Photo by Jared Sluyter on Unsplash

 

Suntem mereu în căutare de ce-i mai bun pentru copiii noștri, nu-i așa? Căutăm neîncetat de la nașterea lor și până la vârsta la care nu mai putem decide pentru ei. Căutăm cele mai bune produse, prietenoase cu pielea lor. Încercăm să punem pe masă alimente cât mai sănătoase, să le pregătim mâncărurile cele mai bune. Ei sunt marii noștri critici culinari, nu? Le căutăm hainele cele mai frumoase, blânde cu corpurile lor mici. Le cumpărăm jucării multe și de toate felurile. Îi înscriem la cele mai bune grădinițe și ne dorim să fie elevi în cele mai bune școli. Dar câte dintre toate acestea îi fac cu adevărat fericiți pe micuții noștri beneficiari? Și cât costă de fapt fericirea copiilor noștri?

De aproape 3 de ani, de când sunt mamă, am învățat că fericirea copilului meu nu este întreținută de lucruri scumpe sau multe. Și nici nu mi-am dorit asta. Fericirea ei nu costă atât de mult pe cât cheltui eu. Nici măcar pe jumătate.

 

Ce-i aduce fericire copilului meu?

 

timpul pe care i-l ofer doar ei. Timp doar pentru noi și atât, indiferent că suntem acasă, în parc sau plecaţi în lume. Să fim împreună!

ajutorul pe care i-l cer. Este foarte fericită când mă poate ajuta. Aici intervine iar puterea lui împreună. Treabă avem cu toții, dar să ne implicăm și copiii. Să-i lăsăm să pună masa, să ștergă praful, să amestece în oală, să întindă haine la uscat ori să frământe aluatul. În perioada în care ne-am mutat, a fost cu noi în permanenţă şi îmi spunea „Mami, vin cu voi, pentru că vreau să vă ajut”. Atunci, pe moment, aş fi preferat să nu-şi dorească să vină cu noi, pentru că treaba ar fi mers mai repede. Apoi mi-am dat seama că este important să o implicăm, pentru că asta i-ar fi făcut acomodarea în noua casă mai uşoară şi nu m-am înşelat.

când tatăl ei mă îmbrățișează și mă pupă sau eu pe el. Nu contează cine este inițiatorul. Contează zâmbetul și lumina de pe fața copilului. Iubirea noastră o face pe fetiţa noastră fericită. Cum reacționează copiii voștri la gesturile voastre de tandrețe, ale părinților?

budincile și orezul cu legume. Nu știți câtă veselie este atunci când avem budincă la micul dejun și orez cu legume la cină. Budincile îi plac atât de mult încât zilele trecute, cu ocazia aniversării unui băiețel de la grădiniță, i-a urat simplu: “Îți doresc să mănânci budincă!”. Nu cred că urarea asta ați mai auzit-o. :)) Şi să ştiţi că budincile astea ce le mâncăm noi nu costă prea mulţi bani şi vă ajută şi să petreceţi timp împreună.

tigăile, oalele și caserolele. Adică, ce găseşte prin dulap. Cândva mi le zdrăngănea în urechi de dimineaţa până seara. Apoi a gătit în ele toate supele posibile cu pompom-uri. Când supele nu i-au mai fost pe plac, le-a încercat sistemele de deschidere. Când şi acestea au plictisit-o, a început să şi le ducă la ea în bucătărie, să ne gătească. Cine spune că trebuie să ne îngropăm copiii în jucării? Uneori, jucăriile lor preferate sunt în dulapul din bucătărie.

o ghirlandă luminoasă. Asta chiar nu costă mult, dar garantez că fetiţele vor fi încântate de luminile de poveste seara la culcare. Dacă mai şi construiţi o poveste în jurul lor, succesul este garantat şi copilul fericit.

hainele, poșetele și pantofii. Astea da, costă. Uneori am impresia că Antonia se bucură mai mult de o haină decât de o jucărie. Are şi vreo 3-4 poşete, toate primite, dar toate au făcut-o fericită.

să scuturăm hainele împreună. Se lasă cu multă distracţie atunci când scuturăm lenjeriile de pat, proaspăt spălate, toţi trei.

ciocolata. A descoperit ciocolata! Da, da, aia din magazin. S-a întâmplat fără mine, dar s-a întâmplat. Până atunci, ştia de ciocolată făcută în casă, adică de tot ceea ce putea conţine ciocolată, mai exact pudră de cacao sau de roşcove. Şi ştiu că o fac fericită atunci când îi pregătesc câte ceva ciocolatos, ca bomboanele raw cu cacao şi unt de arahide. Ei îi convine încă ciocolata propusă de mine şi sper să o mulţumească în continuare.

biscuiții şi brioşele. Ştiu că o fac fericită aşa că încerc să îi echilibrez meniul. În timpul săptămânii, la grădiniţă, gustările se compun din fructe, legume sau nuci. Acasă îmi place când exclamă „Wow, mami! Biscuiţi!„. Nu vreau să cad în extreme, însă există un singur tip de biscuiţi pe care îi cumpăr din comerţ. În mare parte, pregătim acasă biscuiţii şi brioşele, împreună, şi le luăm cu noi pe unde mergem. Dublă fericire şi aici!

 

Photo by Senjuti Kundu on Unsplash

îngheţata. Zilele trecute, când a venit de la grădiniţă, mi-a cerut îngheţată. Până atunci, mai mâncase de vreo 2 ori. Prima dată nu i-a plăcut, iar a doua oară s-a lăsat ispitită de îngheţata unui băieţel. Şi acum, serios, cui nu-i place îngheţata? Mi-a spus să mă trezesc dimineaţa şi să-i fac îngheţată. I-am spus că nu am în casă ingredientele necesare, că îngheţata durează până o facem, dar i-am propus să mâncăm una în oraş. Cred în echilibru şi evit extremele, aşa că un glob de îngheţată de fructe, fie el şi cumpărat, cu zahăr, poate face un copil fericit.

dormitul la hotel. La asta nu v-aţi aşteptat, nu? Ei bine, copilul meu iubeşte hotelurile. Este cea mai fericită când îi spun că urmează să dormim la hotel. Cam costisitoare pasiunea asta a ei, ce-i drept.

să gătim împreună. Este cel mai bun ucenic în bucătărie. În fiecare dimineaţă, pregătim micul dejun împreună. Cere un scaun pe care să se urce şi aşteaptă să-şi primească sarcinile. Mai bine mă trezesc cu 10-15 minute mai devreme decât să-i spun că nu avem timp şi să-i iau bucuria asta de la început de zi.

baloanele de săpun.

să dea cu mopul.

să pună cumpărăturile pe bandă la casa de marcat.

să hrănească animalele. 

plimbările cu troleul şi cu tramvaiul.

săritul pe trambulină. 

pictatul.

 

 

Ar fi multe lucruri mărunte care o fac fericită. Ce voiam să vă spun este că fericirea celor mici, în mare parte, vine din lucruri simple, mărunte, că nu au nevoie de munţi de jucării ori de investiţii colosale. Aproape în toate lucrurile astea simple există un numitor comun: timpul pe care noi, părinţii, îl acordăm copiilor noştri. Timpul nostru nu înseamnă doar mers în parc sau activităţi centrate exclusiv pe copil. Timpul nostru se traduce prin toate acele momente în care facem lucruri împreună cu copilul, indiferent că gătim, facem curăţenie, cumpărături sau alte activităţi necesare în casă sau pe lângă ea. Bineînţeles că acest articol, ca multe altele, este subiectiv, bazat pe experienţa noastră. Totuşi, cred că un lucru este general valabil pentru toţi copiii: au nevoie să le acordăm timp.

 

Ce-i aduce bucurie copilului tău?

 

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

 

4 Comments on Cât costă fericirea unui copil?

  1. Miciile bucurii care conteaza de fapt in viata! Mare parte din cele de pe lista se regasesc si la noi, si mai adaugam:
    – iesirile la munte
    – dormitul in cort
    – mersul singuri pe biciclete sau plimbati pe scaunul de copii pe bicicletele noastre
    – hainele primite de la copii mai mari si oferirea hainelor lor mici catre copiii nevoiasi
    – MOTOARELE!! vai de capul meu, ce ma asteapta pe cand vor mai creste putin copiii…
    – cititul impreuna
    – inventarea de jocuri amuzante.
    Bucuria noastra, a parintilor, vine din redescoperirea micilor placeri alaturi de ei!

    • Cât de frumos ai spus-o!

      Îmi propun şi eu să dormim în cort vara aceasta. Cititul se numără şi printre activităţile noastre. Şi da, noi, părinţii, redescoperim micile plăceri ale vieţii alături de copiii noştri.

  2. Așa este ! Și la noi este la fel doar ca ne ajuta mult Și surioara mai mare și se joaca mult cu fratele ! Ciocolata încă nu suntem mai micuți dar restul am observat cât de fericit îl fac ! Are o satisfacție cand îl felicitam aplaudând cu toții , țopăie de bucurie ! Și da bucuria lor nu consta in haine și jucării scumpe ! Stefanel se joaca mult cu un ursuleț care m-a costat foarte puțin ! Succes mămici și sănătate multă la copilași !

    • Sper că nu am fost înţeleasă greşit cu ciocolata. 🙂

      Când există un frate/soră mai mare, distracţia celui mic cred că este permanentă. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *