Astăzi, se împlinesc 8 ani de blog …
… 8 ani de când am pus bazele acestei căsuțe virtuale. Atunci, în 2015, nu știam cine îi va „deschide ușa”. Bănuiam că nu prea multă lume, nu mai mult de o mână de oameni, mama și câteva prietene.
… 8 ani în care mi-am luat în serios rolul de om care emite păreri pe internet și încearcă să aducă un strop de inspirație și câteva informații utile.
… 8 ani în care nu a fost simplu să mă țin de treabă, pentru că nu e ușor să duci un job cu normă întreagă, o casă, să crești un copil și să fii prezent constant în mediul online, în special dacă vrei să aduci conținut relevant. M-am lovit de multe ori de ideea asta de relevanță … am fost eu cu mine ori eu contra mea. M-am biciut cu relevanța peste spinare: „Oare sunt relevantă?”
După 8 ani, știu că sunteți mai mult de o mână de oameni care rezonați cu mine, care găsiți utile informațiile pe care vi le aduc și găsiți inspirație în ceea ce postez … vă mulțumesc că sunteți aici! Fără voi (și o spun cu toată sinceritatea) nu ajungeam aici, pentru că am nevoie de feedback, interacțiune, trib, păreri … Nu e nevoie să fiu aprobată, ci să purtăm dialoguri cu sens. Le-am avut cu mai mult de o mână de oameni aici și sunt recunoscătoare pentru asta.
Sunt recunoscătoare pentru fiecare colaborare și pentru susținerea voastră. Nu v-ați temut că m-oi îmbogăți dacă un brand își dorește să lucreze cu mine. 🙂 Nu, nu m-am îmbogățit, dar sunt recunoscătoare că blogul acela deschis în 2015, cu emoție și nesiguranță, în speranța să-mi aducă mai mult dinamism și diversitate în viața mea de proaspătă mamă a ajuns în punctul în care să-mi plătească din facturi. Nu trăiesc și nu știu dacă voi putea vreodată trăi din blog … mi-aș dori, dar nu văd ca acest lucru să fie posibil în viitor. Totuși, este munca pe care o fac cu plăcere … Ah, ce mi-aș dori să pot investi mai mult timp în blog și în activitatea mea din mediul online! Am multe idei care mi-ar plăcea să vadă lumina zilei, dar sunt contracronometru și nu reușesc să fac tot ce mi-aș dori.
… 8 ani în care am crescut, am evoluat, mi-a crescut copila, subiectele abordate s-au diversificat și blogul împreună cu noi. De la noidoisibebe.ro am trecut la flaviahiriscau.ro, pentru că primele „haine” mi-au rămas mici și era momentul să trec la o „măsură” mai potrivită.
… 8 ani în care mi-am dorit să transmit fix ceea ce sunt, principiile și valorile pe care le am. Nu am o viață în online și alta în offline. Diferă doar măsura … cât las să se vadă din omul care sunt.
… 8 ani în care am împărtășit despre mine, despre noi, dar cu limită (așa cum consider că este firesc). Îmi aduc aminte de înțelegerea făcută cu soțul meu la începutul bloggeritului. Am stabilit atunci să nu o expun pe Antonia, în special fizic, nici pe el prea des. Întâmplări v-am povestit, însă ele reprezintă o parte mică din existența noastră. Sunt 8 ani în care mi-am dorit să fac lucrurile cu măsură și bun simț. Sper că dincolo de ecran, de-a lungul anilor, s-a simțit ceea ce mi-am dorit să transmit.
Nu știu câți ani vor urma după aceștia 8, dar poate voi ajunge să fiu o bunică cu blog. 🙂
Încă o dată, profit de ocazie să vă mulțumesc pentru prezență, interacțiune și susținere. Sper să-mi fiți alături și în anii care vor urma. Poate vom fi bunici cu rețele de socializare, cu idei multe și faine de împărtășit … 🙂
Ne „auzim” pe blog/Facebook/Instagram!
La cat mai multi ani si cititori, cu multa inspiratie
Scrii foarte fain si o particica din tine e aici, se simte 😊
Te imbratisez, continua sa faci ce-ti place si restul se vor dezvolta firesc 🤗
Îți mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase și pentru încurajări. Mi-au mers drept la inimă! Te îmbrățișez!
Flavia, eu te-am descoperit initial pe cand baiatul meu de 7 ani acum era bebe, pe primul tau site. A fost o perioada cam grea cu el bebe si prin urmare am pierdut si situl tau. Te-am redescoperit anul asta in vara si m-am bucurat foarte mult. Gasesc inspiratie pe mai multe subiecte si te citesc cu mare drag. Nu mai sunt pe nici un site de social media de cativa ani buni, dar intru aici pentru ca imi place sa citesc ce scrii si sper ca vei continua cu blogul ca nu vreau sa te pierd iarasi 🙂
Aș strânge comentariile astea dragi sufletului meu și le-aș pune undeva, să le am la îndemână pentru toate momentele alea mai grele … Îți mulțumesc tare mult că mi-ai scris! Mă bucur că ai revenit și că îți place ceea ce găsești aici! Te îmbrățișez.