Photo by Nataliya Vaitkevich (Pexels.com)

Încerc să vă redau, pe scurt, o secțiune din cartea „Dansul furiei”, în care autoarea ne oferă principalele indicații și contraindicații pe care să le avem în vedere atunci când ne simțim furioase.

Recomandarea autoarei este să începem să lucrăm la o relație mai flexibilă și mai puțin intensă atunci când anxietatea legată de schimbare este la un nivel foarte înalt în familie sau în alte relații intime.

Exprimați-vă când o chestiune este importantă pentru voi.

Nu suntem încurajate să ne ocupăm de orice nedreptate, pentru că uneori a trece cu vederea poate fi un gest de maturitate. Însă, este greșit să păstrăm tăcerea dacă prețul este un sentiment de nefericire ori resentimente. Ne compromitem sinele atunci când nu ne susținem poziția în contexte importante pentru noi.

Nu bateți fierul cât e cald.

Dacă vrem să schimbăm anumite tipare, cel mai prost moment pentru a ne exprima este atunci când suntem furioase. Este mai sănătos să ne distanțăm temporar, să avem un răgaz înainte de a purta o conversație. Acesta nu este același lucru cu retragere sau cu o ruptură emoțională.

Luați o pauză pentru a vă gândi la problemă și pentru a vă clarifica poziția.

Înainte de a ne exprima, ni se recomandă să ne adresăm următoarele întrebări: „Ce anume mă înfurie în situația asta?”; „Care este de fapt problema aici?”; „Unde mă situez?”; „Ce doresc să realizez?”; „Cine este responsabil pentru ce?”; „Ce anume vreau să schimb?”; „Care sunt lucrurile pe care le voi face și care sunt cele pe care nu le voi face?”.

Nu folosiți tactici „sub centură”.

Aici autoarea se referă la culpabilizare, interpretare, etichetare, analizare, predici, morală, ordine, avertismente, ridiculizare, etc. Practic, la tot ceea ce ține de minimalizarea celuilalt.

Photo by Liza Summer (Pexels.com)

Vorbiți la persoana I.

„Eu cred, eu simt, eu mă tem, eu doresc”.

Atunci când vorbim la persoana I nu îl facem responsabil pentru sentimentele și reacțiile noastre pe celălalt. Evităm exprimarea de tipul „Eu cred că tu ai …”.

Nu formulați cereri vagi.

Să-i spunem concret celuilalt ce anume dorim, ce nevoi avem. Să nu ne așteptăm ca oamenii să ne anticipeze nevoile și să facă lucruri pe care nu le-am solicitat.

Încercați să apreciați faptul că oamenii sunt diferiți.

Atunci când perspectivele și modurile de reacție sunt diferite asta nu înseamnă neapărat că unul dintre noi are dreptate și celălalt greșește.

Nu participați la dispute intelectuale care nu duc nicăieri.

Nu vă ambalați încercând să-i convingeți pe alții de „corectitudinea” poziției voastre. Dacă celălalt nu ascultă ceea ce încercăm să-i spunem, putem folosi exprimări de genul: „Poate ți se pare o nebunie, dar eu asta simt” sau „Înțeleg că nu ești de acord, dar cred că noi vedem lucrurile diferit”.

Recunoașteți că fiecare este responsabil pentru comportamentul propriu.

Nu încercați să îl învinuiți pe X pentru comportamentul lui Y. Y este responsabil de propriul comportament.

Nu îi spuneți celuilalt ce gândește, ce simte sau ce „ar trebui” să simtă sau să gândească.

Dacă celălalt se înfurie ca reacție la o schimbare pe care ați implementat-o, nu îi criticați sentimentele și nu îi spuneți că nu are dreptul să se înfurie. Este mai înțelept să avem un alt tip de abordare: „Înțeleg că ești furios/furioasă. Poate și eu aș reacționa la fel dacă aș fi în locul tău, însă m-am tot gândit și aceasta este decizia mea”. Țineți minte faptul că dreptul unei persoane de a fi furioasă nu înseamnă că celălalt este de vină.

Încercați să evitați comunicarea prin terți.

Nu vă așteptați ca schimbarea să apară în urma unor confruntări rapide, scurte.

Schimbarea apare încet în relațiile apropiate și este firesc să dăm greș de mai multe ori atunci când încercăm să transpunem teoria în practică. Este posibil să începem bine și să dăm greș atunci când lucrurile se încing. Abaterile din drum fac parte din proces. Așadar, să avem răbdare cu voi.

În toate punctele evocate mai sus, cea mai importantă este abilitatea noastră de a ne asuma responsabilitatea pentru propria contribuție la perpetuarea tiparelor care ne evocă mânia.

Sper ca sfaturile lui Harriet Lerner să vă ajute pentru a avea relații cât mai armonioase cu cei din jur.


Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *