Sunt la al 3-lea articol despre acest subiect şi presimt că nu mă opresc până Antonia nu împlineşte vreo 15 ani :)). Aici îl găsiţi pe primul şi aici pe al doilea.
Jocuri pe roluri
Preţ: -. Obiecte de prin casă.
Beneficii: îmbunătăţesc motricitatea fină şi dexteritatea, copilul deprinde o nouă abilitate – aceea de a imita; reprezintă o etapă extrem de importantă către jocurile bazate pe imaginaţie.
Interes/frecvenţă: zilnic.
Ca majoritatea copiilor, în jurul vârstei de un an Antonia a început să ne imite. Prima activitate care ne-a imitat-o (pe care mi-o amintesc) a fost vorbitul la telefon, deşi nu abuzăm cu conversaţiile. Aşa a început să pună la ureche pachete de serveţele, telecomenzi, să le „întâmpine” cu „aio” şi să continue să converseze în propria ei limbă. Am încurajat-o, am întrebat-o dacă vorbeşte cu bunicii, ce le spune, ş.a.m.d. În cele din urmă, i-am cumpărat un telefon de jucărie (relativ fără succes). Am tratat etapa cu imitatul cât se poate de serios, deşi ne venea să ne prăpădim de râs. Nu am vrut ca râsetele noastre să o descurajeze, ci am vrut să o lăsăm să-şi dezvolte imaginaţia şi să-i intrăm în joc.
O încurajăm să ne imite. Pe acelaşi principiu, primeşte cheile şi pretinde că descuie uşa sau porneşte tricicleta, îşi ia cârpele din bucătărie de pe calorifer şi se şterge pe mâini, dacă îi dau un şerveţel îşi şterge gura sau nasul, dacă eu trag un ochi în oglinda de pe hol înainte să ies din casă, ea face la fel; amestecă cu telul în cilindrii ei de la un joc despre care v-am vorbit aici, ia cu linguriţa şi se preface că mănâncă, chiar ne oferă şi nouă din mâncarea preparată; etc. Marele meu regret este că încă nu mă imita la ştersul prafului :).
Cititul/răsfoitul cărţilor
Preţ: depinde de complexitate.
Beneficii: dezvoltă limbajul, îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare şi memoria, are efect relaxant.
Interes/frecvenţă: zilnic.
Specialiştii spun că în jurul vârstei de 6 luni, şi chiar mai devreme, putem începe să citim cu bebeluşul, să-l familiarizăm cu cărţile. Este recomandat să optăm pentru cărţi ilustrate, rezistente, cu imagini simple, mari şi clare. Copilul trebuie lăsat să descopere lumea înconjurătoare în ritmul lui. Este valabil şi în cazul cărţilor. Poate avea o carte preferată pe care să o răsfoiască la nesfârşit sau poate să nu aibă niciun un interes să dea paginile vreunei cărţi.
Antoniei i-am luat primele cărţi pe la vreo 8-9 luni. Una avea imagini cu diverse obiecte şi era axată pe culori şi texturi uşor diferite. Cealaltă avea imagini cu animale şi texturi diferite (puf, lână, piele, etc.). Acum are o carte cu 4 poveşti scurte, ilustrate; una cu câte un animal pe o pagină (seamănă cu nişte carduri care se adună); „Animale de la fermă” – o carte vorbitoare, care imită sunetele animalelor prezente în poveste; o mini carte cu activităţi şi cadre din viaţa de zi cu zi, câteva cărticele ilustrate cu poveşti în limba franceză (primite). Deocamdată am evitat să îi citesc în limba franceză. Încerc să îi citesc câte o poveste în fiecare seară, dar dacă nu vrea, nu insist. De curând i-am comandat o carte senzorială de la Cărţi senzoriale Cali (ştiu că e din alt film, dar o menţionez aici). Sunt curioasă cât de interesată va fi.
Specialiştii spun că aproximativ după 20 de luni, copiii încep să recunoască imaginile. Dacă sunt întrebaţi „Unde e masa?” de exemplu, copilul va atinge imaginea corespunzătoare. Chiar dacă nu vorbesc, copiii pot fi încurajaţi să interacţioneze cu lumea cărţilor prin imitarea sunetelor din poveşti (ciocănitul la uşă, sunetele animalelor, etc.). În prezent, Antonia recunoaşte câinii din toate cărţile şi nu se opreşte din „am-am” până nu-i confirm că are dreptate.
Părţile corpului
Preţ: -.
Beneficii: dezvoltă limbajul, îmbunătăţeşte memoria şi distracţia e garantată :).
Interes/frecvenţă: zilnic.
Este vârsta la care copiii sunt conştienţi de câteva părţi ale corpului, momentul potrivit (în jurul vârstei de 15 luni) când pot să înveţe cum se numeşte fiecare. La început, stăteam cu Antonia faţă în faţă şi îi atingeam nasul, apoi pe al meu şi îi spuneam cum se numeşte. Aşa am procedat cu fiecare parte a corpului (cap, obraji, nas, urechi, ochi, gură, dinţi, limbă, degetele de la mâini, braţele, burta, fundul, picioarele, degetele de la picioare). Acum le recunoaşte şi le indică pe toate, cu excepţia fundului. Făceam jocuri scurte încât să nu se plictisească şi nu îi arătam mai mult de 2-3 părţi ale corpului. Apoi, am început să facem un fel de joc muzical în timpul căruia eu mă maimuţăream şi ea mă urmărea amuzându-se. Apoi, a început să mă imite. E un joc folositor (dar nu întotdeauna) la schimbatul scutecului atunci când copilul nu vrea să coopereze.
Ştim deja că între 1 şi 2 ani memoria copilului se îmbunătăţeşte considerabil. Acest exerciţiu o stimulează. Cu cât memoria este mai stimulată, cu atât devine mai bună. Din punct de vedere al limbajului, înţelegerea cuvintelor este primul pas către rostirea acestora. Jocurile interactive permit urmărirea progresului copilului, iar feedback-urile îl ajută în acest sens.
Paie pe şnur
Preţ: -. Am folosit ce am avut în casă: 2-3 paie pe care le-am tăiat în bucăţi mici, un şnur şi o cutie cu capac.
Beneficii: îmbunătăţeşte motricitatea fină, dexteritatea, coordonarea mână-ochi şi capacităţile senzoriale.
Interes/frecvenţă: aproape zilnic.
O jucărie improvizată, de inspiraţie Montessori, pentru a ţine copilul ocupat şi interesat. Am tăiat 2-3 paie şi le-am pus pe un şiret. Şiretul l-am pus într-o cutie cu capac, care are un orificiu. Jocul este simplu: fetiţa scoate şiretul prin orificiu, scoate paiele de pe şiret şi le bagă înapoi în cutie prin acelaşi orificiu. Încă nu a reuşit să deschidă singură cutia şi nici să pună paiele pe şiret, însă nu ne grăbim nicăieri.
Paie pe culori
Preţ: -. Am folosit ce am avut în casă: paie colorate, un cofraj de ouă şi carioci (în aceleaşi culori cu paiele).
Beneficii: îmbunătăţeşte motricitatea fină, dexteritatea, coordonarea mână-ochi şi dezvoltă vocabularul.
Interes/frecvenţă: 2-3 ori/săptămână.
O jucărie realizată în 10 minute, de inspiraţie Montessori, pentru a-i permite Antoniei să diferenţieze culorile. Să nu credeţi că mă şi aştept să le sorteze corect la 18 luni. Aceasta este vârsta la care copiii disting culorile, însă sunt capabili să le înţeleagă şi să le numească abia în jurul vârstei de 3 ani. Scopul este ca cea mică să se familiarizeze cu culorile, să dobândească o mai bună dexteritate pentru că la vârsta ei nu e simplu să pună 3 paie într-o gaură nu foarte mare, făcându-şi loc printre celelalte paie care sunt în relief. Cred că până acum este jocul care îi captează cel mai puţin atenţia, fapt pentru care nu îl propun prea des.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Sursă foto (1): The Conversation
Sursă info (de unde ştiu unele activităţi pentru ce sunt bune):
- „Bebeluşul inteligent. 100 de jocuri pentru dezvoltarea rapidă a bebeluşului” – Simone Cave şi Dr. Caroline Fertleman, Editura Corint, 2011.