Nu ma pot abtine sa nu va povestesc doua intamplari de acum cateva zile (de marti, cu o saptamana fix inainte de ziua Antoniei ca sa fiu mai exacta). Una calda de m-a uns pe suflet si alta care mi-a pus nervii pe bigudiuri. Incep cu ultima si apoi continui cu siropelile :).
Am mers cu galusca din dotare la Auchan sa cautam carticele cu povesti, plasute si alte miniaturi pentru prietenii de la cresa (v-am zis ca i-am cadorisit de ziua Antoniei). Consider ca am un copil fercit, care isi exprima fericirea asa cum stie mai bine: prin zambete largi, chiuituri si tipete vesele. Cand mergem la cumparaturi, fericirea ei cea mai mare este sa fie plimbata pe cos in timp ce admira, de la inaltime, „peisajul”. In plimbarea noastra (mai degraba, era fuga pentru ca se apropia ora inchiderii) am trecut pe langa o doamna trecuta de prima tinerete, poate si de a doua (sigur), aranjata, dichisita, pe care, in alte circumstante, as fi crezut-o genul de femeie educata, cu maniere, o bunica iubitoare si plina de intelegere. De ce zic in alte circumstante?! Pentru ca, in urma unui tipat de fericire pe care l-a scos Antonia, am avut un dialog scurt si acru:
Ea: Ssssstttt! Volume control!
Nu eram sigura daca vorbeste cu mine, la telefon, singura, cu peretii, cu vreun prieten imaginar … Cam asa de surprinsa am fost de abordare!
Eu: Pardon?! Nu i-am trantit un „What did you say?”, ci m-am lasat ghidata de manierele de doamna si am dat-o in formalitati.
Ea (va scriu in limba romana sa fie pe intelesul tuturor): Da, ai auzit bine! Copilul tau este foarte galagios!
Moment in care eu am boldit ochii cat cepele si n-am putut sa ii spun decat „She is just a baby!”. Bunica dragalasa si-a luat masca de killer in serie si mi-a dat o explicatie halucinanta pe un ton suficient de ridicat (sa nu spun ca striga la mine ca poate gresesc): „Tocmai! E un bebelus si trebuie educat. Educa-ti copilul!”. De obicei, sunt colerica si dau replici care taie rasuflarea si, implicit, cheful de a mai continua orice dialog cu mine, dar, de aceasta data, m-am blocat. Nu stiu daca mi-a iesit printre dinti un „You have serious issues” sau imi suna doar obsesiv in minte. M-am intors si am plecat … si tot n-am scapat de ea. Mi-a bombardat cu privirea copilul cand ne-am reintersectat.
M-am hotarat sa ii stric seara si m-am pus la o casa paralela cu cea la care astepta. Stiam ca Antonia era franta de oboseala si rabdarea incepea sa i se termine asa ca am rugat-o sa urle, dar sa urle cat o tineau plamanii … N-a vrut! S-a apucat de urlat abia cand am ajuns acasa, dar asta e alta poveste.
Concluzia: copilul meu e educat, foarte educat la nici macar un an de viata (cat avea atunci)! Nu face scandal in public, ci isi spala rufele murdare acasa :). Legat de stimabila doamna, nu cred ca are rost sa comentez.
De dimineata (dupa ce am fost la sport) deschid frigiderul si vad ca a disparut mai bine de o jumatate de tort. Stiti voi care tort, ala de l-am probat pentru ziua Antoniei. M-am gandit ca l-a mancat sotul, eu fiind la dieta, dar m-am mirat avand in vedere ca el nu e mare fan prajituri si dulciuri. Mai tarziu am aflat ca al meu sot a impachetat tortul si l-a dus la lucru sa le explice colegilor ca si un tort fara zahar poate fi gustos. Cu greu l-au crezut ca e facut de mine si nu contine zahar sau coloranti. Tot el ii povestea Antoniei in timp ce o schimba: „De ziua ta mami iti va face un tort bun, bun… Din ala din care ai mancat. Mami nu cumpara torturi din supermarket ca alte mamici. O sa le arate ea ce inseamna tort de bebe”. :))
Si cum sa nu-l iubesti?!
Sursa foto: Pinterest.
Cat de nefericita trebuie sa fie bătrânica aceea daca un bebe i se oare needucat! Daca as zice mai multe, as fi acuzata de rasism , dar totuși nordicii ….you know…
La fel mi-am spus. Saraca, cred ca a acumulat o gramada de frustrari de-a lungul vietii. Puteam sa fac pariu ca o asemenea doamna nu are cum sa aiba o jumatate care sa o suporte. Ei bine, era cu sotul! Saracul om :))!
Asa tipa si Luca. Are 9l3s. E modul lui de exprimare. Nu e ca si cum m-ar intelege daca ii spus sa tipe doar in anumite locatii. Chiar in seara asta am fost la cumparaturi si Luc o dadea in tipete cand disparea taica-su de pe radar sau vede ceva ce i se pare lui dragut.
Mi se pare inadmisibil sa ti se atraga atentia pentru tipatul unui bebelus. Eu sunt rea de gura, nu stiu daca ma puteam abtine sa nu ii spun cateva.
E bine sa fii apreciat si laudat. Foaete dragut sotul tau:)
Rea de gura sunt si eu :)), dar am avut un soc si m-am blocat. Nu mi s-a intamplat de multe ori. Ideea e ca doamna in cauza vroia sa faca liniste intr-un loc public, frecventat de tot felul de oameni, inclusiv din astia mici si galagiosi. Daca era atat de se nsibila la zgomote, trebuia sa-si faca cumparaturile la Drive In.
Cat despre sotul meu, nu puteam gasi unul mai bun :)!