Primul concediu în trei … în Grecia

Anul acesta am avut primul concediu in trei. Se poate ca mamele sa aibă cu adevărat concediu? DA! Se poate! Nu am crezut ca o voi spune şi, cu atât mai puţin, că o voi trăi pe propria-mi piele. Minunile există :)! Dar nu am să vă povestesc (cu atât de multă întârziere) cât de extraordinar este soţul meu şi cât de implicat a fost (şi este) numai să îmi fie mie şi copilului bine, ci vreau să vă spun unde am fost, ce am făcut şi cu ce impresii am rămas.

Stiţi prea bine că nu-i treabă uşoară să te duci cu copilul mic în concediu. Există unele emoţii din diverse motive: dacă se îmbolnăveşte, dacă plânge pe drum (în avion în cazul nostru), dacă şi iar dacă … Dar să le luăm cu începutul.

Transportul

 Am ales să mergem cu avionul. Dacă de obicei optăm să ne facem rezervările pe cont propriu, de această dată am ales să apelăm la serviciile unei agenţii care aparţine de compania aeriană luxemburgheză. Înainte de concediul în Grecia am fost 10 zile în România cu maşina, iar avionul am ales să fie la 3 zile după întoarcerea noastră încât să am timp să despachetez, să împachetez şi să îi gătesc micuţei pentru toată perioada ce aveam să o stăm în Grecia. Găsiţi aici cum am procedat cu mesele principale şi cu gustările.

Am preferat serviciile unei agenţii pentru că nu am vrut să ne asumăm niciun risc cu cea mică. Deci, aveam pe cine trage la răspundere dacă ceva nu era conform cerinţelor noastre; Pe avion a fost (aproape) exemplară atât la dus, cât şi la întors. Ne-am descurcat de minune cu ţiţileala şi toate au trecut mai uşor. A dormit ba în braţele mele, ba într-ale soţului. Mai dificil a fost transferul de la aeroport la hotel care s-a făcut cu autocarul. Era foarte cald, distanţa destul de mare şi autocarul se oprea aproape la fiecare hotel din zonă. Bineînţeles că am ţinut copilul în braţe, lucru cu care nu am fost deloc împăcată. La întoarcere a fost şi mai dificil pentru că Antonia era obosită, deci agitată, termometrul arăta +35 de grade şi aeroportul era foarte mic şi foarte plin. Aici a intervenit ajutorul nostru de nădejde: Isara! Un sistem de purtare nu poate decât să fie perfect în asemenea situaţii. Până a avut loc îmbarcarea (cu întârziere) copilul a şi tras un pui de somn la pieptul meu.

Bine de ştiut:

• Pentru părinţii care încă nu au călătorit cu avionul împreună cu copilul, să stiţi că aveţi dreptul să luaţi cu voi în avion apă şi mâncare pentru cel mic.
• Dacă plecaţi în vacanţă şi nu aveti un sistem de purtare, musai să vă cumpăraţi sau să împrumutaţi unul.

Locaţia/Hotelul

Am fost pe insula Kos, în Agios Fokas, aproape de coasta Turciei. A vuit media că acolo au debarcat nu ştiu câţi imigranţi şi că este un hot spot toată insula. Asta sună cam aşa: „Staţi acasă sau alegeţi altă destinaţie!”. Am ales insula pur întâmplător. Ofertele agenţiei, la nivel de locaţii, erau limitate. Iniţial, am ales o altă insulă, însă dintre cele doua hoteluri care ne-au făcut cu ochiul, ambele au fost fully booked până ne-am mişcat noi să facem rezervarea. O să ziceţi: „Păi altele nu mai erau?!”. Nu chiar. O să vi se pară ciudat, însă am ales destinaţia în funcţie de cazare. Am privilegiat confortul. Am mers pe ideea că timpul ne permite un singur concediu pe an şi atunci confortul trebuie să ne fie asigurat, plus că aveam şi un bebe mic după noi cu care „riscam” să stăm destul de mult în cameră.

O prietenă din Grecia mi-a confirmat că în Kos nu se întâmplă (sau nu se mai întâmplă) ceea ce a fost descris în media şi că e o destinaţie sigură. Ne-a fost teamă să nu pierdem şi locul pe care ni-l doream aici aşa că a doua zi am dat fuga la agenţie şi ne-am rezervat 7 nopţi la Michelangelo Resort & Spa.

Hotelul are 5*, a fost construit în 2009 şi are toate camerele cu vedere la mare acestea fiind în blocuri mici individuale, nu într-o singură clădire. Camera noastră a fost situată în blocul care se afla cel mai aproape de mare, deci priveliştea a depăşit cele 5* ale hotelului. Din păcate, nu şi camera. Există o diferenţă destul de mare între poze şi realitate. Mobilierul necesită o reîmprospătare, perdelele erau foarte pătate, iar baia are nevoie de niste retuşuri si câteva spaţii de depozitare care să-ţi permită să te organizezi. Aceste detalii nu erau să ne strice vacanţa, nu?

În cadrul hotelului sunt 2 restaurante: unul de tip bufet, iar celălalt a la carte, cu vedere la mare. Le-am încercat pe amândouă. Hotelul posedă şi un spa, precum şi o infinity pool minunată. O facilitate care nu este menţionată pe site, hotelul are o piscină pentru copii unde este şi un spaţiu verde cu loc de joacă în aer liber, loc de joacă închis (două camere mari cu geamuri din sticla) şi unul acoperit, situat în faţa celui închis şi pavat cu covor din spumă. Acolo a fost lumea Antoniei :)! Singura problema la locul de joacă era curăţenia. Îi lipseau cele 5*! Apoi, în acest spaţiu destinat părinţilor şi copiilor veneau şi cei care au rămas fără şezlong la infinity pool. Acest lucru nu-i deranjant, ci faptul că fumează ca turcii când copilul tău e la 1-2 metri de ei, poate nici atât. Conducerea hotelului a spus că nu le poate interzice să fumeze avand în vedere că se află în aer liber! Bullshit, vorba americanului! 

Servicii

Noi am optat pentru all-inclusive. Mâncarea a fost bună şi variată. Exista posibilitatea ca bebeluşii să beneficieze de piureuri de legume sau de legume fierte. Nu a fost cazul nostru pentru că înainte de concediu mi-am dat doctoratul în sterilizare :)). Într-o singură seară Antonia mi-a refuzat mâncarea şi singurul lucru baby-friendly care i l-aş fi putut da era piureul de cartofi. Managerul restaurantului mi-a spus că este piure de la cutie, deci am zis pas şi am apreciat sinceritatea. Soţul vine cu feedback-ul despre băutură: jalnică! Un mojito de la all-inclusive nu semăna cu unul făcut pentru cei cazaţi cu pensiune completă sau demi-pensiune.

Dacă tot am poposit pe la categoria „aşa nu”, nici călcatul hainelor nu este punctul lor forte. Dacă voiam să avem haine calcate, atunci trebuia să solicităm acest serviciu contra unei sume de bani (în funcţie de ceea ce aveam de călcat). Am plătit vreo 25 de euro pentru o rochie, o cămaşă şi o pereche de pantaloni scurţi. Nu asta a fost problema, ci faptul ca mi le-au adus mai îmboţite decât erau. Am cerut la recepţie o masă de calcat şi un fier să trezesc gospodina adormită din mine, însă au fost amabili să le calce din nou. A fost cu ceva mai bine … cu ceva.

În rest, personalul a fost simpatic, nu foarte instruit, dar atent şi cu zâmbetul mereu pe buze ceea ce ne-a permis să fim şi noi relaxaţi.

Ce am facut

Nimic! Programul nostru (al meu) zilnic s-a rezumat la mâncat, plajă şi câte o pagină citită dintr-o carte … şi a fost perfect! A fost minunat ca după un an de îndeplinit o multitudine de roluri să simt ca nu am nimic de facut şi să mă simt bine că nu fac nimic. Nu a trebuit să strâng, să fac curăţenie, mâncare, să fug la cumpărături, să schimb copilul, să hrănesc copilul, ş.a.m.d. Am ales să nu ne luăm nicio excursie pentru că era foarte cald (+35 de grade) şi nu voiam să o purtăm pe Antonia pe nu ştiu unde de dimineaţa până seara. Excursiile se vor face cand va mai creşte (de la anu’) şi vom avea cu cine să ne înţelegem. Sau, cel puţin, aşa sperăm.

Peripeţii bănoase

Nu puteau să lipsească peripeţiile! Am avut 2 vizite la medic, una eu şi una fetiţa. Eu am avut o durere groznica de gât. Mi se întâmplă să mi se irite gâtul de la diferenţele climatice, aerul din avion, etc. Mi-am zis că poate este altceva şi îi dau şi Antoniei aşa că am preferat să văd un medic. Medicul hotelului oferea consultaţii aproximativ 2-3 ore pe zi. L-am prins pe picior de plecare. Dupa ce mi s-a uitat în gât, m-a anunţat tariful … de plătit cash: 100 de euro! Pentru ce Dumnezeu mă ierte? Pe scurt, un ginecolog (la finalul discuţiei i-am aflat specializarea) mi s-a uită în gât, a constatat că e iritat, mi-a dat un spray (care era la liber) şi m-a „uşurat” de 100 de euro! Al meu era să dea în apoplexie când a auzit suma şi m-a întrebat dacă sunt sigură că am înţeles bine :)). Pe lângă asta, la costuri s-a adăugat şi taxiul până la cea mai apropiată farmacie (era la vreo 15 km). Toata „distracţia” a fost undeva la 130 de euro … pentru un gât iritat!

Într-una din seri Antonia a făcut febră 39,5. Antitermice aveam la mine, dar eu nu o tratez după ureche, ci dau fuga la medic dacă ceva nu este în ordine. După păţania cu medicul hotelului am preferat să caut un pediatru … şi competent dacă se poate. Prietena mea din Grecia are o prietenă în Kos care, la rândul ei, are un copil mic, deci cunoşte un pediatru. Prin activarea acestei reţele 🙂 am ajuns la pediatrul cu pricina. Draguţ şi amabil, mi-a explicat că Antonia pare să aibă o viroză uşoară care va trece în 2-3 zile. Apoi, plata: 60 de euro. Mă aşteptam, deşi am înteles ca în Grecia, în mod nomal, o consultaţie nu depăşeşte 30 de euro. Poate din acest motiv ne-a întrebat la ce hotel suntem cazaţi.

Ce am avut în bagaj (de maximă importanţă!)

Pe lângă haine, acte şi toate cele trebuincioase unor oameni care merg în concediu, am mai avut şi ceea ce nu îmi imaginam vreodata că voi căra:

• Mâncare pentru copil. Cam tot ce manancă un copil (mâncăcios de fel) într-o săptămână. În Mancarea copilului in concediu puteţi citi cum m-am transformat în mama organizării şi regina sterilizării. Nu îmi pare rău nicio secundă că am ales să procedez în acest fel. Când ai un copil de un an, nu mi se pare normal să laşi mâncarea acestuia la voia întâmplării.
• Piscina pentru copil. Am vrut sa fim siguri că Antonia se bălăceşte, dar ne era frică să nu fie apa prea rece. Am folosit-o de 2 ori. E bună şi la anu’! A văzut şi ea Kosul.
• Colac adaptat vârstei … tot pentru copil. L-am folosit o singură dată. Nu garantez că intră în el vara viitoare.
• Cearceaf pentru copil. Am eu o problemă cu aşternuturile în special cand vine vorba de Antonia. L-am cărat degeaba pentru că a dormit între noi şi a folosit patuţul pe post de loc de joacă.

De râsu’ plânsu’ 

În acest concediu ne-am dat marele test în utilizarea unui scutec de apă. Adică, montarea lui pe copil pentru a fi utilizat de acesta :). Cine ar fi zis că e atât de complicat?! Logica noastră de părinţi începători ne-a îndemnat să potrivim scutecul ca pe ambalaj: desenul care imita un şnur de pantalon să fie în faţă şi Nemo să fie la spate. Logica a devenit ilogică atunci când am constatat ca aricii se închid exact în sensul opus faţă de scutecele obişnuite. Deci, să ne luăm dupa desen sau după arici? Desenul a câştigat! Până am fost gata de plecare, am lăsat copilul 2 minute în pătuţ. Când să luăm copilul, acesta era într-o baltă de pipi. Mno, care-i indicatorul bun? Desenul ori ariciul? La piscină am întrebat, cu ruşine, şi alţi părinţi. Evrika: scutecul de apă reţine treburile groase, nicidecum cele lichide. Am mai învăţat ceva!

În concluzie, ne-a plăcut în concediu, ne-am relaxat şi ne-a fost greu să ne întoarcem la realitate. Mi s-a făcut repede dor de dimineţile însorite, petrecute pe balcon în linişte deplină. Eram eu, marea, cerul … şi cam atât că ai mei dormeau. Îmi lipseşte momentul meu de răsfăţ: un masaj relaxant în aer liber cu vedere spre mare şi spre îndepărtata Turcie. Dacă altă dată nu rezistam să merg undeva şi să nu descopăr lucruri noi, de această dată n-am mai vrut nici o informaţie nouă. Nu ştiam că-i atât de bine să nu faci nimic :)!

Mai puteţi citi şi despre weekend-ul nostru în Antwerp.