Recunoștința este despre a aprecia și a mulțumi pentru ceea ce avem, pentru ceea ce primim, pentru lucrurile minunate care ni se întâmplă și pentru oamenii frumoși pe care îi avem în jurul nostru. Recunoștința pare a fi o practică simplă, însă, în special pentru copii, nu este un concept tocmai ușor de înțeles și de aplicat. Recunoștința este ceva ce se învață în timp. În mod practic, cum ne învățăm copiii ce este recunoștința? Ca în multe alte situații, consider că, înainte de toate, recunoștința le-o predăm prin puterea exemplului.
Cu ce ne ajută recunoștința? De ce să ne învățăm copiii să fie recunoscători? Psihologii și studiile recente ne arată că recunoștința este în strânsă legătură cu starea de fericire. Se consideră că atunci creștem copiii în spiritul recunoștinței, aceștia vor tinde să fie mai optimiști, empatici, să aibă relații sănătoase cu cei din jur, să fie mai încrezători în viitor și dornici să se implice în comunitate.
Câteva activități prin care le putem cultiva copiilor recunoștința în fiecare zi
„Te rog” și „Mulțumesc”
Să folosim aceste cuvinte magice (noi așa le-am numit) atât în relația cu copilul, cât și cu cei din jur. Dacă noi le vom folosi în mod curent și firesc, și le vor însuși și copiii (da, e nevoie de răbdare).
O practică a recunoștinței în familie
Putem face ca recunoștința să fie o parte din cultura familiei noastre, să avem anumite rutine și ritualuri prin care să ne exprimăm recunoștința. Câteva idei practice:
- Rutina de seară – când ne punem în pat, ne întrebăm copiii cum le-a fost ziua, pentru ce sunt recunoscători astăzi. De asemenea, să le împărtășim motivele noastre de recunoștință. Aceste întrebări simple îi vor ajuta pe copii să facă o retrospectivă a zilei și să găsească aspectele ei pozitive.
- Borcanul cu recunoștință – în ultimii ani, în preajma Crăciunului, am creat un borcan al recunoștinței în care fiecare dintre noi am pus bilețele cu motivele pentru care suntem recunoscători. Le-am citit pe toate în dimineața zilei de Crăciun. Este un exercițiu pe care îl putem face oricând, nu doar de sărbători.
Fără recompense
Atunci când copiii se așteaptă să fie recompensați pentru ceea ce fac (treburi casnice, note, comportament), vor face lucrurile doar pentru premiu și nu vor învăța despre bucuria și satisfacția de a dărui, de a se implica ori de a face alegeri potrivite. Copiii învață ce înseamnă recunoștința atunci când nu sunt recompensați pentru îndeplinirea unor sarcini care este firesc să le facă pentru ei, care fac parte din atribuțiile lor.
Să ne învățăm copiii să recunoască faptele bune
Să ne încurajăm copiii să ne povestească despre faptele bune pe care le fac sau pe care le văd la alții, să-i învățăm să recunoască faptele bune din jurul lor.
Partea plină a paharului
Aveți obiceiul să vedeți jumătatea plină a paharului sau jumătatea goală? Să spunem că sunteți blocați în trafic, în drum spre casă, cu copilul în mașină. Ce ar fi dacă în loc să vă enervați pentru o situație pe care oricum nu o puteți controla (da, știu, e nevoie de exercițiu), ați alege să vedeți partea plină a paharului și să îi spuneți copilului că nu e chiar atât de rău că sunteți blocați în trafic pentru că asta vă permite să petreceți mai mult timp împreună, să povestiți despre x subiect.
Le suntem modele copiilor și în această privință. Modul în care noi ne raportăm la lucrurile din jurul nostru este felul în care copiii noștri vor tinde să le vadă, modul în care își vor construi reziliența și recunoștința.
Dați curs unei provocări – ziua fără nemulțumiri
Am găsit această provocare pe internet și mi-a plăcut mult ideea. Ce ar fi dacă am face câte o zi în care nimeni din familie nu se plânge de nimic, o zi fără nemulțumiri? Și dacă totuși avem nemulțumiri de exprimat, să încercăm să le reformulăm. De exemplu, în loc de „Urăsc traficul ăsta nebun!” sau „M-am săturat de stat în trafic!” am spune „Mi-ar plăcea să am mai mult timp acasă decât să-l petrec în trafic.” sau „Aș fi preferat să nu stau prea mult în trafic, dar partea bună este că în acest timp am putut să …”. Ziua fără nemulțumiri o putem combina cu atitudinea de mai sus în care încercăm să vedem partea plină a paharului.
Să-i lăsăm pe copii să se descurce singuri
Uneori, cel mai bun mod în care ne putem ajuta copiii este să nu îi ajutăm, să nu intervenim. Poate sună ciudat, dar vă explic la ce mă refer. Să-i lăsăm pe copii să facă lucruri pentru ei: să-și pună hainele murdare în coșul de rufe, să-și curețe farfuriile ori pantofii, să-și adune lucrurile, etc. Atunci când copiii fac unele lucruri singuri realizează efortul de care este nevoie pentru ca o anumită sarcină să fie îndeplinită și vor învăța să fie mai recunoscători pentru lucrurile pe care le primesc ori pe care ceilalți le fac pentru ei.
Exprimarea aprecierii și bucuria de a dărui
Să ne învățăm copiii să își exprime aprecierea față de ceilalți. Să le spunem oamenilor din jurul nostru pentru ce îi apreciem. Îi putem învăța să facă acest lucru verbal, față în față sau prin intermediul unei scrisori, de exemplu.
Tot în semn de apreciere ne putem învăța copiii să dăruiască. Nu vă gândiți la cadouri scumpe, ci mai degrabă îi putem încuraja să facă un cadou handmade ori să-l realizăm împreună cu ei sau să dăruiască din timpul lor pentru a-i ajuta pe ceilalți.
Ajutați, împreună, un copil nevoiaș
De când este mică, am încercat să-i explic Antoniei, pe înțelesul ei, că nu suntem toți la fel, că nu toți oamenii trăiesc la fel și unii dintre ei au nevoie de ajutorul nostru, că avem puterea de a contribui la fericirea lor. De-a lungul timpului, am donat din lucrurile noastre ori am pregătit pachete pentru copii. Am încercat să mă axez pe fetițe cam de aceeași vârstă cu a Antoniei pentru că știam că îi va fi mult mai ușor să se identifice cu copilul respectiv, să rezoneze. Am încercat să discutăm despre ce are (ar putea avea) ea în comun cu fetița respectivă, dar și despre diferențele dintre ele.
De fiecare dată după ce își dădea din lucruri sau cumpăram împreună cadouri pentru copii nevoiași, o întrebam cum se simte că a făcut acest lucru. Ultima dată mi-a spus că se simte bucuroasă că face un copil fericit, pentru că ea nu poate înțelege cum de ea are atâtea lucruri și alții nu au nimic.
Recunoștința pentru cadourile (nepotrivite) pe care le primesc copiii
În general, atunci când copiii primesc cadouri, ne dorim ca ei să fie recunoscători. Însă, uneori se întâmplă ca darul respectiv să nu fie pe placul copilului și, sinceri cum sunt, copiii spun ceea ce gândesc … Și nouă ne vine să intrăm în pământ de rușine și ne grăbim să salvăm situația cu câte un „Nu fi nerecunoscător!” ori „E minunat ce ai primit! Cum să nu îți placă?!”.
De multe ori, nu înțelegem despre ce sentiment este vorba – dezamărgirea. Da, atunci când copiii au anumite așteptări (își fixează anumite dorințe ori îi scriu Moșului clar ceea ce vor) este firesc să fie dezamăgiți când nu primesc ceea ce își doresc. Dezamăgirea pe care o simt, pe care nu știu încă să o gestioneze, stă în calea recunoștinței pe care noi ne dorim să o manifeste.
Ce putem face noi, părinții?
Putem fi eficienți. Dacă le spunem copiilor că sunt nerecunoscători, asta nu îi va ajuta să își gestioneze dezamăgirea ori să li se aprindă flacăra recunoștinței. În schimb, putem face altceva. Putem să-i pregătim pentru eventualele dezamăgiri, spunându-le: „Cum te-ai simți dacă ai primi ceva (putem menționa ocazia) ce nu ți-ar plăcea neapărat sau ceva ce ai deja? Bănuiesc că ai fi dezamăgit, nu? Te înțeleg. Și cum crezi că ai reacționa? Mă gândesc că poți să-mi spui mie sau să-ți spui în sinea ta că nu este ceea ce ți-ai dorit. În același timp, eu cred că este foarte frumos gestul de a dărui, că cineva s-a gândit la tine chiar dacă nu ți-a oferit ceea ce îți doreai. Cred că ar fi mai simplu dacă ai mulțumi pentru ceea ce ai primit și apoi povestim împreună, noi doi, despre asta. Cum ți se pare ideea mea?”
Cum spunea Charles Dickens, întotdeauna există ceva pentru care să fim recunoscători.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.