Așa cum v-am obișnuit, vinerea vorbim despre cărți și activități pentru copii, jocuri și jucării. Glibbi este undeva între ultimele 3. De fapt, ar fi trebuit să vă întreb: voi știți ce-i ăla glibbi? Eu n-am știut până duminică. Pentru ca alţii să nu fie luaţi prin surprindere ca și noi, m-am simțit datoare să împărtășesc informația cu voi. 🙂
Întâi, ar fi bine să vă explic contextul, cum am ajuns la acest glibbi care m-a ținut ocupată, prea ocupată, duminică seara şi nu în sensul bun, ci cu cârpa în mână. Antonia își dorea un slime. A avut unul pe care l-am făcut împreună la un atelier pentru copii, dar s-a întărit. I-am zis că vom cumpăra unul cu prima ocazie. Ocazia a venit weekend-ul trecut.
Suntem părinții care își lasă copilul să descopere, să exploreze și încercăm să-i oferim mijloacele necesare să-și satisfacă curiozitățile. Am zis că nu îi luăm doar un slime, ci două şi să fie diferite pe cât posibil. Doamna de la magazin ne-a recomandat un slime obișnuit și acest glibbi. Noi am mers pe încredere, că ea era expertul, nu noi. Adevărul e că domnul Goagăl era la o apăsare de buton distanță. Nu ne-a trecut prin minte să verificăm ce înseamnă glibbi. În mintea noastră era tot o denumire pentru slime, că așa a zis doamna.
Am ajuns acasă și ne-am jucat cu slime-ul. Apoi, i-a venit rândul și lui glibbi. Cică se face în vană. Oricât de testat dermatologic ar fi, nu mă încânta ideea să ajungă pe corpul Antoniei. Tatăl ei se pregătea să îi facă baie și a zis că prepară jumătate din cantitate într-un lighean. Eu mi-am amintit că îmi lipsesc câteva ingrediente pentru mâncarea de a doua zi și am fugit până la magazin. Dar când m-am întors …
La întoarcere, i-am găsit pe ai mei în duș, fără baie făcută, bineînțeles, și cu glibbi întins peste tooootttt, plus oale, ulcele și acareturi din toate bucătăriile din casă, adică din a mea și din cea a copilei. Booonnn! Acum să vă explic. Glibbi e o chestie gelatinoasă care se face cu apă, dar nu-i genul ăla de gelatină ca și slime-ul, ci mai moale, mai apoasă, parcă cu biluțe prin ea, nu netedă, care se împrăştie toată. Și aveam un lighean întreg de chestie din asta și prin duș și pe lângă el. Un lighean de glibbi duminică seara, înainte de baie! Mda … partea proastă era că aveam de curățat și era deja târziu. Partea bună era că Antonia nu făcuse deja baie și ce bine că nu ne-a trecut prin cap să preparăm compoziţia minune în vană.
Practic, în cutie sunt 4 pungi, 2 de „facere” (roz) și 2 de „desfacere” (albe), cum ar veni. Din alea roz se face gelatina glibbi și praful alb o ajută să se lichefieze. Când copilul s-a săturat de glibbi, soțul m-a întrebat: “Și unde aruncăm toată treaba asta dacă nu se face lichidă?”. Vă dați seama că n-aveam soluții, nu?
Am pus praful magic și glibbi începea să își piardă din consistență. Mai avea mici particule gelatinoase. Pe cutie scria că e safe pentru gaura de scurgere, că se poate scurge prin găurile de la vană sau de la chiuvetă. Pățiți cum eram, am preferat să alegem toaleta când … tringggg! “Dacă se înfundă toaleta?!”, mă întreabă soțul. Bine, m-a întrebat după ce a aruncat amestecul roz. Am făcut câteva rugăciuni și-am zis că de acum Dumnezeu cu mila. Om vedea! De aia vă povesteac abia acum despre păţania noastră, pentru că deznodământul a fost cu happy end. Adică, toaleta nu s-a înfundat, iar eu nu mi-am rupt gâtul curățând dușul.
Acum știți ce-i glibbi. Dacă-l cumpărați, știți în ce vă băgați. Știți că dintr-un plic de culoare iese muuultă gelatină. Să nu ziceți că nu v-am zis. Trecând peste curățenie și angoase, am râs de ne-am prăpădit. Totuși, n-aș repeta experiența prea curând. Am pus bine restul pachetului. :))
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.