Prima parte a aventurii noastre în Italia o găsiți aici. În acest articol, vă detaliez explorarea Golfului Poeților, mai exact descoperirea a 3 localități de poveste care au deschidere la marea Ligurică, San Terenzo, Lerici și Tellaro.
De ce se numește Golful Poeților?
Pentru că, de-a lungul secolelor, peisajul spectaculos din această zonă, cu stânci, golfuri, sate pescărești și ape limpezi, a atras numeroși poeți, scriitori și artiști care au locuit aici sau care au găsit inspirație în frumusețea locului.
San Terenzo – Lerici – Tellaro
Așa cum vă spuneam în articolul anterior, pe durata șederii noastre în La Spezia, mașina a rămas în garajul închiriat și noi am explorat zona pe jos, cu busul și cu vaporul. Pentru a ajunge în cele 3 localități din Golful Poeților, am luat autobuzul. Nu am reușit să ne cumpărăm biletele online, așa că le-am luat de la o tutungerie. Judecând după dificultatea achiziționării biletelor online și după cele 12 bilete pe care le-am primit pentru traseul nostru, Italia nu stă chiar atât de bine cum aș fi crezut la capitolul digitalizare.
Biletele de autobuz se pot cumpăra și de la șofer, dar doar în anumite intervale orare și sunt mai scumpe.
Tellaro
Am hotărât ca prima oprire să fie în Tellaro. Am mers cu autobuzul din La Spezia până în Lerici și, de acolo, am luat naveta până în Tellaro. Mașina nu ar fi fost o variantă, pentru că străzile sunt înguste, iar locurile de parcare sunt foarte puține ori accesul cu mașina nu este permis în anumite zone.
Ne-am plimbat pe străduțele sale înguste, am admirat casele colorate și aspectul său medieval. Este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase sate din Italia. Este inclus în rețeaua „I Borghi più belli d’Italia”, care reunește localități istorice remarcabile prin patrimoniul și farmecul lor. A fost mult timp izolat, accesibil doar pe mare și pe poteci abrupte, lucru care i-a permis să-și păstreze aspectul medieval și să nu fie expus turismului excesiv.
Ne-am topit de cald, dar a meritat. Fiecare colț al acestui sat pare desprins dintr-o carte poștală. Pe profilul meu de Instagram, aici, am filmate frânturi din acest loc de poveste.
Câteva detalii suplimentare despre Tellaro:
- Tellaro are acces la mare, dar nu este o destinație cu o plajă clasică, întinsă, cu nisip. Are mici zone stâncoase și platforme de piatră pentru intrarea în apă, plus câteva mici golfulețe. Este mai cunoscut pentru casele colorate, atmosfera de sat pescăresc și apa limpede decât pentru plajă.
- Găzduiește o sărbătoare anuală dedicată caracatiței, care are în spate o legendă care datează din secolul XVII.
Lerici
Din Tellaro am luat naveta înapoi spre Lerici. Prânzul l-am servit la Ristorante da Paolino, acreditat de Asociația Italiană a Celiacilor (AIC). Am găsit restaurantul pe aplicația Find Me GF, dar experiența a fost cu mixed feelings. Porțiile au fost mici, dar mâncarea a fost gustoasă. Antonia a ales paste cu creveți, Horațiu a avut mix de pește la grătar, iar eu caracatiță cu cartofi și pesto. La final a fost deranjant că nu ni s-a adus nota, ci ni s-a spus că ne costă 70€ și că am primit un mic discount din partea casei. Nu știm dacă discountul a fost real sau nu, pentru că nu ne-am calculat suma de plată atunci când am comandat.
După servirea prânzului, ne-am oprit la plajă la Lido di Lerici. Plaja a fost cu nisip fin și apa incredibil de caldă.
Câteva detalii suplimentare despre Lerici:
- Castelul din Lerici este unul dintre simbolurile orașului. A fost construit și extins în Evul Mediu, într-o poziție strategică deasupra golfului. Pentru că era foarte cald, noi am preferat să nu-l vizităm și să profităm de plajă.
- Tellaro aparține din punct de vedere administrativ de Lerici.
San Terenzo
Un alt aspect interesant este că din Lerici se poate ajunge pe jos în San Terenzo, pe promenada de coastă. Cele două localități sunt foarte apropiate. Tot pe aplicația Find Me GF am găsit o gelaterie, MangiAmi, unde am mâncat una dintre cele mai bune înghețate din Italia … și cea mai mare.
San Terenzo are o plajă chiar în centrul localității, ceea ce îl face foarte diferit de multe sate ligurice construite aproape exclusiv pe stânci. După ce am admirat și aici peisajele, am luat autobuzul spre La Spezia.
Ziua am încheiat-o în La Spezia cu o cină la restaurantul Bella Napoli pe care l-am găsit în aplicație, dar ne-a fost recomandat și de gazda noastră, Marco. Pizza fără gluten cu creveți și rucola a fost delicioasă, iar ai mei au fost încântați de ceea ce au comandat: Antonia o focaccia cu prosciutto cotto, iar Horațiu o tagliata. Raportul calitate-preț al mâncării a fost excelent, dar servirea a lăsat de dorit: vinul, sarea și piperul au fost complet uitate.
În ziua următoare, am pornit în explorarea unui loc pe care îl aveam pe bucket list-ul meu de ani de zile. Vă povestesc în articolul următor. Până atunci sunt curioasă dacă ați ajuns în această zonă a Italiei.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.