Photo by London Scout on Unsplash

 

Am rugat-o pe Ioana Andrievici să ne împărtăşească din informaţiile pe care le are şi pe care le-a aplicat din punctul de vedere al profesionistului şi al mamei. În articolul anterior, Ioana, negociator şi trainer în negociere, explica de ce copiii sunt foarte buni negociatori, ce tehnici de negociere nu vor da roade cu copilul pe termen lung şi de ce aspecte trebuie să ţinem cont atunci când vrem să purtăm o negociere. În acest articol veţi găsi 3 tehnici de negociere care sunt eficiente în relaţia cu cei mici.

 

♣♣♣

 

Din experiența proprie, atât ca și negociator și trainer în negociere, cât mai ales ca mamă a unui băiețel de 7 ani, „doctor în negociere”, vă împărtășesc 3 tehnici de negociere eficiente pe care le puteți utiliza atunci când vreți să obțineți ceva de la copii:

 

Tehnica jocului

 

„Copilul râde: <<Înțelepciunea și iubirea mea e jocul>>” scria într-o poezie celebră Lucian Blaga.  Prin joacă copiii imită lumea din jur, experimentează, creează și învață. Joaca poate fi utilizată ca metodă de negociere în multe forme, mai ales cu copiii mai mici, de 2-7 ani, dar și la alte vârste conform interesului lor. Iată 2 exemple concrete în care eu am utilizat cu succes tehnica jocului cu Victor, băiețelul meu care în prezent are 7 ani.

Vă mai amintiți campania cu stickies de la Lidl? Cei care avem copii n-am scăpat de mutrișoarele micuțe de cauciuc sau ce material o fi …Victor a rătăcit unul după dulap și a suferit profund. Noroc cu o prietenă care ne-a dat din colecție exact același sticky pe care îl avea fetița ei dublură.

Revin la negocieri. Dimineața era greu să-l trezesc pe Victor. Ziceam ceva și el se întorcea pe partea cealaltă. Cum să fac să-l aduc pe Victor în baie cât mai repede fără să trag de el, fără să țip sau să-l ameninț? Luam 5 stickies și îi plasam în diverse locuri prin baie. Apoi începeam să zic cu voce tare: „Cine găsește primul 5 stickies? Pfuai unde s-a cocoțat unul!”. Şi începeam să râd. În două secunde Victor era în baie cu ochii mari, curios unde am găsit eu un sticky care m-a făcut să râd și încerca să-i găsească pe ceilalți 4.

Un alt exemplu în care am utilizat și încă mai utilizez tehnica jocului cu succes este atunci când citim dintr-o carte în limba germană. Învățăm germană împreună cu Dragonel, un simpatic dragon cam de mărimea unui deget și care, evident, nu prea știe germană. Dragonel trebuie să ne arate cuvintele pe care le zicem noi și mereu greșește. Precizez faptul că eu îl mânuiesc, eu „sunt cu” Dragonel. Victor se distrează de minune când în loc de Appfel (măr), pe care trebuie să ni-l arate, Dragonel ne arată un Wurst (Cârnat). Râde Victor și e tare alert, recapitulează astfel cuvintele în limba germană destul de repede și distractiv, corectându-l pe Dragonel, fără să fiu nevoită să insist şi să îi spun: „Hai, încă o pagină și gata.”

Acestea sunt doar două exemple banale despre cum utilizez eu tehnica jocului cu Victor. Aplicată cu inventivitate și în funcție de context, tehnica jocului vă ajută să obțineți de la copii ceea ce doriți într-un mod distractiv, relaxant și eficient.

 

Photo by Ben White on Unsplash

Tehnica schimbării rolurilor

 

 

Ideea utilizării tehnicii schimbării rolurilor mi-a venit atunci când am vrut să aflu de la Victor cum a fost la grădiniță. Pentru că el nu-mi spunea prea multe, i-am propus să ne jucăm de-a grădinița, el să fie educatoarea şi eu să fiu copilul. Evident, eu nu am fost un copil prea ascultător pentru că doream să văd reacția „educatoarei”. Și am aflat.

Deseori jucam acasă tehnica inversării rolurilor: „Victor, hai să ne jucăm: tu ești mama, eu sunt Victor!” În calitatea mea de Victor, făceam exact ce făcea el, iar el reacționa ca mine. Vă mărturisesc că am primit o adevărată lecție: aveam în fața mea o oglindă perfectă și de multe ori nu-mi plăcea ce văd. În joaca lui, Victor ridica vocea cum o făceam eu sau îmi dădea câte o replică pe care o dădeam eu. Jocul acesta m-a ajutat să mă corectez și chiar și Victor a realizat faptul că uneori nu are cel mai bun comportament.

„Mama, așa-i că-i greu să crești un copil?”, m-a întrebat odată serios. „E și greu și frumos, Victor”, i-am răspuns eu cu toată sinceritatea.

 

 

Tehnica găsirii de soluții

 

 

Găsirea de soluții este o tehnică de negociere care poate fi utilizată în foarte multe situații, cum ar fi rezolvarea conflictelor, dar și ca joacă, ca să treacă timpul mai repede. În esență, găsirea de soluții se referă la următorul aspect: una din părți (mama sau copilul) îi descrie celeilalte părţi o situație, iar cealaltă parte trebuie să găsească soluții. Spre exemplu: „Te-ai tăiat și curge sânge. Ce faci?”

Iată concret, cum am aplicat cu succes această tehnică: în vara trecută, în perioada festivalului de film Astra de la Sibiu,  era amplasat în centrul orașului un Full-Dom mare, ca un glob imens în cadrul căruia se proiectau filme într-un format asemănător 3D. Erau filme scurte, de aproximativ 30-40 minute. Am pornit împreună cu Victor pe jos, să facem o plimbare și să vedem, în mod special, un anumit film.

Ajungem în Piața Mare. Biletele erau epuizate la proiecția „On the Wings of the Night” de la ora 18:00. În consecință am luat bilete pentru cel de la 18:45, un film de animație. Victor a început să mârâie că el vrea la filmul de la 18:00. Atunci m-am gândit să aplic tehnica găsirii de soluții: „Ce soluție găsești în cazul în care vii la filmul de la 18:00 și nu mai găsești bilete?

1. Începi să plângi și te enervezi

2. Te duci acasă

3. Iei bilet la filmul de la 18:45 care poate e mai frumos, te plimbi pe centru, mănânci un covrig, mergi la un loc de joacă și apoi te întorci la film”.

Ce variantă credeți că a ales copilul? 3, bineînțeles :).

Găsirea de soluții apare aici ca o împletire între tehnica jocului și tehnica alternativelor în negocieri, ambele foarte utile. Tehnica găsirii de soluții este eficientă prin faptul că ajută copilul să găsească el soluția într-un caz concret. Este foarte important ca un copil să-și dezvolte de mic atitudinea de problem solver, cu alte cuvinte o atitudine care să-l ajute să găsească soluția potrivită în orice situație.

 

Atunci când vrem să obținem ceva de la ceilalți și nu o putem face prin simpla cerere, negociem. În relația cu copiii noi vrem ceva de la ei și ei vor ceva de la noi. Așadar, inevitabil intervine acest proces al negocierii chiar dacă nu ne dăm seama sau nu-l numim așa. Să înțelegem acest proces și să ne încurajăm copiii să negocieze cât mai eficient. Să obțină ceea ce vor într-un mod corect, înțelegând faptul că uneori trebuie să facă concesii ca să-și atingă scopul, să știe ce vor, să înțeleagă punctul de vedere al celuilalt, să comunice cât mai bine și să găsească cele mai bune soluții în funcție de context.

 

Cartea mea „101 tehnici de negociere” reprezintă o colecție de metode de comunicare eficiente în viața de zi cu zi, în mediul social sau de afaceri. Multe dintre aceste tehnici se pot aplica și în relația cu copiii sau le aplică ei cu siguranță atunci când vor ceva de la noi. 🙂 Puteți comanda cartea pe site-ul meu http://www.ioana-consult.ro.

 

 

În cazul nostru au funcţionat şi încă dau roade tehnica jocului şi tehnica găsirii de soluţii. Tehnica jocului am aplicat-o cel mai des în ultima perioadă la spălatul pe dinţi. Antonia are un bebe de care este nedespărţită aşa că mi-a venit ideea să îl spălăm şi pe bebe pe dinţi. De fapt, facem asta în echipă. Soţul meu îl spală pe bebe şi eu pe Antonia. Bineînţeles că şi bebe are o periuţă de dinţi cât de poate de adevărată. În cazul nostru, bebe este un exemplu atunci când îi spălăm dinţii: are răbdare şi deschide gura încât periajul să fie cât mai eficient.

Tehnica găsirii de soluţii o aplic de fiecare dată când Antonia vrea ceva şi nu se poate să îi ofer lucrul respectiv. Întotdeauna îi ofer alternative şi îi dau libertatea să aleagă. Nu o condiţionez şi foarte rar se întâmplă să îi impun. Cred că această tehnică o aplic cel mai des în privinţa îmbrăcatului. Se întâmplă destul de des să aleagă haine total nepotrivite pentru vremea de afară. Îi explic de ce nu i le pot da şi vin cu alte 2-3 ţinute potrivite, plus cu varianta „dacă nu vrei niciuna dintre cele propuse, mă tem că va trebui să rămânem în casă şi să ne jucăm cu x lucru, pentru că ţinuta pe care o vrei este nepotrivită pentru vremea de afară”. Eu nu o privesc ca pe o condiţionare, ci tot ca pe o soluţie.

 

Voi ce tehnici de negociere aplicaţi cu cei mici?

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *