Scurtă poveste despre iubire

Textul de mai jos nu îmi aparţine. L-am găsit într-un calendar (nu era citat autorul) şi mi-a plăcut tare mult.

Era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele umane: Buna Dispoziţie, Tristeţea, Înţelepciunea, Iubirea şi altele. Într-o zi, sentimentele au aflat că insula se va scufunda în curând aşa că şi-au pregătit navele şi au plecat. Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula a început să se scufunde, Iubirea a hotărât să ceară ajutor. Bogăţia a trecut pe lângă ea într-o barcă luxoasă şi Iubirea i-a zis:

-„Bogăţie, mă poţi lua cu tine?”

-„Nu te pot lua, căci e mult aur şi argint în barca mea şi nu am loc pentru tine.”

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo. 

–„Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect … mi-ai putea strica nava.”

Iubirea a rugat mai apoi Tristeţea, care trecea pe lângă ea. 

–„Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură … „

Chiar şi Buna Dispoziţie a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de mulţumită încât nu a auzit că o strigă. Dintr-o dată, o voce a strigat:

–„Vino, Iubire, te iau cu mine!”

Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea s-a simţit atât de recunoascătoare şi plină de bucurie încât a uitat să îl întrebe ăe bătrân cum îl cheamă. Când au sosit pe ţărm, bătrânul a plecat. Iubirea şi-a dat seama cât de mult îi datora şi a întrebat Cunoaşterea cum se numeşte cel care a ajutat-o. Când a aflat că Timpul fusese, s-a întrebat de ce tocmai el. Cunoaşterea, plină de înţelepciune, i-a spus: „Pentru că numai Timpul e capabil să înţeleagă cât de importantă este Iubirea în viaţă … „

Şi cum spunea Victor Hugo: „Omul are nevoie de dragoste … Viaţa fără duioşie şi fără iubire nu este decât un mecanism uscat, scârţâitor şi sfâşietor.”

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Sursa foto: Pixabay