În ultimii ani, am fost întrebată de mai multe ori de ce am ales o școală privată pentru Antonia și pe ce criterii s-a bazat alegerea noastră. În acest articol, veți găsi câteva dintre motivele (scrise în mod aleatoriu) care au stat la baza alegerii noastre, dar și viziunea pe care noi o avem atunci când vine vorba de educația și performanțele școlare ale Antoniei.
Pentru mine, clasele primare nu au fost marcate de nicio traumă produsă de doamna învățătoare. Am iubit-o tare mult și îmi este dragă și acum. A fost genul acela de învățătoare care a știut să combine în mod ideal, din punctul meu de vedere, blândețea cu fermitatea, fără să economisească la capitolul căldură. Episoadele mai puțin plăcute, chiar violente, le-am avut cu practicantele care intrau la ore, studente care veneau să învețe meserie. Sper că unele dintre ele nu au ajuns învățătoare, pentru că nu aveau ce căuta la catedră. Pe de altă parte, cu mintea pe care o am acum, înțeleg că au fost și aspecte legate de sistem, mai puțin plăcute, pe care nu mi-aș dori ca Antonia să le experimenteze.
Motivele pentru care am ales o școală privată
Când ne apropiam de momentul în care trebuia să o înscriem pe Antonia la școală, aveam atâtea dileme, întrebări, frici și nedumeriri (ca toți părinții, bănuiesc). Un lucru mi l-am spus din start: școala perfectă nu există, iar așteptările noastre, ale părinților, sunt foarte diferite. Am știut că sunt dispusă să fac compromisuri, dar unele aspecte nu au fost negociabile. De asemenea, nu am și nu am avut așteptarea ca școala să se ocupe în exclusivitate de educația copilului. Cred că educația de acasă merge mână în mână cu cea de la școală.
O școală privată nu reprezintă o alegere la modă, de fițe
„Dacă vrea copilul, școală se face oriunde, dom’le! Școala privată e o fiță … Pentru ăștia care n-au ce face cu banii!” Am auzit de multe ori teorii similare și aleg să nu intru în asemenea polemici, dar precizez aici că, în cazul nostru, școala privată nu reprezintă o fiță, o alegere în ton cu moda (și nici nu ne dau banii afară din casă). Pentru noi, școala privată reprezintă o opțiune mai bună pentru copilul nostru, din punctul nostru de vedere. Atenție! Nu am spus „cea mai bună alegere”, pentru că fiecare sistem și instituție vine cu plusuri și minusuri. Din start, am pornit pe ideea, așa cum am precizat deja, că școala perfectă nu există, că va trebui să facem compromisuri, dar depinde câte și de ce natură.
Activități și pedagogie bazate pe dezvoltarea socio-emoțională
Pentru mine, unul dintre cele mai importante aspecte este dezvoltarea socio-emoțională a copilului meu. Mi-am dorit să meargă cu drag la școală (lucru care se întâmplă) și nu cu frică. Mediul școlar mi-am dorit să fie unul sigur, în care să fie clar exprimate responsabilitățile și îndatoririle; cu oportunități multiple și diverse de învățare; cu atitudine pozitivă din partea personalului didactic pentru a construi relații deschise, bazate pe încredere.
De asemenea, mi-am dorit să găsim o școală cu curte și, de la bun început, am vrut să știu cât timp petrec copiii afară, cât de lungi sunt pauzele/orele, cât timp au să mănânce și așa mai departe.
Mai mult respect pentru copil
Respectul față de copil este un aspect pe care nu mi-am dorit să îl negociez. Am căutat un loc în care copiii să fie tratați conform vârstei și capacităților lor, fără ca adultul să se impună prin frică și fără a scăpa frâiele din mâini, o combinație bine dozată de fermitate cu blândețe. Pentru Antonia, mi-am dorit un mediu bazat pe respect, empatie, fără agresiuni de niciun fel, așa cum, de altfel, cred că este firesc să fie în orice școală. Din același motiv, am vrut ca clasa 0 să fie înțeleasă ca etapă de tranziție și nu de aruncat copilul pe culmile performanței.
Mai puțină presiune pusă pe performanță
Îmi doresc un copil bine echipat din punct de vedere socio-emoțional, motivat să învețe, să participe la competiții, să facă alegeri, să fie dornic să se implice în diferite activități și nu un copil pe care se pune „biciul” pentru a fi performant. Opțiunea de a face sau nu performanță nu am vrut să fie un criteriu în acordarea atenției de către personalul didactic. Adică, nu am vrut să i se acorde atenție (doar) în cazul în care urmează criteriile de performanță, mai mult sau mai puțin explicite, impuse de profesor/școală.
Ideea de performanță există atât în școlile de stat, cât și în cele private (nu e cazul să ne ascundem după deget), dar nu mi-am dorit ca performanța să fie obligatorie, cu presiune, teme cu nemiluita și tot tacâmul, ci să rămână opțională, în funcție de dorința copilului și ghidajul părintelui. Aici este o altă discuție lungă și foarte subiectivă, pentru că știu destui părinți pentru care perfomanța este importantă și cuantificată în mod specific.
Zero toleranță față de bullying
Mi-am dorit o școală în care cazurile de bullying să nu fie trecute cu vederea, în care să existe implicare activă din partea școlii și a personalului didactic pentru a identifica și rezolva în mod eficient situațiile de acest tip. Nu mă aștept ca bullying-ul să fie inexistent, nu știu dacă ar fi o așteptare realistă, dar pentru mine este important să existe prevenție în acest sens, reguli și rezolvări eficiente și transparente.
Un sistem de predare mai interactiv și o programă în pas cu vremurile
Mi-am dorit ca sistemul de predare să includă mai multă interacțiune, inițiative moderne, proiecte realizate în echipă, conform vârstei și într-un spațiu dotat conform vremurilor actuale. De asemenea, nu mi-am dorit un sistem rupt complet de programa de stat, ci complementar, în care să fie incluse și noțiuni practice, care să îi folosească cu adevărat Antoniei în viață, să o încurajeze să exploreze, să (se) cunoască și să își depășească limitele într-un mod constructiv și sănătos. Pentru mine, școala nu ar trebui să privilegieze tocitul, memoratul și așa mai departe. Există metode mult mai eficiente de învățare.
O comunicare mai bună între părinți – profesori/școală – elevi
Cred cu tărie că o comunicare eficientă poate rezolva multe. Asta am căutat și când vine vorba de școala Antoniei, să existe comunicare (eficientă) între părinți și profesori, inclusiv cu direcțiunea, dar și între profesori și copii. Comunicarea, din punctul meu de vedere, nu înseamnă să-i spun eu, părintele, profesorului ce și cum să facă la clasă, ci să căutăm împreună soluții, abordări potrivite pentru diverse situații care se ivesc, să fiu ținută la curent cu ceea ce face copilul meu la școală, să primesc feedback despre copil (și nu doar din prisma performanței), etc.
Un număr mai mic de copii/clasă + infrastructură adaptată vremurilor + program aliniat cu nevoile noastre
Mi-am dorit ca numărul de copii din clasă să fie cât mai redus, iar spațiul să fie cât mai generos, luminos și dotat corespunzător. De asemenea, am încercat să caut o școală cu un program mediu, fără să îmi asum riscul cursurilor ținute în a doua parte a zilei. Nu mi-am dorit ca Antonia să vină acasă la 12:00, dar nici să nu fiu nevoită să plătesc pentru after school. Muncind de acasă, am preferat ca Antonia să nu rămână la școală până la 17:00, pentru că pot să mă organizez cu munca în așa fel încât să termin până pe la ora 15:00. De asemenea, mi-am dorit să-și facă temele acasă, să-i pot urmări mai îndeaproape evoluția și/sau să pot identifica dificultățile de care se lovește, dar și să aibă timp pentru o activitate extrașcolară și pentru joacă liberă, nestructurată.
Atunci când am ales școala Antoniei, am ținut cont și de:
- recomandări/feedback-uri ale altor părinți
- distanța pe care o avem de parcurs până la școală, pentru că nu mi-am dorit să trezesc copila cu noaptea-n cap și nici să ne trăim jumătate din zile pe drumuri
- dacă ne permitem, pe termen lung, să susținem costurile pe care școala privată le impune (taxă + uniformă + manuale + activități + extra)
Care sunt criteriile de care ați ținut cont atunci când ați ales școala copilului?
Cred că ar fi util să revin cu o perspectivă actuală, cu o paralelă între așteptări și ceea ce se întâmplă, de fapt, în prezent. Când am vizitat școala, mi-a plăcut ce am văzut și ce am auzit, însă sunt detalii care s-au modificat sau pe care le percep diferit după acești 2 ani de când Antonia este la școală.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.