Am două prenume, Flavia şi Alexandra. Alexandra nu mi-a plăcut niciodată, dar Flavia simt că mă reprezintă, că-mi vine mănuşă. De la o vreme, de vreo 2 ani şi ceva mai exact, am mai primit un prenume, „mami”. Dar nu este dat de cine îmi doream.
Mi-am purtat copila 9 luni în burtă. Nu ştiam exact la ce să mă aştept, dar visam cu ochii deschişi, îi vorbeam, îi cântam, o mângâiam. Mi-o imaginam blondă cu ochi albaştri, cu buzele perfecte ale tatălui ei şi delicată ca o floare. Fix aşa-i astăzi minunea mea cu ochi albaştri. Seara stăteam în pat şi le dădeam drumul tuturor viselor şi dorinţelor pe care le aveam cu ea. Îmi imaginam marea întâlnire, primul ei zâmbet ştirb, primele gângureli, primii paşi, prima masă, momentele noastre lipite una de cealaltă. Dar cel şi cel mai mult îmi doream să o aud spunându-mi „mama”. Ştiam că nimeni niciodată nu mă va alinta mai frumos. Dar „mami” mi-a spus prima dată o tipă pe net! M-a trecut un fior, dar nu de emoţie, ci de dezamăgire. Mi-a ciobit puţin din visul meu clar cu copila mea blondă care-mi spunea „mama”. Mama ăsta ar fi trebuit să fie al ei pe de-a-ntregul. Şi au urmat şi altele cu „mami”, tot pe net. Mi-a luat ceva să mă dezmeticesc şi să înţeleg că unele femei se apelează între ele „mami”, în special dacă nu se cunosc şi au devenit mame de curând. Personal, îmi este greu să înţeleg de ce te-ai adresa cu „mami” când fiecare om cu cont de Facebook are un nume. Este în partea dreaptă a pozei.
În cele din urmă, am înțeles cum stă treaba cu “mami” adresat pe net. Nu eram pregătită să-l aud și față în faţă, spus de altcineva în afară de fetița mea sau de soțul meu sub formă de alint. Asta până într-o zi când una dintre educatoarele Antoniei mi-a spus “maman”. Și “maman” am rămas și pentru ea în ciuda insistențelor mele să-mi folosească prenumele.
Vă rog să-mi spuneți pe nume. Prefer primul prenume, Flavia. În buletin “mami” nu-mi apare ca al treilea prenume. Lăsați-mă să mă bucur de el spus din gura boțului meu de om. Știți, visele mele de pe vremea când eram însărcinată aveau legătură și cu acest cuvânt magic. Se pierde din magie când tot a 3-a femeie de pe net mi se adresează cu “mami”. Lăsați-i copilului meu dreptul pe care l-a primit încă de pe vremea când era la mine în burtă: să fie singurul cu privilegiul de a-mi spune altfel decât mă numesc, singurul om care la naştere a primul dreptul să-mi spună „mama”. Nimeni pe lume nu l-ar putea pronunţa mai frumos. Nimeni altcineva nu ar trebui să o facă.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram
Surse foto: (1), (2) Pixabay
da, mi s-a intamplat si mie sa mi se spuna ,,mamico” de catre cadrele medicale, in special.La maternitate, cand am nascut ultimul copil :,,bravo, mamico, dar sa nu mai faci, iti ajung patru”.Unii nu inteleg ca exista limite.Pe net nu mi s-a intamplat, fiindca nu am nici o treaba cu grupurile de ,,mamici” :).
Exact in spital e cel mai deranjant!!! Orice tanti sau duduie asistenta/infirmieră are proasta idee de a ti se adresa cu „mami”. E pur si simplu spus in bătaie de joc. Eu asa simt mereu si ultima data, disperata fiind cu copilasul bolnav, chiar am răbufnit si le-am atras atentia. S-au uitat asistentele la mine ca la urs, dar am reusit. Urmatoarea data am fost „doamnă” 😊😋
Replica cu „îţi ajung patru” mi se pare deplasată.
Da din păcate auzi acest nume în maternitate. Eu atunci nici nu m-am simțit încă mamă. A fost ciudat, nici nu m-am gândit că am dreptul să le cer să nu-mi spună așa.
În maternitate eu zic că nici nu mai suntem noi 100%! 🙂
Câtă dreptate!!Eu ma confrunt cu problema din partea uneia dintre bunici,care il apeleaza pe copil “mami”,ceea ce doar eu am dreptul sa fac.Am inceput sa urăsc acest apelativ,si nu intelege că numai eu am voie sa îl strig așa,nu cred ca vrea să iși asume funcția de bunică,probabil i s-au resetat instinctele materne.
Ştii, bunicii îşi văd copiii prin nepoţi. Nu o spune neapărat cu rea intenţie, însă înţeleg la ce te referi. Şi pe mine m-ar deranja!
Și mie mi se zicea mami in maternitate de către cadrele medicale…mi s-a parut chiar simpatic. Ultima lor grija e sa rețină numele nostru, chiar nu inteleg dc atata deranj?
Articolul meu nu face referire la perioada în care stăm în maternitate, deşi nici atunci nu mi se pare justificat. Există o fişă a pacientului în care este trecut numele. Dacă e greu de ţinut mine, apelativul „doamna” ar trebui să fie suficient.
Eu nu inteleg de ce va deranjeaza cand cineva vi se adreseaza cu “mami”!!!
Pentru că „mami” nu este prenumele meu. Este apelativul pe care îl foloseşte copilul şi, uneori, soţul. Pentru că pe reţelele de socializare ne apare numele. De ce ne-am adresa cu „mami” în loc de prenumele deja scris?!
Si in plus suna gretos-kitchos din gura unui adult, sau daca nu, are un subton de dispret si bataie de joc.
Nu aș merge până la grețos, dar, personal, nu mi se potrivește. 🙂
Vai sensibilă ești divo!!! Te plictiseai când ai scris articolul asta? Și eu sunt mama și mereu sunt strigată mami dar nu ma deranjează! Dar totuși sa scri un articol despre așa ceva?! Înseamnă chiar sa fi in lipsa de idei… 😂
Să ştii că oamenii pot avea puncte de vedere diferite.
Dacă tot ești atat de frustrata ca ți se spune mami de către alte persoane sa nu-ți lași nici soțul sa te alinte mami ca doar nu-i copilul tău! 😂 scuze dar e cel mai nasol articol pe care l-am citit vreodată și App ți-a pus cineva articolul pe un canal unde esti făcută de cacao. 😣 just saying…
Ce sa faca si mamele care nu au alta treaba decat sa stea pe Facebook, dau cu hate ca doar asa isi pot elibera frustrările si nervii. Suntem diferiți, deci avem pareri diferite, pacat ca nu putem accepta asta si sa ne vedem fiecare de pătrățica lui!!!
Lecţia toleranţei nu o poate înţelege toată lumea. Trist este că nu o pot preda mai departe.
Oamenii educaţi nu jignesc. Dacă au o părere diferită, şi-o exprimă în mod frumos, deci nu ştiu cine se face de cacao … Just saying. 🙂
Urăsc, și o spun la modul cel mai serios, sa mi se spună „mami” de către alte persoane în afara de copilul meu, in special de către necunoscuti! Deci Flavia, e un articol care rezonează cu gândurile multor mame…..nimeni nu e „diva” sau „frustrata” daca are anumite dorințe sau așteptări!
Ana, eu înţeleg că unora le este mai uşor să jignească decât să înţeleagă că nu suntem cu toţii construiţi la fel şi avem opinii diferite. Îţi mulţumesc pentru susţinere!
Pe mine nu ma deranjeaza atunci cand cineva din afara familiei imi spune asa, cu toate ca la inceput se poate sa nu imi dau seama ca vorbeste cu mine, mai ales daca nu avem contact vizual.
Eu mă refeream la abordarea pe Faceboook, unde cu toții avem numele persoanei căreia ne adresăm.
Asta e ca și atunci când cineva total străin, de pe net, ți-ar zice “iubi” :))))) doar pentru că ești iubita cuiva. Apelativele astea ne bagă în diverse criterii, ne diluează, ca să putem fi mai ușor acceptabili și acceptați în comunicarea asta online mai ales. Mă irită și pe mine, dar fix din acest motiv. Eu nu reprezint acel apelativ într-o altă relație, în afară de cea din familie. Cu atât mai puțin cu Xuleasca de pe Facebook
Exact ăsta-i şi punctul meu de vedere!
Am observat si eu pe grupuri cum se numesc una pe alta mami. Nu-mi place deloc. Dar eu alta nu inteleg…de ce copiii sunt numiti “mami” , “tati”??!!
Bună observație! :)) Nu știu să te lămuresc!