Cât de mult contează diferenţa de vârstă într-un cuplu?

Pe mine şi soţul meu ne despart 8 ani şi 4 luni. E o diferenţă de vârstă care nu se simte, cel puţin nu în cazul nostru. Am prietene care au avut relaţii cu bărbaţi de aceeaşi vârstă sau cu unii de care le despărţeau mai bine de 20 de ani. Dacă mă întrebaţi pe mine, n-aş şti să vă spun care e diferenţa de vârstă ideală între o femeie şi un bărbat. Cred că în fiecare cuplu trebuie să existe iubire, comunicare, respect şi armonie, iar acestea nu sunt definite de diferenţa de vârstă, ci de felul de-a fi al omului. Nu ştiu cum arată din interior o relaţie în care femeia şi bărbatul sunt despărţiţi de câteva generaţii, însă am fost curioasă să ştiu cum fac oamenii ăştia să reziste presiunii societăţii, gândurilor legate de viitor, intereselor diferite şi lucrurilor cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi. Toate întrebările mele curioase i le-am adresat Andreei, mămica unei minuni de 2 ani şi soţia unui bărbat cu 28 de ani mai în vârstă decât ea.

Trăim într-o societate în care oamenii judecă cuplurile pe care-i despart câţiva ani buni. Ce înseamnă să te îndrăgosteşti de cineva mai în vârstă în societate actuală? Cât te influenţează societatea? Cât de greu este să faci faţă privirilor dezaprobatoare, etichetelor şi „gurii lumii”? 

Cuplurile ca noi, cu o diferență foarte mare de vârstă, nu sunt doar criticate. Sunt şi catalogate şi încadrate într-o categorie de oameni din care cu siguranță nu fac parte. Să te îndrăgostești de cineva mai în vârstă înseamnă să te simţi protejată, în siguranță, respectată şi apreciată la adevarata valoare. Lângă cineva mai în vârstă, cu o experiență mai vastă, simţi viața altfel şi ai de la cine învăța în fiecare zi ceva nou. Societatea nu ne influenţează. În viață avem de ales: să trăim aşa cum spune societatea că trebuie să o facem sau să trăim după bunul plac. Pe noi ne desparte o viață de om (între noi sunt 28 de ani diferenţă). Dacă la început de relație ne simţeam stânjeniți şi coatele care se dădeau şi degetele care ne arătau ne făceau să ne simțim ca şi cum am comite o crimă, acum ne amuzăm pe seama trecătorilor. Atunci când ieşim la restaurant, soțul îi invită  foarte politicos pe cei care se întorc spre noi să poftească la noi la masă.

Psihologii spun că o relaţie în care între parteneri există o diferenţă considerabilă de vârstă implică riscuri. Acestea se datorează diferenţelor de maturizare afectivă. Care este situaţia voastră? Cât de diferite sunt interesele voastre şi cât de greu cântăresc în viaţa de zi cu zi?

 

Avem interese comune. Mai greu însă cu hobby-urile. Soțul participă la raliuri atunci când este sezonul (din aprilie până în octombrie) şi o dată la 3 săptămâni este plecat. Nu mergem cu el pentru că este plictisitor şi e prea mare gălăgia. În timpul acesta mergem în România sau invităm pe cineva din România la noi. Ori petrecem un weekend într-un hotel cu ape termale. Am oroare să dorm singură în casă de când am fost „vizitaţi” de hoţi (acum 4 ani).

 

Diferența de vârsta este şii se simte, însă ne adaptăm după cerințele fiecăruia.

 

Voi v-aţi oficilizat relaţia, sunteţi soţ şi sotie şi aţi hotărât să aveţi un copil. Fetiţa voastră are 2 ani. Cum vă implicaţi în creşterea ei? V-aţi distribuit responsabilităţile în vreun fel? Cât de diferite sunt viziunile voastre despre creşterea copilului?

El având un copil (mai mare cu un an decât mine) nu își mai dorea un alt copil. A fost puţin cam greu să îl conving. De fapt, la început de relație nici eu nu îmi doream copii. El știa foarte bine ce înseamnă creșterea şi educarea unui copil. Eu nu știam nimic decât că îmi doream din tot sufletul o fetiţă. Şi astăzi fetiţa noastră are 2 ani.
Se implică foarte mult în creşterea fetiţei noastre. Împreună alegem la ce activități merge (cursuri pentru copii de vârsta ei), împreună mergem la doctor, împreună am ales grădinița la care am renunțat după 2 săptămâni. Tot împreună vrem să o retragem de la a 2-a grădiniță pentru că nu o mai pot lăsa plângând în fiecare dimineaţă. Normal că avem şi discuţii în contradictoriu. Îmi spune des că nu sunt consecventă, că nu sunt dură când trebuie, că o las să facă ce vrea. Până la urmă … fiecare cu stilul lui. Eu nu o pot lăsa să plângă :).

Cum vedeţi viitorul vostru ca familie, ca părinţi şi ca şi cuplu?

Viitorul sună bine   ! Mai stau un an acasă pentru că am picat examenul de admitere la școala de asistente.  Este greu atunci când ai un copil care face cât 10. Dar am trecut peste probleme ce le-am avut. Fetiţa a crescut, s-a mai schimbat şi ea, iar viitorul nostru ca şi părinți nu poate fi decât împreună. Referitor la viitorul nostru ca şi cuplu, prefer să nu mă gândesc prea mult. Iau lucrurile aşa cum vin.

Ce sfaturi le-ai da femeilor care se îndrăgostesc de un bărbat mai în vârstă şi care îşi doresc să devină mame? Poate fi vârsta soţului un impediment în acest sens?

Dacă o femeie se îndrăgostește de cineva mai în vârstă, în primul şi în primul rând, trebuie să îi accepte trecutul şi familia. Să fie dispusă să facă compromisuri. Cu un bărbat de 50 + nu te mai duci la discotecă, în schimb poți petrece o seară romantică într-un restaurant. Dacă şi bărbatul știe cât de cât ce îl așteaptă şi la ce se înhămă, atunci vârsta nu este un impediment. Cu un copil de doi ani şi o soție tânără nu te poți simți bătrân.

Fiecare să își urmeze inima!

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram

Sursa foto (2): Pexels