Trăim într-o societate în care încă ne lovim de o sumedenie de subiecte tabu, unele despre care ne este rușine să vorbim, deși ele țin de sănătatea noastră. Unul dintre aceste subiecte este incontinența urinară care afectează un număr foarte mare de femei și nu numai, însă astăzi vreau să ne referim doar la doamne, pentru că se estimează că 1 din 3 femei suferă de incontinență urinară. Cred că este important să vorbim despre acest subiect pentru simplul fapt că nu trebuie să trăim cu incontinența urinară, există soluții pentru a o trata sau pentru a o ameliora considerabil, dar, atâta timp cât nu vorbim despre ceea ce se întâmplă, nu apelăm la specialiști pentru că ne este rușine, nu ne informăm pentru că o considerăm o normalitate, nu vom găsi nici leacurile potrivite pentru ca viața noastră să se îmbunătățească.
Până la urmă, ce este incontinența urinară? Ea reprezintă scurgerile de urină care apar între urinări. Practic, incontinența urinară apare atunci când mușchii pelvieni (care susțin vezica) și mușchiul sfincterian (care controlează fluxul urinar) sunt slăbiți.
Incontinența urinară poate fi de mai multe feluri. Ea nu este o boală, ci o disfuncție a vezicii urinare. Așadar, care sunt factorii care determină incontinența urinară și ce metode de tratament există?
Cauzele incontinenței urinare
Sunt mulți cei care cred că incontinența urinară apare odată cu înaintarea în vârstă. Realitatea este că incontinența urinară poate apărea la orice vârstă din cauza mai multor factori, precum:
- Sarcina și nașterea
- Excesul de greutate
- Efortul fizic
- Afecțiuni ale sistemului nervos
- Afecțiuni respiratorii cronice
- Obiceiurile de micțiune (când se evită urinarea sau ea are loc preventiv)
- Unele proceduri chirurgicale, precum și administrarea unor medicamente.
Diagnosticarea incontinenței urinare
Este important ca femeile să aibă curajul să vorbească deschis despre problema cu care se confruntă pentru ca medicul specialist să poată stabili natura incontinenței, deoarece pot exista multipli factori declanșantori. Stabilirea diagnosticului poate să includă o ecografie abdominală, sumar de urină, urocultură, cistoscopie, dar poate să impună și un consult neurologic.
Cum se tratează incontinența urinară
În funcție de severitatea incontinenței urinare, tratamentul poate fi invaziv sau neinvaziv. Tratamentele invazive pot impune proceduri de natură chirurgicală mai mult sau mai puțin complexe, precum: introducerea în vagin a unor dispozitive numite pesare cu rolul de a susține musculatura, injecții cu collagen, colposuspensia retropubică (procedură laparoscopică) sau montarea unei bendelete (plasă de susținere).
Înainte de tratamentele chirurgicale, există soluții neinvazive, la îndemâna oricui, precum:
- Exercițiile Kegel – acestea întăresc mușchii pelvieni și, conform studiilor, se pare că ar avea rezultate semnificative în 6-8 săptămâni dacă sunt practicate zilnic.
- Ședințe de stimulare electrică a vezicii urinare (sub îndrumarea fizioterapeutului).
- Antrenarea vezicii urinare (urinarea la anumite ore) care reprogramează interacțiunea între creier și vezică.
- Tratarea constipației dacă ea există. Constipația poate fi un factor care favorizează incontinența urinară.
- Pierderea în greutate. Kilogramele în plus pun presiune pe vezică și pe mușchii din apropierea ei.
- Evitarea unor iritanți precum cafeaua, alimentele condimentate sau picante, băuturile carbogazoase, etc.
Nu vă diagnosticați singuri! Apelați la un medic urolog atunci când apar simptomele de incontinență urinară. În afară de consultarea unui specialist, pentru a vă îmbunătăți viața de zi cu zi puteți folosi produse adaptate, care să vă sporească starea de confort și aici mă refer la produsele destinate incontinenței urinare, la absorbantele zilnice pentru pierderi urinare ușoare sau, dacă este cazul, a unor chiloți de unică folosință pentru pierderi urinare mari. Always a lansat o gamă de produse, Always Discreet, menite să vină în ajutorul femeilor care se confruntă cu o vezică sensibilă, cu îndemnul să fim atente la corpul nostru și să avem grijă de el în fiecare zi.
Experiența mea
Dacă mă urmăriți de ceva vreme, știți că am acumulat multe kilograme în timpul sarcinii și nici nu am avut parte de o naștere tocmai ușoară. În cazul meu, sarcina, acumularea mai multor kilograme (38!) și nașterea nu m-au ferit de incontinența urinară, deci ceea ce am scris mai sus este trecut prin filtrul personal, al omului care nu a fost ferit de această problemă. Cel mai rău îmi pare că, la ieșirea din maternitate, nu am urmat ședințele de fizioterapie care mi-au fost puse la dispoziție. Sunt sigură că lucrurile s-ar fi rezolvat mai repede și într-un mod mai eficient. La vremea respectivă, nu treceam prin cea mai bună perioadă a mea. Recuperarea a fost dificilă și Antonia avusese clavicula ruptă la naștere, așa că m-am văzut nevoită să găsesc, mai întâi, soluțiile potrivite pentru ea. Astfel, am minimizat problema incontinenței urinare. N-am putut să o ignor prea mult, pentru că, din păcate, mi-a afectat calitatea vieții. M-am documentat, m-am consultat cu fizioterapeutul Antoniei (deși el nu se ocupa neapărat cu acest tip de disfuncții) și am început să fac pași mici în direcția tratării, asta însemnând exerciții fizice moderate acasă și pierderea în greutate. Bineînțeles, procesul a fost unul de lungă durată, dar cu rezultate vizibile. Așadar, vreau să subliniez, din nou, ideea că există soluții la îndemâna oricui în special atunci când este vorba de o incontinență urinară moderată, tratabilă cu ajutorul unor soluții neinvazive.
Dacă ați avut sau suferiți de incontinență urinară și vă simțiți confortabil să vă împărtășiți experiența, cred că ea ar putea fi utilă și altor femei, așadar vă încurajez să o faceți.
Să avem grijă de sănătatea noastră!
Surse consultate pentru scrierea acestui articol:
- Urology Care Foundation
- National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases
- Regina Maria
- NHS
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Empatizez cu tine, Flavia!
Eu am aflat de această situație acum doi ani, în urma unui control ginecologic periodic. Medicul m- a întrebat dacă pierd urină. Am rămas bulversată, speriată. În urma unei discuții cu dânsa am aflat că, din cauza sarcinilor, tot ce ține de vagin, uter sunt lăsate mai jos și ar putea provoca o incontinenta urinara.
Am facut exerciții Kegel și sunt rezultate. Zic rezultate pentru că eu nu pierdeam urină între urinari, dar trebuia să fiu atentă atunci când aveam vezica plină, nu putem să râd sau să strănut și raporturile sexuale erau întrerupte din cauza senzației de mers la baie. Era frustrant!
Mă bucur că am luat din timp totul și indiferent de ce o să se întâmple pe viitor nu o să aștept nici o secundă.
Și da, din cauza rușinii tot mai mulți pacienți au fost tratați necorespunzator sau insificient.
Sănătate multă!
Din pacate, incontinenta urinara este o problema despre care se vorbeste prea putin si sunt multi cei care evita sa vorbeasca despre acest subiect din cauza rusinii. Ma bucur ca si la tine au existat ameliorari.