Știți momentele alea când tot ce îți dorești e să vină seara, să culci copilul și să ai 2-3 ore în tihnă cu soțul, cu televizorul, cu o carte ori cu tastele calculatorului? Nu contează cu cine, dar contează CUM … în liniște. Știți, da? Bun. Vine seara, ceasul bate fix 20:30. Te pui în pat să adormi copilul din dotare. Înainte de asta te rogi să adoarmă repede. Semnalul n-a fost tocmai bun, rugăciunea n-a ajuns la timp unde trebuia să ajungă și, implicit, copilului îi ia ceva vreme să se lase ademenit complet de lumea viselor. Îți mai rămân aproximativ 2 ore și jumătate din timpul pe care îți propuneai să ți-l dedici ție. Nu-i bai! Bun e și ăla așa scurtat cum îi! Copilul adoarme, dar nu-l pupi când e pe tărâmul viselor de frică să nu-i strici somnul și apoi el ție feng shui-ul. Mai spui o rugăciune cu „Doamne ajută să doarmă liniștit, fără treziri ori alte agitații”. La rugăciune adaugi și un P.S nescris „Doamne ajută ca rugăciunea să ajungă la tine în timp util”.
Ieși din cameră cu viteza melcului turbat și faci un dans tribal de bucurie că n-a scârțâit ușa și îți ciulești urechile după vreun foșnet de așternut. E liniște deplină! Pornești baby monitor-ul în caz că auzul dă greș. Nu se aprinde nici o lumină, semn că pruncul doarme dus. Respirația adâncă pe care tehnologia te lasă să o auzi e ca ultima piatră de temelie pe care o pui la construirea unei seri în liniște, fără drumuri între sufragerie și dormitor.
Mergi în bucătărie să deschizi geamul că parcă miroase a mic dejun preparat cu o seară înainte și preferi aerul proaspăt. Fix când apeși pe mânerul geamului se dezlănțuie și bairamul hardcore de la barul de vis-a-vis. Și aici se rupe vraja și mă lovește realitatea. Stai că nu-i povestea ta. Este a mea și, de fapt, e realitate, nu poveste.
La câțiva pași de centrul acestei capitale multiculturale, se sparg paharele pe ritmuri de manele, se fredonează urlând versuri despre săraci și bogați, iar mie luminile de la baby monitor îmi cresc în intensitate de câte ori câte o „duamnă” chiuie până atinge decibeli care-mi depășesc puterea de înțelegere. Și, după 3 ore, tot nu o doare gâtul! Iar aș zice o rugăciune, dar nu cred că cine mi-o aude mi-o și acceptă. Nu-i pun gând rău duduii, dar nici n-o vreau de prietenă.
Copilul nu s-a trezit, semn că a doua rugăciune a ajuns la destinație, dar a făcut nșpe mii de ture prin pat și mie mi-a stat sufletul la fiecare tură. Unde-i liniștea aia atât de mult dorită?! Pentru că nu-i nici liniște și nici bun simț, mi-aș dori ca barurile de cartier să se închidă maxim la ora 22:00 ori să se închidă cu totul. Noroc că-i numai 00:33! Și încă nu-i gata paranghelia.
Cu alte nații am experimentat cheful de după chef: cheful de certat în mijlocul străzii, fix sub geamul nostru; cheful de bătut aprig în toate coșurile de gunoi, fără excepție; cheful de a crea tandemul perfect între sunetul sticlelor sparte și al țipetelor (a se înțelege răgete și mugete) asemănătoare cu sunetele scoase de animalele sălbatice speriate de pereții cuștii.
Dragi conaționali, știu că vă place cheful de chef cu prietenii, să spargeți paharul pentru a vă îneca amarul, să scoateți banii fără număr și să beți fără măsură, dar dacă aveți corzi vocale și timpane atât de rezistente, vă rog să vi le supuneți la teste în pădure (în Luxembourg chiar vă pot recomanda un bar fain amplasat într-o pădure), pe deal ori în câmp deschis, nu într-un bar de cartier încercuit de blocuri de locuințe. Nu vreau să vă opriți din petrecut, Doamne fereşte, pentru că o mamă este obosită și vrea să doarmă, pentru că aceeași mamă își dorește ca fetița ei să doarmă neîntoarsă, pentru că un domn se trezește la 6:00 să meargă la muncă ori pentru că o vârstnică este bolnavă și are nevoie de odihnă. Vreau doar să vă adaptați petrecerea conform locului dacă vă permite bunul simț din dotare. Și dacă nu vă iese partea cu adaptarea, propun, din nou, adaptarea programului nocturn de funcționare ale barurilor de cartier: de la puțin spre deloc.
În noaptea asta, dacă apuc să visez, o să am numai vise cu Adriani, Jeani şi Fernanzi din 4 colţuri ale ţării, copii minune şi alţi băieţi de „valuare” … pe fundal de „Uiuuiuiiiiii”.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram
Sursă foto: Pixabay