De când cu coronavirusul, lumea toată a încetinit, nu un om, un oraș sau doar o țară. Fără îndoială, situația mondială actuală este încadrată la categoria tragedii. Mă gândesc cât va mai ține, câți oameni vor mai avea de suferit, încotro se va îndrepta economia, o posibilă rată ridicată a infracționalității e o altă ipoteză pe care o iau în calcul.

Indubitabil, incertitudinea nu ne coafează pe niciunul dintre noi. Statul în casă nu ne face bine în general, dar izolarea este musai în aceste vremuri dacă vrem să ne fie bine, dacă vrem să oprim răspândirea virusului. Accept acest lucru și mă țin de el, dar inevitabil mă întreb cât timp viețile noastre vor fi date peste cap. Încă 2-3 săptămâni sau vreo 10? Ori mai mult? Tot incertă cred că este și situația actuală a României. Oare numărul de cazuri este real? Mă îndoiesc. Îndoiala asta mă face să respect izolarea cu sfințenie, dar recunosc că mă și apasă.

Mă gândesc la toți oamenii care suferă. Unora le-a murit cineva drag, alții se luptă cu virusul acesta în fiecare zi, în prima linie, în spitale. Unii și-au pierdut job-ul, alții muncesc neîntrerupt departe de oamenii dragi lor. În contextul actual, suferința capătă multe forme.

Pe plan economic mă aștept la ce-i mai rău. De fapt, nici nu știu la ce să mă aștept. Cred că marea majoritate dintre noi înţelegem gravitatea situaţiei. Nu e ca şi cum virusul va dispărea şi noi ne vom relua liniştiţi vieţile. Nu, ele vor fi zguduite pe un termen mai lung, nu ştim pe ce durată şi nici cum. Mi-e teamă că, pe fondul unei economii la pământ, va crește infracționalitatea.

Am încetinit cu toții. Lumea întreagă a luat o pauză de la iureșul vieții cotidiene. Oare învățăm ceva din asta? Să fie criza actuală o oportunitate să ne reevaluăm pe noi și prioritățile pe care le avem? Să fie ocazia potrivită să schimbăm ceva pe scara valorilor? Să devenim oare mai conștienți de ceea ce contează cu adevărat în viață? Mi-aș dori, deși știu că lucrurile nu funcționează la fel pentru toată lumea.

După furie, frustrare și neputință, am încercat să îmi schimb perspectiva. Nu pentru că nu mi-ar fi frică, ci pentru că ştiu că îmbunătăţirea lucrurilor nu depinde de mine. Situaţia nu este una pe care să o pot controla, iar scenariile negre, angoasele, neliniştea, sentimentul de neputinţă şi nervii întinşi nu vor face decât să îmi facă rău şi eu am nevoie să fiu bine. Încerc să văd partea plină a paharului. Îmi evaluez constant situaţia şi mă agăţ de toate punctele pozitive pe care ea le prezintă. Ştiu că există situaţii mai bune, dar ştiu şi că sunt atâtea cazuri mult mai rele, încărcate de suferinţe şi incertitudini mult mai mari. Noi suntem în categoria celor norocoşi. 

Am menţionat, mai sus, frica. Este un sentiment care mă încearcă deseori, pe care îl accept, dar nu îl las să deţină controlul. Fac tot ceea ce ţine de mine să îmi/ne fie bine şi nu îi dau fricii ocazia să se instaleze. Atunci când apare, ea vine cu întrebări dintre cele mai diverse. Cât va mai ţine? Cât risc când ies din casă? Câţi oameni sunt bolnavi cu adevărat? Cum ne va afecta toată situaţia asta? Vom ajunge şi noi ca italienii sau spaniolii? Se va îmbolnăvi cineva din familia noastră? Avem resurse suficiente? Pentru cât timp? Dacă ne vom cheltui toate resursele? Ce vom face după? 

Întrebările şi fricile sunt multe. Sunt convinsă că le aveţi şi voi, dar să nu ne lăsăm să ne subjuge, să ne răsune în minte neîncetat. De această dată, nu putem schimba lucrurile. De fapt, putem ajuta cu donaţii către oamenii care se luptă cu acest inamic invizibil. Putem să fim pozitivi şi să ne facem zilele mai uşoare, pe ale noastre şi pe ale oamenilor cu care convieţuim. Putem să ne reevaluăm. Putem învăţa ceva din toată situaţia asta. Putem să fim mai oameni, mai buni pentru acum şi pentru atunci când vieţile noastre vor intra din nou în normalitate. Minimul pe care îl putem face este să ne protejăm pe noi, pe ceilalți și să respectăm regulile, nu să facem pe zmeii ignoranți și zeflemitori. 

Am mai scris despre vremurile actuale:

 

 

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *