul „Super Kid”. Este un joc prin intermediul căruia copilul deprinde valori precum: responsabilitatea, valoarea timpului și a banilor, importanța lucrului bine făcut, răbdarea și perseverența.

Copiii sunt capabili să aibă primele lor sarcini în casă de la vârsta de 2-3 ani. Pe blog, găsiți un articol despre acest subiect, „Ce sarcini casnice poate avea un copil de 2 ani?”.

Sursa foto: Pexels.com

Alocația + sarcinile remunerate

De ce? Cum? Cât? Când? Provocări?

O a treia posibilitate ar fi să combinăm alocația cu sarcinile remunerate. Copilul să primească o sumă de bani lunară, la care să se adauge sume câștigate în urma unor munci depuse sau servicii oferite.

Pe măsură ce copiii cresc, îi putem încuraja și ajuta să devină mici antreprenori, să-și găsească activități generatoare de bani de buzunar, prin care să își pună în valoare abilitățile și să-și dezvolte spiritul antreprenorial. Câteva sugestii:

  • Standul cu limonadă/brioșe/biscuiți – copilul prepară bunătăți pe care le poate vinde apropiaților.
  • Servicii oferite apropiaților, precum: baby-sitting sau ajutor în baby-sitting, îngrijitor al animalelor de companie, ajutor în treburile casnice ale apropiaților.
  • Micul artist – dacă aveți un copil talentat la muzică, dans ori cu abilități actoricești îl puteți lăsa să prezinte câte un mic spectacol cu ocazia unor sărbători sau mici evenimente în familie.
  • Organizarea unor târguri cu vânzare – copiii pot alege să-și împartă în 2 categorii lucrurile pe care nu le mai folosesc, unele să le doneze, iar altele să le vândă. Pot face un garage sale împreună cu alți prieteni ori, cu ajutorul vostru, își pot vinde lucrurile online. Avantajele unor astfel de acțiuni sunt multiple: facem ordine în casă, dăruim, câștigăm bani și învățăm niște lecții valoroase.
  • Lecții sau meditații oferite altor copii – acest punct este ceva mai sensibil, pentru că cel mic ar trebui plătit de un alt copil, lucru pe care eu nu-l încurajez. Implicarea adulților, de ambele părți, este esențială.
  • Poate produce și vinde diverse obiecte: obiecte croșetate, bijuterii, mărțișoare, tablouri, decorațiuni, articole vestimentare pictate/personalizate, etc. Aici lecția antreprenorială este mai complexă. Putem discuta cu copiii despre: materiile prime folosite, cuim alegem furnizorii, care este valoarea investiției, cum stabilim un preț de vânzare corect, care este profitul obținut.
  • Gestionarea unui blog/site/canal de youtube – bineînțeles, acest lucru trebuie să se întâmple sub atenta supraveghere a adulților. O astfel de activitate nu trebuie să implice neapărat expunerea copilului. De exemplu, copiii pot realiza și publica diverse tutoriale.

În jurul vârstei de 5-6 ani copiii sunt pregătiți să înceapă să-și gestioneze proprii bănuți, indiferent dacă aceștia provin din alocație ori sunt câștigați în urma unei munci. Nu știu să vă spun care model ar fi mai potrivit de urmat. Încă sunt în faza în care cercetez și cântăresc opțiunile. Până acum (Antonia împlinește 6 ani peste 4 săptămâni), noi nu i-am oferit Antoniei niciun fel de alocație și nici nu am remunerat-o pentru sarcinile casnice. În schimb, am încurajat-o să economisească pentru ceea ce își dorește (din banii primiți de la apropiați cu diferite ocazii), am încurajat-o să „pună în scenă un spectacol” atunci când și-a dorit să o facă (ne-a lăsat să recompensăm reprezentația cu cât considerăm noi de cuviință – până în 10 lei/persoană), am confecționat împreună mărțișoare pentru educatoarele de la grădi (nu le-am vândut, dar am luat în considerare această posibilitate pe viitor), am vândut online 2 seturi de lego de care a decis să se despartă, iar jumătate din bani au ajuns la ea în pușculiță (doar 50% din sumă, pentru că serviciile mele au fost remunerate, iar bunul inițial a fost cumpărat de mine 🙂 ).

Care model credeți că ar fi cel mai potrivit de aplicat cu cei mici?

Articolele anterioare din seria „Organizare financiară pentru părinți și copii” le găsiți pe blog.

Surse consultate pentru scrierea acestui articol:

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *