Frica de întuneric este una dintre cele mai comune frici ale copiilor. Poate să-i sperie o umbră proiectată pe perete sau întunericul în sine. Copiii îşi scanează mediul în permanenţă, în cele mai mici detalii şi sunt atenţi la tot ceea ce văd şi aud. Întunericul îi împiedică să observe lucrurile aşa cum o fac atunci când este lumină. Imaginaţia joacă un rol determinant. Când copilul vede o umbră sau aude un zgomot pe timp de noapte, îşi poate imagina că provine de la un monstru ascuns sub pat ori că există un urs în cameră. Dacă le spunem că nu are de ce să le fie frică, cuvintele noastre nu-i vor consola. Pentru ei, pericolul şi teama sunt cât se poate de reale.

Într-un alt articol am scris despre fricile copiilor cu vârste între 2 şi 5 ani. Am vorbit inclusiv despre teama de întuneric. Ce putem să facem este să le respectăm sentimentele, nu să le ignorăm. Să comunicăm cu copiii şi să le dăm sentimentul de siguranţă. Să nu ne prefacem că fricile nu există şi să le soluţionăm cu paşi mici, prin activităţi care să îl ajute pe copil să-şi depăşească frica. Cărţile ne pot fi ajutoare de nădejde.

În ultima vreme, fetiţa mea se confruntă cu teama de întuneric. Am încercat să aflu ce o sperie mai exact atunci când este întuneric. I-am pus nu una, ci trei lămpi de veghe. Adoarme la ea în pat, în camera ei, cu unul dintre noi lângă ea, dar ştie că, dacă se trezeşte, uşile dormitoarelor sunt deschise şi poate veni oricând la noi în pat. Vine în fiecare seară şi îşi continuă somnul între noi. Am vrut să păstrăm rutina somnului la ea în cameră, dar şi să îi dăm siguranţă că suntem acolo, că o protejăm. Am făcut şi un joc care am sperat să o ajute şi cred că a funcţionat. Am pornit în căutarea unor „comori” şi umbre prin casă, pe întuneric, cu o lanternă. Am observat urmele de pe pereţi şi am lăsat-o pe ea să conducă jocul, să hotărască unde proiectează lumina şi când aprindem becul.

Următorul pas a fost să caut cărţi care să o ajute să-şi depăşească frica. Poveştile îi ajută pe cei mici să îşi găsească modele de eroi actuali, să se identifice cu personajul principal, să-şi coreleze propria lume cu cea din carte, să îşi gestioneze emoţiile şi, implicit, să îşi depăşească fricile. După mai multe căutări şi recomandări, v-am lăsat într-un articol titlurile a 5 cărţi care îi ajută pe copii să îşi depăşească frica de întuneric. V-am promis că vă voi vorbi despre cărţile pe care i le-am ales Antoniei. Prima este „Nu mi-e frică de întuneric” de Helena Harastova.

 

 

Descriere şi observaţii

 

Vă spun, pe scurt, detaliile tehnice. Cartea este cartonată, are 12 pagini în format de 200 x 200 mm şi are clapete glisante.  Când copilul trage de clapetă, aprinde lumina şi vede ce este de fapt umbra care i se părea îngrozitoare în întuneric. Clapetele sunt uşor de manevrat de cei mici. Din punctul meu de vedere, cartea este inedită, frumos ilustrată, cu texte foarte scurte.

Fiecare pagina ilustrează un mediu în care copilul ar putea experimenta frica de întuneric: în dormitor, în garaj, în curte, pe stradă, la bunici, la pădure sau în cort. Cartea o găsiţi online. Aici am găsit-o redusă.

 

 

Ce învaţă cei mici? 

 

Cartea îi ajută pe copii să înţeleagă că lucrurile nu sunt atât de înspăimântătoare pe cât par pe întuneric, să se identifice cu personajul principal pe care îl puteţi boteza cum vreţi voi. 🙂 Lumea copiilor, cea în care experimentează frica, este foarte asemănătoare cu cea a băieţelului din carte.

 

 

Dacă şi copiii voştri se confruntă cu frica de întuneric, sper ca această carte să îi ajute. Dacă aveţi alte recomandări, le puteţi lăsa mai jos, în comentarii.

 

 

Alte cărţi care ne-au plăcut: 

 

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.