Sursa foto: Pexels.com

Sunt sigură că fiecare om are o poveste. Îmi place să zic că fiecare om este o poveste pe două picioare. Dar, înainte de a continua să vă povestesc despre o parte din valorile mele și de a încerca să vă motivez să vă creșteți stima de sine, vreau să vă explic contextul în urma căruia am scris acest articol.

Am intrat în rând cu lumea și ne-am abonat la Netflix (sper să fiu disciplinată și să nu exagerez cu vizionările), iar primul documentar pe care l-am văzut a fost al lui Michelle Obama despre turneul organizat pentru cartea ei, „Povestea mea”. Cartea am citit-o pe nerăsuflate, cu emoție. La documentar m-am uitat în același mod, deși știam detaliile din carte. Totuși, mi-am dat seama că povestea mea seamănă puțin, foarte puțin cu a ei din câteva puncte de vedere:

  • Și eu am venit dintr-un mediu de “jos” într-unul “răsărit”, dintr-un oraș mic într-unul mai mare, unde am fost subestimată și mi s-a spus în față că notele mele de 10 nu valorează nimic, că la țară notele se iau pe ochi frumoși. Eram un copil, iar remarcile au avut un efect puternic asupra mea, dovadă că le țin minte și acum, după aproximativ 20 de ani. M-au durut, pentru că am știut că erau note luate pe merit. Am început să mă simt fata de la țară venită la oraș, unde cei care ar fi trebuit să mă accepte fără prejudecăți au considerat că nu-mi merit locul.
  • Și mie mi s-a spus că nu pot, nu știu, nu fac destul, nu voi face nimic în viață.
  • Și eu mi-am pus măști (din varii motive) și mi-am ascuns povestea sau părți din ea … de frică, rușine, nici nu știu.

Mi-a luat o vreme să înțeleg că povestea mea, experiențele mele adunate la un loc m-au făcut cine sunt astăzi. Am înțeles care este puterea mea și, pe măsură ce au trecut anii, am învățat să mă cunosc, să mă evaluez, să mă definesc, indiferent de ceea ce spun alții … sau parțial. Am câțiva oameni dragi sufletului meu a căror părere contează, oameni care mă cunosc fix așa cum sunt. Pe de altă parte, încă există momente când mă afectează câte o părere negativă venită gratuit, nefondată, neargumentată și mă face să mă pun sub semnul întrebării (nu că ar fi ceva rău să te pui sub semnul întrebării din când în când). Cu toate acestea, cred că fac pași mici în direcția bună. 

Am învățat să nu-mi mai pară rău dacă am încredere în cineva și mă dezamăgește. Îmi pare rău că îmi setez așteptări, dar uneori mi-e imposibil să nu o fac. Pe de altă parte, încerc să văd partea bună, că nu am consumat energie într-o relație, indiferent de natura ei, care nu ar fi meritat-o. Apoi, aleg să văd că pierderea e de partea cealaltă, nu de partea mea. Am mult mai mult curaj să fiu vulnerabilă și îmi asum această vulnerabilitate. Când vine vorba de acest aspect, vă recomand să citiți „Curajul de a fi vulnerabil”. Până la urmă, indiferent de subiect/domeniu, în viață trebuie să facem alegeri. Și depinde ce consecințe au alegerile noastre asupra moralului nostru, al propriei persoane. Alegerea trebuie să fiu capabilă să mi-o asum și pentru asta trebuie să știu cine sunt, ce bagaj emoțional duc în spate, ce îmi place, ce nu îmi place, etc. Pe scurt, să mă definesc fără să aștept ca alții să o facă. Să mă accept înainte ca alții să mă valideze. Să îmi dau valoare înainte ca alții să-mi vadă punctele pozitive și mai puțin pozitive.

Indiferent de ce alegem noi să facem, oamenii au prejudecăți și așteptări. Uneori, și noi le avem față de ceilalți și nu-i ușor să scăpăm de ele. Acestea sunt câteva dintre lucrurile cu care mă lupt în fiecare zi. Să mă cunosc mai bine. Să fiu mai blândă cu mine. Să nu plec urechea la critici neconstructive și prejudecăți perpetuate din generație în generație. Totuși, până să ajung aici, a trebuit să trec prin câteva experiențe care au dat cu mine de pământ. Și cu siguranță vor mai fi și altele. Acum le văd rostul, știu că am lecții de învățat și știu că fac parte din povestea mea. 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *