Recomandă o carte (#2): „Vânătorii de zmeie” – o poveste despre prietenie şi trădare

Titlu: Vânătorii de zmeie (The Kite Runner)

Autor: Khaled Hosseini

Anul apariţiei: 2003

Alte publicaţii ale aceluiaşi autor: Splendida cetate a celor o mie de sori, Şi munţii au ecou.

„Vânătorii de zmeie” este o carte pe care am primit-o de Crăciun. V-am spus că parcă am o obligaţie să citesc ceea ce primesc. Este modul meu de a-mi arată recunoştinţa, respectul pentru persoana care îmi dăruieşte cartea. Cu sinceritate vă spun că nu mi-a părut rău că am primit-o ori că n-am dormit de dragul să o termin cât de repede, ba dimpotrivă. Cu siguranţă este una dintre cărţile mele preferate.

Povestea începe în Afganistanul de altădată cu doi copii care provin din medii diferite, însă sunt legaţi de o prietenie care nu putea fi rostită în gura mare, cel puţin nu de unul dintre cei doi protagonişti. Amir este fiul unui om înstărit din casta superioară paştună, iar Hassan este servitorul lui, un hazar cu rădăcini într-o zonă muntoasă izolată a Afganistanului. Hazarii sunt consideraţi afgani corciţi, cu trăsături asiatice care nu îi reprezintă pe afganii puri, aceştia considerându-i inferiori şi nedemni de credinţa musulmană. Majoritatea hazarilor sunt şiiţi într-o ţară musulmană sunnită. În acest context, în ochii lumii Amir nu îl putea considera pe Hassan prieten şi nici nu îi putea acorda atenţie pe măsură. Cu toate acestea, Hassan şi tatăl lui locuiau în curtea lui Amir şi a tatălui său şi erau trataţi ca parte din familie.

Amir căuta în permanenţă atenţia şi aprecierea tatălui său şi se plasa oarecum în competiţie cu Hassan, care era tratat pe picior de egalitate cu propriul fiu. Amir credea că tatăl lui îl învinovăţeşte pentru moartea mamei sale (aceasta a murit dându-i lui naştere) şi simţea că nu este iubit, demn de Baba al lui. Din acest motiv, fiecare acţiune a lui era menită să îi atragă tatălui atenţia, însă simţea că eşuează de fiecare dată. A ajuns să se simtă laş în faţa tatălui său, laş atunci când a stat ascuns urmărind suferinţa prietenului lui care era supus chinurilor violului. Laş şi neputincios s-a simţit pe tot parcursul vieţii pentru că nu a intervenit, pentru că a tăcut, pentru că l-a alungat pe Hassan pentru a-şi vindeca suferinţa. A trăit cu remuşcări şi după părăsirea Afganistanului până în momentul în care viaţa i-a dat şansa să-şi răscumpere greşelile, să devină un om mai bun.

În 2001 Amir se întoarce în Afganistan şi descoperă un loc complet schimbat, sfâşiat de lipsuri, teroare şi distrugere. Îi descrie pe talibanii nemiloşi care patrulează pe străzi cu bice în mână pentru a se asigura că Shari’a este respectată. Femeile sunt supuse unor reguli stricte, accesul la educaţie şi la piaţa muncii le este inexistent, iar copiii suprapopulează orfelinatele datorită sărăciei.

Autorul descrie foarte dur străzile Afganistanului de acum comparate cu cele de altădată. Mirosul kebabului proaspăt de miel a luat locul mirosului de motorină, spaţiile verzi au devenit inexistente, cerşetorii sunt la tot pasul şi provin din mediile cele mai onorabile, iar spânzurătorile fac parte din peisaj. Hosseini critică ipocrizia şi lipsa de moralitate a talibanilor: au interzis muzica şi dansurile, dar luau băieţii din orfelinate pentru a-i transforma în dansatori cu gene rimelate şi clopoţei la picioare; condamnau cu moartea adulterul, dar îi transformau pe copii în obiecte sexuale.

Pe această scenă a Afganistanului apocaliptic, Amir îşi împlineşte ultima datorie faţă de prietenul său, care s-a sacrificat pentru el.

V-aş povesti scene din carte şi aş putea încerca să vă descriu sentimentele celor doi protagonişti, însă nu aş reuşi să redau fidel trăirile pe care autorul le transmite. Merită să citiţi cartea din două motive. Primul este povestea în sine, prietenia dintre cei doi copii, sentimentele care îi deşiră pe amândoi la vârste diferite. Apoi, pentru că mă pasionează lumea arabă, mi-a plăcut obiectivitatea şi implicarea cu care autorul a portretizat societatea afgană şi Afganistanul în general. Mulţi dintre noi îl cunoaştem strict prin intermediul surselor de media. Cartea vă dezvăluie şi alte faţete ale acestuia.

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.