Titlu: „Rămâi așa cum ești, dar mergi înainte” („Hold On, But Don’t Hold Still”)

Autor: Kristina Kuzmic


Luna decembrie este una aglomerată pentru noi toți. Ei bine, nu știu ce s-a întâmplat, care planete s-au aliniat, dar am avut un spor neașteptat la citit. Luna aceasta am devorat cartea Kristinei Kuzmic și mai am câteva pagini dintr-o altă carte, începută după ce am terminat-o pe aceasta. Dar să luăm lucrurile pe rând.

Probabil că știți deja cine este Kristina Kuzmic. Dacă nu, vă spun eu, pe scurt. Kristina Kuzmic își are originile în Croația, unde a trăit o bună bucată din viață. În prezent, la 40 de ani, locuiește în California împreună cu soțul ei și cu cei 3 copii. A devenit cunoscută pe internet după ce clipurile ei legate de părințeală s-au viralizat și au ajuns să adune milioane de vizualizări. Și dacă tindeți cumva să vă dați ochii peste cap și să vă spuneți că e vorba de încă un influencer (nu pricep de ce cuvântul ăsta trebuie să aibă o conotație negativă), eu vin să vă spun că este un influencer tare fain, un om de la care avem cu toții ceva de învățat, o femeie cu mesaje de luat și de aplicat acasă, în viața noastră personală.

Viața Kristinei nu a fost dintotdeauna așa cum se vede astăzi în online. Aici țin neapărat să fac o paranteză și să adaug că nimeni nu are viața perfectă, indiferent de ce se vede în online. Nu degeaba Kristina Kuzmic a fost botezată „mama adevărului”. Exact asta face. Spune lucrurilor pe nume.  Poate într-un mod exagerat pentru unii, ridicol pentru alții, dar cu siguranță nimeni nu-i poate reproșa că nu ar fi creativă și autentică. Mai mult, știe ce înseamnă războiul pentru că l-a trăit pe propria piele în Croația. Știe ce înseamnă divorțul, statutul de mamă singură cu 2 copii, depresia, sărăcia, grija zilei de mâine. Cu toate greutățile vieții a ales să nu îngenuncheze în fața lor. A ales să ajute din puținul ei, să-și dea șansa unui nou început, să creadă în ea și să lupte pentru ceea ce își dorește.

„Rămâi așa cum ești, dar mergi înainte” face parte din colecția coordonată de Ioana Chicet-Macoveiciuc, un alt om fain din online, este despre viața Kristinei, cu bune și cu rele, despre mama imperfectă, despre greșeli și repararea lor, despre conectare, voie bună și principii de viață. Pe scurt, cartea aceasta este despre ea, dar și despre parenting real, cu exemple și cu asumare din partea autoarei, despre ce a făcut și ce nu a făcut, despre ce a făcut prost și despre ce ar fi putut face mai bine. Nu este o listă lungă de prelegeri, ci de experiențe de viață. Nu este o carte cu lecții date de autoare cititorilor ei, ci este scrisă cu umorul ei caracteristic care se împletește cu tonul serios, necesar pe alocuri. Cartea asta îți dă un boost de încredere în zilele în care te simți o bad mom, pune un pansament peste o rană deschisă, îți aduce aminte că părințeală nu-i simplă, dar merită toate eforturile din lume, te încurajează să te vezi mai bun, să fii mai blând cu tine.

Cum vă ziceam, cartea am devorat-o. Am citit-o într-un timp scurt. Mi-a plăcut să o descopăr pe Kristina Kuzmic altfel decât o știam din online și am rezonat cu multe dintre principiile ei. Vă las, mai jos, câteva pasaje din carte:

„Este ușor ca pe noi, adulții, odată ce ne-am hotărât să devenim părinți, să ne ia valul și să permitem ca entuziasmul și autoritatea care decurg din rolul de părinte să ne umple de idei despre cine vrem să fie copiii noștri: despre personalitățile pe care le vor avea, pasiunile pe care și le vor cultiva, hobby-urile pe care și le vor alege. Dar uităm să ne acordăm suficient timp să ne cunoaștem cu adevărat copiii. Datoria mea nu este să hotărăsc cine sunt copiii mei. Datoria mea este să ajung să-i cunosc, să ajung să-i cunosc cu adevărat și apoi să fiu susținătoarea lor și să-i ajut să-și pună cât mai mult în valoare punctele forte, chiar și pe cele care poate mie mi se par uneori enervante. (Și, crede-mă, te vor enerva unele aspecte din personalitatea copiilor tăi. Absolut normal! Și unele aspecte din personalitatea ta îi vor enerva pe ei.)”


”Adevărul este că ne judecăm aspru pentru că nu suportăm să nu ne ridicăm la nivelul propriilor noastre așteptări. Nu suferim faptul că ne luptăm cu rolul de părinte într-un fel pe care nu-l anticipam înainte de a avea copii. Exact acesta este motivul pentru care avem sentimentul acela nejustificat de vinovăție, nu-i așa? Ne simțim vinovate pentru că simțim că nu ne descurcăm. Simțim că nu ne descurcăm pentru că nu ne ridicăm la nivelul propriilor noastre așteptări. Dar singurul motiv pentru care nu ne ridicăm la acel nivel este faptul că așteptările noastre au fost complet absurde, semiabuzive și nerealiste de la bun început! Pune un pic problema așa: copilului tău i s-ar frânge inima dacă ar auzi pe vineva vorbindu-i mămicii lui așa cum îți vorbești tu.”


”Să fii părinte e o nebunie. Chiar și fără povara financiară sau depresie, să fii părinte e un circ. Înseamnă toate emoțiile extreme posibile îndesate într-o sticlă, agitate ca un cocktail tare și apoi băute până la ultima picătură de celulele noastre cerebrale. Rolul de părinte ne aduce fericire și tristețe, ne împlinește și ne stoarce de energie. Ne face să ne simțim ca niște supereroi preț de o clipă și ca niște oameni de nimic o clipă mai târziu. Să fii părinte e complicat. Foarte, foarte complicat.”


Găsiți pe blogul Ioanei un pasaj al Kristinei Kuzmic despre mamele care critică alte mame. Mi-ar plăcea să ajungă la cine trebuie în speranța ca și efectul să fie pe măsură.

Dacă sunteți în căutarea unei cărți pe care să o citiți în această perioadă, tocmai ați primit o recomandare din partea mea. 🙂 Sper să vă placă. Vă aștept să reveniți, să-mi spuneți cum vi s-a părut.

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *