Astăzi, se împlinesc 6 ani de când scriu pe blog. Blogul are vârsta Antoniei, cu vreo câteva luni în minus față de ea. Este ca un al doilea copil al meu, un altfel de copil, trecut prin diferite etape până la această vârstă.
La început, când Antonia era bebeluș, scriam noaptea. Nu știu dacă mă citeau 5-10 oameni, dar asta nu prea conta. Acolo era refugiu meu, evadarea mea. Am pus pasiune de la bun început. Apoi, au început să vină cititori și feedback-uri. Am început să-i cunosc după nume. Unii sunt încă aici … de 5-6 ani.
Blogul a crescut. Copila mea a crescut … și eu odată cu ei. Am învățat lucruri noi și, sub presiunea prezenței unui public mai numeros, a apărut emoția apăsării butonului de “publish”. Emoția de care vă spun este încă prezentă.
Oamenii s-au înmulțit și am creat legături. A început să se închege comunitatea. Au apărut colaborările și alți oameni faini. Pasiunea a rămas acolo. I s-a alăturat angajamentul față de comunitate.
Au trecut 5 ani plini și eram bine, din punctul meu de vedere: scriam cu mult mai multă ușurință, comunitatea de oameni era faină, cifrele erau bune … Însă, bazele pe care am clădit blogul, nume, temă, organizare, abordare, etc. nu mi se mai potriveau. Era vremea să schimb ceva pentru ca blogul să mă reprezinte. Trecuseră 5 ani peste mine, cu schimbările aferente. Știam că o schimbare majoră mi-ar putea aduce efecte negative. Am hotărât să mi le asum. Era important ca “refugiul” meu online să mă reprezinte în totalitate. Așa a apărut flaviahiriscau.ro, cea mai mare schimbare din acești 6 ani (în privința blogului, bineînțeles).
„Noi doi și bebe” face parte din flaviahiriscau.ro. Îmi place să-mi văd evoluția și, cu toată sinceritatea, vă spun că sunt mândră de „căsuța” mea online, de mine, de faptul că timp de 6 ani am dus bebeluș, apoi toddler și acum școlar, casă, bucătărit, mutare, schimbare de vieți, job, provocări și blog în paralel. Aș minți dacă aș spune că-i ușor, dar credeți-mă că e adevărul atunci când vă spun că-mi face plăcere, că nu mă văd făcând lucrurile altfel, fără blog. Mai puțină plăcere îmi fac algoritmii din social media, care depind de voi și de interacțiunile voastre constante, în mare parte, pentru ca articolele mele să ajungă la cât mai multă lume.
Nu știu dacă 6 ani sunt mulți sau puțini. Nu știu dacă cifrele din jurul blogului sunt mari sau mici. Vi le pomenesc aici, pentru că ipocrizia nu-mi stă în caracter și nici facturile nu se plătesc pe ochi frumoși. Le verific, au importanța lor, dar știți ce este cel mai important? Oamenii! Doamne, și câți oameni frumoși am cunoscut de când am blogul! Câte experiențe faine am adunat și cât de multe lucruri am învățat! Mi-am descoperit pasiuni și m-am descoperit, ceva mai mult, pe mine. Am legat legături cu cititori și alți bloggeri. Am lăcrimat de emoție la unele comentarii și mi-a crescut tensiunea la altele. Am împărtășit frânturi din viețile noastre. Am adunat o comunitate de oameni minunați. Vă mulțumesc că sunteți aici!
Nu pot ști sigur dacă blogul va împlini un deceniu de existență. Poate va implini 3 decenii. Ce știu sigur este că vreau să mai rămân pe aici, să scriu, să bucătăresc, să împărtășesc. Mi-ar plăcea să-mi rămâneți alături … să mă citiți, să-mi încercați rețetele, să-mi oferiți feedback, să împărtășiți din experiențele voastre. Sper ca articolele viitoare să vi se potrivească și să mai rămâneți și voi o vreme aici. Interacțiunea voastră este extrem de importantă, un fel de hrană, motivație pentru a continua, așa că vă încurajez, atunci când rezonați cu articolele și postările din social media, să folosiți cu încredere funcțiile de comment, like, share și, dacă aveți un om preferat în online, să vă abonați la pagina lui.
Ce vreau de la al șaselea an de blog? Nu știu exact! Știu că îmi doresc să am în continuare o comunitate faină, cu bun simț, fără hateri, cu multă interacțiune … Și mai vreau timp și inspirație. Și colaborări faine, pe sufletul meu. În anul cu numărul 6 pot să vă asigur că voi rămâne fidelă principiilor mele, voi scrie sincer, asumat și informat și nu voi accepta niciodată, de dragul banilor, colaborări care să nu mi se potrivească.
Vă mulțumesc, încă o dată, că sunteți aici! Rămâneți pe aproape, pentru că am plănuit câteva surprize pentru voi.
Dacă ați deschis acest articol din întâmplare și nu ne cunoaștem încă, să știți că …
… scriu pe flaviahiriscau.ro. Scriu sincer. Scriu pentru a ajuta, a împărtăşi din ceea ce ştiu, pentru a oferi idei şi un strop de inspiraţie.
… mă găsiți și pe grupul asociat blogului, Gătim. Povestim. Ne sfătuim
… aduc informații suplimentare și frânturi din viețile noastre pe Facebook.
…. pun și mai multe momente de-ale noastre, informații și recomandări pe pagina mea de Instagram, flavia_hiriscau.
Bună Flavia! La mulți ani și felicitări pentru cei 6 ani, 6 ani în care ai împărtășit cu noi de toate. Te urmăresc de ceva timp, asa „din umbră” cum se mai spune…
Îmi place felul tău de a scrie, ești o minunăție de fată, ne știm din liceu, avem chiar și câteva amintiri împreună…(nu știu dacă îți mai amintești de mine, dar nu e vorba de mine aici, este despre tine).
Țin sa îți spun că urmăresc blogul tău, urmăresc rețetele tale, le tipăresc și mi-am făcut și un dosar în care am câteva dintre ele, (câte am apucat sa printez) unele chiar și cu poza 🙂 .
Felicitari pentru minunata ta familie, pentru ce esti tu ca om și felicitări pentru toate gândurile împărtășite. Bafta multa, energie, gânduri bune, imaginație și spor în tot ceea ce faci! Eu sunt pe undeva pe aici, te urmăresc și te susțin cu un gând bun… Cine stie, ..poate ne intersectam prin Toplita și ne oprim din alergatul zilnic la o ceașcă delicioasă de cafea și la o poveste. Te pup si te îmbrățișez cu drag! Sunt mandra de tine!😘🤗
Cristina
Mulțumesc mult pentru gândurile bune și că ți-ai luat din timp să mi le scrii aici!
Încerc să-mi dau seama cine ești, dar nu vreau să ghicesc, așa că te rog să-mi lași un mesaj privat pe Facebook. 🙂
La multi ani si la cat mai multe idei si retete! Felicitari si multumiri pentru inspiratie!
Multumesc tare mult pentru gandurile bune! 🙂