Jocurile de rol rămân aceleaşi, dar păpuşile de ieri şi de astăzi sunt diferite (P)

Când eram cam de vârsta Antoniei, am primit 2 păpuşi mari, una brunetă şi celalaltă şatenă, una îmbrăcată într-o rochiţă cu alb şi albastru deschis, ca cerul senin, iar cealaltă într-un costum auriu, cu pantalon. Îmi aduc aminte de ele ca şi cum le-aş fi primit ieri. Era ziua mea de naştere. Am fost atât de încântată încât îmi doream să le ascund undeva, să nu se joace nimeni cu ele. Ei bine, nefiind singurul copil din casă în ziua în care le-am primit (era ziua mea de naştere), una a rămas fără un ochi. Doamne, ce-am mai suferit! Şi ce-am mai plâns! Nu apucasem să mă bucur de ea întreagă că cineva a şi desfigurat-o. Din acea zi, locul lor a fost pe dulap, să mă asigur că nimeni nu va mai avea acces la ele. Nu am făcut-o din egoism, ci din dorinţa de a le păstra întregi.

Nu ştiu dacă am simţit lipsa unui frate sau a unei  surori când eram mică, dar ele mi-au fost pe rând prietene, surori mai mici, paciente pe când mă jucam de-a doctorul  (îmi plăcea să le dau injecţii), eleve când mă jucam de şcoala, ş.a.m.d. Cred că au fost în top 3 cadouri pe care le-am primit când eram copil. Date fiind vremurile, vă daţi seama că nu aveau nimic ieşit din comun, nu aveau funcţii, accesorii şi nici materiale de super calitate, însă, pentru mine, erau cele mai frumoase, cele mai dichisite şi mereu dornice de joacă.

Până de curând, Antonia nu a fost atrasă de păpuşi. Adică, a avut un bebe, primit de la naşi, pe care l-am purtat absolut peste tot cu noi, cu care povestea, dormea, dansa, mânca, etc. Făceau de toate împreună. Se identifica cu el. Timp de multă vreme, a fost singura păpușă care a interesat-o. Apoi, a primit un alt bebe, mai complex. Dar era bebe şi ea devenise fetiţă mare. Ei bine, a venit momentul pentru o păpuşă care să îi semene şi cu care să poată dezvolta altfel de jocuri de rol, potrivite etapei de dezvoltare.  Mai întâi, am să vă povestesc despre păpuşa pe care o va primi de Crăciun şi apoi despre plusul de valoare pe care eu consider că îl aduce în viaţa copiilor.

→ Este o păpuşă de la Zapf Creation, de 43cm, mare, cam aşa cum erau păpuşile mele. Domnişoară, nu bebeluş. 🙂 Este blondă cu ochi albaştri şi cu gene negre şi lungi, cum este şi domnişoara mea.

→ Se remarcă prin calitatea materialelor (cam ce nu aveau cele două păpuşi ale mele). Este făcută dintr-un material moale, îşi poate îndoi genunchii, mâinile îi sunt flexibile şi poate sta în picioare.

→ Are părul mătăsos, îi poate fi pieptănat şi aranjat în funcţie de dorinţa copilul. Antonia are întotdeauna cerinţe foarte clare atunci când trebuie să o piaptăn şi să îi prind părul. Acum ar avea pe cine să coafeze la rândul ei. Mai mult decât atât, păpușa bea apă şi, în caz de supărare, îi curg lacrimi adevărate.

→ Vine cu o serie de accesorii care ştiu că îi vor fi dragi Antoniei: papucei roz, perie de păr, 3 agrafe şi alte 2 accesorii pentru păr şi o brăţară cu şnur roz şi inimioară. De fapt, sunt 2 brăţări identice ca model, de dimensiuni diferite, cea mare fiind pentru posesoarea păpuşii.

Am lămurit treaba cu păpuşa, aşa că trec la celaltă parte, cea care ţine de dezvoltarea copilului. Ştiţi, jocurile de rol sunt ca nişte antrenamente pentru lumea reală. Toate acele jocuri în care copilul îşi duce păpuşa la medic, o consultă, o duce la grădiniţă, îi dă să mănânce, îi citeşte, o spală, etc., au multe beneficii pentru dezvoltarea copilului. De fapt, el proiectează imaginea unei persoane adevărate şi îşi foloseşte imaginaţia pentru a da naştere unor situaţii şi scenarii din viaţa reală. De asemenea, sunt o modalitate de a exprima curiozităţi şi emoţii, de a deprinde reguli sociale, de a dezvolta abilităţi de comunicare şi de a antrena empatia. Adesea, în jocurile noastre de rol, eu sunt vocea unuia dintre personaje. Nu ştiu dacă le-aţi experimentat până acum, dar jocurile de rol sunt o modalitate extrem de bună de a vă „descoase” copilul, de a-i înţelege neliniştile ori modul în care se raportează la o anumită situaţie.  Presimt că următorul joc de rol va fi cu o mamă şi două surori. Pot să prevăd şi frânturi din el: „Mami, surioara poate să stea la mine în cameră şi să doarmă aici. Eu rămân cu mami şi cu tati, la ei în dormitor”. 🙂

Dacă sunteţi în pană de idei în privinţa cadourilor de Crăciun, poate v-am scos din impas cu detaliile despre păpuşa Baby Born Sister.

Care sunt cadourile/jucăriile care v-au fost cele mai dragi pe vremea când eraţi copii?

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.